881 matches
-
sfârșitului lumii” diortosit. Nu ne vom opri asupra conținutului acestui capitol, pe care îl traducem integral în cele ce urmează. Remarcăm doar, cu titlu anecdotic, că Theodoret întocmește aici cea mai completă listă a apelativelor Anticristului din întreaga Antichitate. Tiranul eshatologic apare rând pe rând ca: ® ϑ™洀< <2ΔφΒΤ< 8ςΦϑΤΔ, ® <ϑ∴2γ≅Η ∗∀∴:Τ<, ® ϑ↑Η 2γ∴∀Η ΒΔ≅Φ0(≅Δ∴∀Η 8→ΦϑΖΗ, Β∀:Β <0Δ≅Η ∗∀∴:Τ<, aceasta bineînțeles alături de denumirile tradiționale, întâlnite la Pavel sau în Cartea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aici, scenariul amintește grosso modo de cel întâlnit la Commodian sau Lactanțiu. Este greu de precizat dacă toți acești autori s‑au inspirat din aceeași sursă sau dacă știau unii de alții. Este sigur că toți amintesc de aceeași tradiție eshatologică, a cărei idee centrală este conflictul între Orient și Occident (cf., de asemenea, Oracolele sibiline). Cel mai original punct al scrierii este, fără îndoială, portretul Anticristului zugrăvit de autor (cap. 11): Caput eius sicut flamma ardens; oculus dexter sanguine mixtus
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Bar Kokhba. Se impune, de asemenea, menționat faptul că numele lui Isus nu apare niciodată în această apocrifă, nici cel al Anticristului. Contextul teologic amintește de o controversă legată de identificarea adevăratului Mesia. 3. Apocalipsa lui Ezdra conține o secțiune eshatologică redusă ca dimensiune - capitolul 4, 25‑43 -, dar care interesează subiectul nostru. Versiunea care ni s‑a transmis datează de la jumătatea secolului al IV‑lea și a fost redactat în greacă, probabil în Siro‑Palestina. În timpul călătoriei sale extatice în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de renașterea într‑o formă „complet nouă”. Părinții adoptă în schimb o viziune mai curând istorică, fără a reuși totuși, prin demersurile lor, să realizeze o demitologizare completă. Anticristul apare, la unii dintre ei sub forma, extrem de politizată, a tiranului eshatologic ce va domina lumea pentru un anumit timp înaintea venirii adevăratului Cristos. Această viziune este proprie în special autorilor care își redactează poemele, tratatele sau monografiile lor în perioade de persecuții, ca de pildă, Hipolit, Commodian, Victorin din Poetovio și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
este că nu poate exista anticristologie fără cristologie, așa cum nu poate exista Anticrist fără Cristos. Mitul pe care l‑am studiat, așa cum se reflectă în scrierile Sfinților Părinți, face parte dintr‑un ansamblu, mai bogat și complex, care este mitul eshatologic creștin, construit în jurul celei de‑a doua veniri a lui Cristos. Numai prin raportarea la cea de‑a doua parusie apariția ultimului tiran anti‑mesia poate avea un sens, în același timp opresiv și soteriologic. Nu există mântuire decât prin
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
1897, a cărui acțiune se derulează într‑o Sicilie în care ideile socialiste (pseudocreștine) încep să câștige teren. De asemenea, la testamentul literar și filozofic al lui Vladimir Soloviov, Court recit sur l’Anticrist (1900), care zugrăvește portretul unui tiran eshatologic umanist, pacifist, ingenios și cultivat, al cărui farmec diabolic cucerește aproape întreaga lume, cu excepția câtorva creștini refractari. În 1907, Monseniorul Robert Hugh Benson publică Lord of the World, roman polemic în care autorul denunță materialismul crescând și pseudodivinizarea omului în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Toc125451273" Rezumat și concluzii generale PAGEREF Toc125451273 \h 176 HYPERLINK \l " Toc125451274" Capitolul IV. HYPERLINK \l " Toc125451275" Anticristul vrăjitor și pseudoexeget la Origen PAGEREF Toc125451275 \h 179 HYPERLINK \l " Toc125451276" Introducere PAGEREF Toc125451276 \h 179 HYPERLINK \l " Toc125451277" Anticristul vrăjitor eshatologic PAGEREF Toc125451277 \h 181 HYPERLINK \l " Toc125451278" Anticristul antilogos și pseudoexeget PAGEREF Toc125451278 \h 186 HYPERLINK \l " Toc125451279" Rezumat și concluzie PAGEREF Toc125451279 \h 193 HYPERLINK \l " Toc125451280" Capitolul V. HYPERLINK \l " Toc125451281" Nero Anticrist: Victorin, Commodian și poziția critică
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
237 HYPERLINK \l " Toc125451301" Chiril și tradiția catehetică PAGEREF Toc125451301 \h 237 HYPERLINK \l " Toc125451302" A cincisprezecea cateheză baptismală PAGEREF Toc125451302 \h 239 HYPERLINK \l " Toc125451303" Parusiile lui Cristos și înnoirea cosmosului PAGEREF Toc125451303 \h 241 HYPERLINK \l " Toc125451304" Semnele eshatologice PAGEREF Toc125451304 \h 242 HYPERLINK \l " Toc125451305" Anticrist: diavolul fără mască PAGEREF Toc125451305 \h 244 HYPERLINK \l " Toc125451306" Ultimii martiri, martiri aparte PAGEREF Toc125451306 \h 250 HYPERLINK \l " Toc125451307" Post scriptum PAGEREF Toc125451307 \h 251 HYPERLINK \l " Toc125451308" Rezumat și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
De fide 2, 15. . „Eshatologia creștină primară era o adaptare cristocentrică și o îmbinare a diferitelor tradiții iudaice. De asemenea, ea a adaptat și s‑a folosit și de tradiții religioase elenistice. În contextul creștin, aceste tradiții referitoare la adversarul eshatologic au suferit transformări inedite, devenind tradiții despre un personaj care aspiră la poziția atribuită, în gândirea creștină, lui Cristos.” (p. 363) Jenks insistă asupra faptului că Anticristul este, în primul rând, un pretendent la funcția de mesia și apoi un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
poziția atribuită, în gândirea creștină, lui Cristos.” (p. 363) Jenks insistă asupra faptului că Anticristul este, în primul rând, un pretendent la funcția de mesia și apoi un adversar al lui Cristos. Potrivit spuselor lui Bousset, această trăsătură a tiranului eshatologic își face apariția în eshatologia creștină și devine predominantă o dată cu Epistola 2 Tesaloniceni. . În realitate, Bousset distinge cel puțin două tradiții - cea a monstrului primordial și cea a tiranului eshatologic sau persecutorului - care aveau să se întâlnească în mitul creștin
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Cristos. Potrivit spuselor lui Bousset, această trăsătură a tiranului eshatologic își face apariția în eshatologia creștină și devine predominantă o dată cu Epistola 2 Tesaloniceni. . În realitate, Bousset distinge cel puțin două tradiții - cea a monstrului primordial și cea a tiranului eshatologic sau persecutorului - care aveau să se întâlnească în mitul creștin al Anticristului, însă nu le acordă prea mare importanță, lăsându‑le deoparte pe celelalte două. . Într‑o secțiune a cărții sale, The Prophet‑King. Moses Traditions and the Johannine Christology
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ziua lui Iahve” se referă cu exactitate la ziua în care Dumnezeul lui Israel va interveni în istorie și îi va pedepsi pe toți potrivnicii săi. În Noul Testament (de ex. 2Pt. 3,7.10.12), expresia capătă o conotație esențial eshatologică, desemnând ziua întoarcerii lui Cristos pe pământ. . Expresia va apărea și în Dialogul cu Trifon, al lui Iustin (32, 3‑4); <≅:∴∀ este sinonim aici cu :∀ Δϑ∴∀. Termenul are un sens eshatologic. El se referă la nelegiuirea care va domni la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
3,7.10.12), expresia capătă o conotație esențial eshatologică, desemnând ziua întoarcerii lui Cristos pe pământ. . Expresia va apărea și în Dialogul cu Trifon, al lui Iustin (32, 3‑4); <≅:∴∀ este sinonim aici cu :∀ Δϑ∴∀. Termenul are un sens eshatologic. El se referă la nelegiuirea care va domni la sfârșitul veacurilor, înaintea celei de‑a doua parusii. Această nelegiuire va fi consecința directă a nerespectării legii lui Dumnezeu. Referitor la sensul precizat al lui <≅:∴∀, vezi de asemenea Mt. 7,22
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Δ≅ΛΦ∴∀ ϑ≅¬ 6ΛΔ∴≅Λ ≡:™였< ζ30Φ≅¬ ΟΔ4Φϑ≅¬ ca și cum tocmai ar fi inventat‑o. În ceea ce ne privește, considerăm că este vorba de o formulă teologică deja consacrată, care sugerează tehnicizarea efectivă a termenului Β∀Δ≅ΛΦ∴∀ în sens strict eshatologic; cf. Mt. 24,3.27.37.39; 1Cor. 15,23; 1Tes. 2,19; 3,13; 4,15; 5,23. Cu toate acestea, nu este mai puțin adevărat că Pavel folosește cel mai adesea termenul cu sensul general de „sosire” a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mai adesea termenul cu sensul general de „sosire” a cuiva (sosirea sa sau a lui Tit: 2Cor. 7,7; Flp. 1,26). Acest pasaj de la 2Tes. care anunță parusia „celui nelegiuit”, reprezintă primul pas în sensul constituirii imaginii unui adversar eshatologic, prin imitarea figurii lui Cristos. Procesul va atinge punctul culminant în tratatul lui Hipolit, în care adversarul eshatologic apare ca dublul perfect al lui Cristos, un dublu în sens contrar. Puterea de a face minuni și puterea de a amăgi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
7; Flp. 1,26). Acest pasaj de la 2Tes. care anunță parusia „celui nelegiuit”, reprezintă primul pas în sensul constituirii imaginii unui adversar eshatologic, prin imitarea figurii lui Cristos. Procesul va atinge punctul culminant în tratatul lui Hipolit, în care adversarul eshatologic apare ca dublul perfect al lui Cristos, un dublu în sens contrar. Puterea de a face minuni și puterea de a amăgi (înșelătoria) sunt două dintre principalele trăsături caracteristice pseudoprofeților (în legătură cu aceasta vezi Meeks, The Prophet‑King, pp. 47‑55
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sibiline III, vv. 319‑322; 512‑513, care îi situează pe Gog și Magog în Etiopia extrem orientală, considerată de antici capătul lumii și adesea confundată cu India și Persia. . Autorului Apocalipsei îi sunt cunoscute două tradiții referitoare la confruntarea eshatologică (Armaghedon și Gog și Magog), pe care le îmbină într‑un scenariu inspirat, la rândul său, de Iez. 37-38. . L. Peerbolte, Antecedents..., pp. 159‑164; P. Prigent, Apocalypse..., pp. 374‑384. . L. Peerbolte, Antecedents..., p. 162. . E. Beeson, La Didachè
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și „The Apocalypse of Peter: A Jewish Christian Apocalypse from the Time of Bar Kokhba”, în Apocrypha, 5, 1994, pp. 7‑111, îndeosebi paginile 7‑43. . Formula „Unsul lui Iahve” era la origine aplicată regelui lui Israel. În VT, „Mesia” eshatologic nu este o ființă supranaturală; este un muritor, descendent din neamul davidic, restaurator al regatului davidic. El va stăpâni cu dreptate și va nimici dușmanii lui Israel. Concepția mesianică creștină a fost influențată decisiv de curentele iudaice apocaliptice, care se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în capitolul dedicat lui Hipolit. * Pentru citatele din Dialog... și Apologii am folosit ediția Apologeți de limbă greacă, trad. de pr. prof. Olimp Căciulă, col. PSB, Editura Institutului Biblic și de Misiune al B.O.R (n.t.). . Referitor la concepțiile eshatologice din primele secole creștine, vezi J.L. Roiz de la Peña, La otra dimensión. Escatología cristiana, Madrid, 1975; J. Carmignac, Le mirage de l’eschatologie, Paris, 1979, și A. Fernández, La escatología en el siglo II, Burgos, 1979. . Saint Justin, Apologies, introd
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Hierapolis; Iustin (Dial., 80), Irineu al Lyonului (Adu. haer., V, 33‑35); Tertulian (Adu. Marc., II, 24). În paralel cu acest milenarism moderat, „care se înscrie în cadrul unei versiuni organice și totalizante a istoriei lumii lipsite de așteptare sau entuziasm eshatologic” (Simonetti, ibidem), există o formă de milenarism radical, reprezentată, în secolul al II‑lea, de mișcarea montanistă. Reacția decisivă împotriva milenarismului vine din partea alexandrinilor, care au „spiritualizat” concepția eshatologică creștină. Pentru micul său tratat despre Anticrist, este posibil ca Irineu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
organice și totalizante a istoriei lumii lipsite de așteptare sau entuziasm eshatologic” (Simonetti, ibidem), există o formă de milenarism radical, reprezentată, în secolul al II‑lea, de mișcarea montanistă. Reacția decisivă împotriva milenarismului vine din partea alexandrinilor, care au „spiritualizat” concepția eshatologică creștină. Pentru micul său tratat despre Anticrist, este posibil ca Irineu să se fi inspirat din operele lui Meliton, Despre diavol și Despre Apocalipsa lui Ioan. În mod sigur, el a folosit „doctrinele” prezbiterilor din Asia Mică (Orbe, Teología..., p.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
rândul lor la „monoteism”, mai bine zis, la monoidolatrie. Activitatea lui Cristos este centrifugă. Centrul său de iradiere este Ierusalimul, de aici ea se răspândește către toate colțurile lumii locuite. Contrar acesteia, activitatea Anticristului va avea un caracter centripet. Tiranul eshatologic va respinge mesajul universalist al lui Cristos, concentrând mesajul său naționalist în mod exclusiv la cetatea Ierusalimului. În legătură cu aceasta, cf. lucrările lui B. Rigaux, L’Antéchrist et l’opposition au royaume messianique dans l’Ancien et le Nouveau Testament, Paris
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
225): „Putem presupune ca acest comentariu a fost scris în perioada domniei lui Gallian. Nu mai este vorba de o perioadă de persecuție, ci de o vreme de pocăință, mai exact - potrivit schemei adoptate de autorul nostru pentru derularea evenimentelor eshatologice -vremea în care cei doi martori ai Apocalipsei predică pocăința: un răgaz înaintea ultimei persecuții, a Anticristului. Cel Nelegiuit își pregătește deja oștirile, el lucrează deja în ascuns. [...] S‑ar putea crede că Victorin scrie comentariul său la Apocalipsă către
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și simplu adăugate de creștini (8 și 9). Redactarea finală poate fi situată către secolul al II‑lea d.Cr. Vezi Écrits intertestamentaires, t. I, Paris, 1987, pp. 1733‑1767, intr., trad. și note de J. Riaud. . Ieremia apare ca profet eshatologic în 5 Ezdra 2,19, alături de Isaia, de această dată. 4 Ezdra datează de la sfârșitul secolului al II‑lea; este deci foarte posibil ca Victorin să o fi cunoscut. . Carmen apologeticum, vs. 850 sq. Tradiția unui singur profet eshatologic este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
profet eshatologic în 5 Ezdra 2,19, alături de Isaia, de această dată. 4 Ezdra datează de la sfârșitul secolului al II‑lea; este deci foarte posibil ca Victorin să o fi cunoscut. . Carmen apologeticum, vs. 850 sq. Tradiția unui singur profet eshatologic este de origine iudaică (Mal. 3, 23‑24). Iustin face trimitere la aceasta în două rânduri, în Dialogul său (8, 4; 39, 1‑2). Trifon susține că Cristosul creștinilor nu se va arăta (dacă s‑a născut deja), câtă vreme
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]