16,546 matches
-
Gabriel Dimisianu Cronica melancoliei, astfel și-a intitulat Ileana Mălăncioiu un volum de eseuri și articole de acum câțiva ani, preluând titlul rubricii pe care o susținuse mai înainte în „22“ și în „România literară“. L-am recenzat la apariție, observând atunci că autoarea și l-ar fi putut intitula cu aceeași îndreptățire Cronica
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
fi să fie, pur și simplu, Cultura. Îi urăm succes! * În LUCEAFĂRUL nr. 9, dl Horia Gârbea consacră o pagină inepțiilor unor autori (așa-zicînd cu acte în regulă, căci au publicat cărți cu ISBN, nu în edituri fantomă) de poezie, eseu și proză. Nici măcar umor involuntar n-au autorii cu pricina. Unii au însă premii! Dumnezeule mare! * În același număr, dl Ion Crețu semnalează un lucru absolut uluitor: reputatul autor al Canonului occidental (una din marile cărți de critică ale secolului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12994_a_14319]
-
în 1999. Împreună au scris o carte, Democrația la pachet. Elita politică în România postcomunistă ce își propune să radiografieze viața politică românească de după căderea regimului Ceaușescu. Rezultatul este o apariție editorială destul de bizară -frîntă, aș spune, care combină un eseu strict teoretic despre elita politică românească, două studii de caz referitoare la partidele care au desemnat prim-miniștri în perioada tranziției (PSD - în toate variantele sale anterioare, din 1990 încoace - și PNȚCD) și cîteva reflecții asupra unor aspecte controversate ale
Anatomia democrației originale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13021_a_14346]
-
Rodica Bin Femeia este viitorul bărbatului: contrar aparențelor, enunțul, extras din recuzita verbală a socialismului utopic, reluat și de Louis Aragon, își pierde orice rezonanță programatică ori militantistă (post feministă sau nu) în volumul de eseuri cu acest titlu reeditat anul trecut, sub semnătura lui Nicolaus Sombart, proaspăt octogenar. Autorul cărții spulberă din prima clipă iluzia că am avea de-a face cu un rigid tratat de sociologie a istoriei, a politicii sau a mișcărilor de
Nicolaus Sombart și supremația femeii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13014_a_14339]
-
se ordonează în jurul unui magnet invizibil, polarizând atenția trecătorului grăbit. Așa s-a întâmplat, în ultimii ani, cu tratatul de „political incorrectness”, Omul recent, al lui H.-R. Patapievici, cu Ușa interzisă, jurnalul lui Gabriel Liiceanu, și cu Despre îngeri, eseul de angelologie al lui Andrei Pleșu. Sunt cărți-surpriză, care sfidează așteptările criticii și răstoarnă calculele specialiștilor în marketing. Treizeci de mii de exemplare din „poveștile cu îngeri” ale lui Pleșu?! E posibil așa ceva, într-o țară în care ideea de
Demonii (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13018_a_14343]
-
iată sarcina filozofiei...” scria Hegel, demonstrând totodată caracterul contradictoriu al noțiunii. Contrapunându-i termenul relativ - deși absolutul nu poate avea în esența lui un opus - nu facem decât să mai construim încă un binom, dintre acelea care dau farmecul și erudiția eseurilor: bine-rău, obiect-subiet, materie-spirit, ideal-real. Aceste dihotomii, implacabil metamorfozate în antinomii - conform viziunii lui Andrei Pleșu din recenta sa carte de angeologie - subzistă îndeobște, având termenii aruncați de-o parte și de alta a baricadei confruntărilor ideologice. Mai totdeauna s-a
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]
-
Un specialist în SF este și Mircea Opriță, actualul director al Institutului Cultural Român de la Budapesta, care a și scris un studiu de referință intitulat Anticipația românească, carte reeditată anul trecut, dar practic de negăsit pe piață. Așa cum, un alt eseu foarte bun, semnat de Radu Pavel Gheo, Despre Science Fiction (Ed. Omnibooks, Satu-Mare), publicat în 2001 și nepromovat, a trecut la fel de neobservat. Am făcut această foarte succintă trecere în revistă a cărților mai importante despre SF publicate la noi de către
Controversatele origini ale SF-ului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13020_a_14345]
-
de Mihai-Dan Pavelescu. Volumul lui, Literatura Science Fiction (cam lipsite de imaginație aceste titluri), din care o bună parte a fost publicată sub formă de serial în paginile Ziarului de Duminică, nu este doar o introducere nepretențioasă, dar și un eseu bine documentat asupra tuturor teoriilor care s-au preocupat de originile SF-ului. Din această cauză, nefiind așadar un studiu teoretic solid precum lucrarea lui Florin Manolescu, titlul este puțin inexact. Mai bine spus, prea generos. Practic, cea mai mare
Controversatele origini ale SF-ului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13020_a_14345]
-
Editura “Du Style”, ediție îngrijită, notă asupra ediției, bibliografie, note, referințe critice, tablou sinoptic, indice, de Cornelia Pillat - prefața de Mircea Martin. Miezul acestui al cincilea, din șapte tomuri de Opere îl constituie volumul antum (1936), intitulat Portrete lirice, cu eseuri/ conferințe datând din perioada 1929-1935, republicat, cu completări, în anul 1969, sub îngrijirea istoricului literar Virgil Nemoianu. Într-un testament literar din 2 septembrie 1943, poetul recomandase o anumită ordine a sumarului, înglobând și bucata Mărturisiri - aceasta după mai multe
Ion Pillat ex cathedra by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13063_a_14388]
-
Adrian Maniu, sau chiar la un Minulescu, la un Arghezi, la un Ion Barbu, precum și influența peisagiului și peisagiștilor asupra poeziei contemporane române - despre Lirica noastră de azi, vezi Gândirea, nr. 10/1938. Editorial vorbind, completarea volumului din 1936 cu eseuri, conferințe din anii următori tipăririi cărții și chiar postume (Spiritul mediteranean a văzut lumina tiparului în 1946), reprezintă un act de clară necesitate, în duhul cel mai ordonat al autorului însuși miraculos înțeles și urmat de către editoarea sa. Vorbitor de
Ion Pillat ex cathedra by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13063_a_14388]
-
naționalism; 3. Tendințe obiectiviste; 4. Încercări de propagare a misticismului; 5. Diverse greșeli politice.” (vezi p. IX) În funcție de acești parametri cenzorii puteau să dea verdictul „bun de tipar”, să solicite rescrierea unor fragmente sau să interzică apariția unor articole, poeme, eseuri, povestiri și chiar cărți întregi. Obiecțiile pe care cenzorii le aduc operelor literare suferă transformări în funcție de evoluțiile din viața politică. La începutul perioadei realitatea literară românească nu diferă cu nimic de proletcultismul pur și dur cultivat în anii ’50. Scriitorii
Foiletoniști de partid și de stat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13055_a_14380]
-
El caută pe Omul care l-a invocat, pe care l-a chemat printr-un farmec al descântecului și, Îndelung zăbovind, observă doar ...o umbră. Tăcere și iar tăcere! Nu mai este Întinsa câmpie a Bărăganului, În care dropiile, din eseul lui Odobescu, măsoară distanțele și anotimpurile pentru vânătorii Încercați. Nu sunt nici câmpiile cu poezia lor din creațiile lui Duiliu Zamfirescu, Panait Istrati, Fănuș Neagu, Ștefan Bănulescu, Vasile Rusescu și atâți alții. Câmpia lui Alecu Croitoru păstrează doar... focul soarelui
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
plăcea să stau lângă el, să-mi vorbească de anticii Israelului, de Saul, David, Solomon; de Iehuda Macabeul, eliberatorul Ierusalimului. Dar îi respect singurătatea; și el pe a mea. Aveam la ce medita - înainte de plecare îmi căzuseră ochii peste micul eseu despre izbândă al lui Bacon. Izbânzile mele! Luate de la început, izbânzi au fost pentru mine numirea ca șef de cabinet al lui Bădărău și nominalizările la nu mai puțin de șase distincții. Izbândă consider a fi și scrierea a trei
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
cea română” și pe domnișanii săi dragi cărora timpul și capacitățile sale le stau la dispoziție. Este un român adevărat și-i mai trebuie o viață pentru câte mai are Încă de Înfăptuit. Cea de-a doua carte reunește studiile, eseurile și articolele publicate În Franța, Germania și Statele Unite de scriitorul prof. univ. Titus Bărbulescu, Într-o perioadă de aproape patru decenii. Tematica abordată este din domenii diferite: istorie, filozofie, critică și istorie literară, memorialistică și socio-politică. Eugen Simion Îl numește
PRIMĂVARA SCRIITORILOR DIN DOMNEȘTI LA BIBLIOTECA JUDEŢEANă ARGEŞ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Catrinel Popescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1551]
-
un fost coleg de liceu pe nume Lăzărescu, „...În amintirea anului de chin trăit Împreună...” sau cam așa ceva. Probabil se referea la un profesor exigent din liceu care le-a făcut viața amară celor doi. FRAGMENTARIUM este o culegere de eseuri politice și studii sociale publicate până În 1939 În diferite ziare și este o dovadă clară că Eliade nu Împărtășea teoriile extremiste ale anumitor legionari, nici chiar cele extremist anticomuniste. Cu toate astea, mă Întreb: dacă ar fi rămas În România
Un canadian în România. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
a ne raporta la personalitatea acestei scriitoare cu o mare operă, impresionantă prin întindere și diversitate, originală în toate componentele ei. Întâi Gabriela Melinescu s-a afirmat în poezie și apoi, extinzându-și repede câmpul de acțiune, în roman, în eseu, în proza memorialistică, în traduceri. A tradus din Swedenborg, din Strindberg și din alți nordici. Scrie în română, în suedeză, în franceză. Pe lângă toate, pictează, reproiectându-și reveriile poetice în reverii plastice. Debutul literar al Gabrielei Melinescu s-a petrecut în
La aniversară by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9322_a_10647]
-
patrulaterul viitorului; pentru legislația următoare, oricât de specialist ai fi În impozite, n-ai nici o șansă față de unul care e specialist În „Regrete eterne”. Va avea nevoie de serviciile lui intense și guvernul și opoziția și Întreaga țară! „Vin americanii” eseu despre speranța românilor de la cel de al doilea război mondial până astăzi prezentat la un concurs despre influența culturală a descoperii lui Columb Motto din Coșbuc: “Și George nu mai vine” La o vizită a delegației Senatului S.U.A
Bibaniada şi altele... momente, schițe, dialoguri scrise pentru şi rostite de Dem Rădulescu. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1544]
-
În stare de veghe Însă dovedindu-și prezența când ne Îndepărtăm de propria noastră unicitate (depistabilă la nivel individual sau chiar național). Așa Încât George Popa poate afirma că „identitatea spirituală, prototipul lăuntric al lui Eminescu a fost luceafărul, spiritul hyperionic”. Eseul pe care Îl analizăm se bazează pe cele mai valoroase idei pe care George Popa le-a descoperit de-a lungul timpului consacrat operei eminesciene. Ele se relevă cu ușurință, dar autorul lor dă dovadă de maximă exigență, Întrucât acestea
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
adevăr, chintesența unei gândiri hermeneutice. Ca atare, și titlul studiului are filozofia lui. Prima poziție este ocupată de arheul eminescian, iar a doua, ca subtitlu, de căile care duc spre acesta, În formă ascendentă, În scară. Conceput În trei părți, eseul Luceafărul, Treptele spiritului hyperionic are titluri care le individualizează. Dar În cazul subtitlurilor, nelipsite și ele, apare repetitiv cuvântul Luceafărul, ca și cum pledoaria pentru arheul eminescian ar urma o triadă aprioric sfântă. Spre această concluzie ne duce și convingerea autorului Însuși
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
interpretare a strofei finale, În care efectele prozodice sunt surprinse cu finețe, Înnobilează ideea că În mintea omenească ”Încap (În concepte, n. n.) doar secvențe ale contingentului și finitului, dar se opresc interzise la țărmul absolutului”. În partea a doua a eseului, intitulat transvaluarea hyperionică a temporalității și purtând subtitlul Luceafărul - o dramă a Timpului? George Popa discută cu rafinament conținutul conceptelor antinomice din marele poem. Autorul este de acord că la baza Luceafărului, stă o antiteză care poate Îmbrăca diferite denumiri
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
fel realității poemului, se referă la „opțiunea noastră ca ființe umane” și la eventuala opțiune a lui Eminescu Însuși. Înainte de a Înregistra argumentele hermeneutului, să menționăm că acest capitol figura În cartea Prezentul etern eminescian (1989) și că, de fapt, eseul pe care Îl interpretăm urmărește cele mai valoroase idei pe care George Popa le-a reținut În timp cu privire la poemul respectiv. Pentru George Popa, Eminescu este un exponent de vază al lumii terestre, deoarece „a vibrat intens” la toți stimulii
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
astrul Îndrăgostit de-o pământeană vrea să-l verifice experimentându-l. Schimbarea condiției Însemnează negarea celei inițiale care explică existența sa eternă Într-o lume egală cu sine Însăși, departe de durată și mișcare. În schimb, În lumea Cătălinei autorul eseului descoperă trepte spre aspirație - altele decât pentru cele două personaje terestre. Și Hyperion aspiră spre ceva, echivalent cu Împlinirea ontologică „la un mai Înalt nivel” , prin intrarea „În circuitul viului”. Dar constată poetul ce gândește În termenii filosofici - eternul și
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
George Popa comentează de asemenea unele categorii ontice rezultând din condiția umană, cum ar fi: iubirea, dorul, mitul, misterul, visul etc. Totdeauna comentariile sale se impun prin argumentele pe care se bazează În interpretarea nuanței creatoare. Astfel, pe Întreg parcursului eseului Cătălina este idealizată. Autorul ne dă de Înțeles că Luceafărul o vede astfel și că, de fapt, el este doar ecoul acestei viziuni În care fiica de Împărat este văzută ca „model al frumosului”, astfel spus, „o Întruchipare supremă a
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
sunt utilizate cu dărnicie bine temperată, căci În afară de Giordano Bruno sunt amintite și altele care au abordat probleme adiacente: Magistrul Eckhart, Friedrich Nietzsche, Mircea Eliade, Jean Fourastié, Ion Petrovici ș.a. Dar Încununarea eforturilor hermeneutice (și creatoare) este constituit de finalul eseului, conceput sub formă de versuri ce amintesc, mai ales prin datele lor prosodice, de strofele poemului analizat. Intitulat Lume și geniu, și purtând subtitlul Continuare imaginară la dialogul ceresc pe texte din Eminescu și Giordano Bruno, episodul respectiv Își depășește
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
vaste ale gândirii. Cum strofa ultimă a Luceafărului are un pronunțat caracter tezist, imaginarul „dialog ceresc” urmează aceeași cale, numai că ideile filosofice capătă o profunzime de care Eminescu s-a ferit. Luceafărul devine astfel un poem pentru inițiați, iar eseul lui George Popa un ghid prețios. Întrebările lui Hyperion și, În mod evident, răspunsurile Demiurgului aruncă o lumină nouă asupra continuării virtuale a nemuritorului poem. Rezumând, câteva din ideile susținute de George Popa, ne oprim mai Întâi la mărturisirea Demiurgului
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]