6,274 matches
-
își asumă cu tristețe și resemnare acest destin. Totul seamănă cu una dintre multele înfrângeri punctuale din viața cotidiană. Întrebarea care se pune este dacă, în aceste condiții, viața mai merită trăită sau este doar o pauză plicticoasă în nesfârșita eternitate a morții? Un posibil răspuns îl oferă poemul ratându-mi sinuciderea la 13 ani pe urmă n-am mai încercat în care Nicolae Prelipceanu evocă elementele de actualitate despre care nu ar fi aflat niciodată dacă actul suicidal ar fi
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
navetiști - O gară, două gări - unde nenumăratele halte ale trenului personal, aceleași figuri feminin/masculine, urcând și coborând și iar urcând, în stații ce se înmulțesc rup timpul de contingențe, prefăcându-l în simplă durată. Călătoria se poate prelungi în eternitate, personajul nu mai coboară. Parcă pe motivul bolero-ului lui Ravel, ducând spre sfărâmarea normelor raționalului, în nuvela Ușile închise eroul comite eroarea de a vizita clădirea în care, cu ani în urmă, funcționase un Institut al Relațiilor Cordiale, unde
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
toate, înainte de cearta divină, înainte de izgonire, înainte de dramatica aruncare în istorie, a însemnat, așadar, marea sancțiune a nudității. Înțelegerea ei ca o culpă constitutivă. Și iată cum lucrurile încep să se clarifice de la sine; Dumnezeu ne-a programat goi pentru eternitate, iar istoria ne-a îmbrăcat. Material suficient pentru ca un mare iubitor al clasicismului, l-am numit pe George Călinescu, să exclame că nudul este etern și anistoric, în vreme ce costumul datează sau că nuditatea este măreață și ingenuă, pe cînd alterarea
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
este notoriu că orice variantă a acestuia, fie ea greacă, romană, din spațiul Renașterii sau din acela, nostalgic și întîrziat, al neoclasicismului, avea drept reper al stabilității absolute, al împăcării cu lumea și al armoniei cu universul, al coabitării cu eternitatea și al victoriei cu duratele mici tocmai nudul, forma paradigmatică, deplină, a umanului, aceea în care se revarsă infinit mai multă contemplație ednică, fie ea și abstractă prin gradul înalt de generalizare, decît substanță tranzitorie culeasă de pe la ospețele orgiastice sau
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
pietrelor și ierbilor lovite,/ orice mișcare e durere și agresiune./ Șunt prea încete glasurile celelalte?/ Cine-ar putea-o spune cu adeverire?/ Poate că șunt la fel de slabe sau puternice/ că glasul unui om în fața mării./ Glorie ție, în vacarmul de eternitate,/ auz, părinte al oamenilor, amin!" (Auz). însă, de regulă, Ilie Constantin cultiva o tonalitate sobra, circumspecta, umbră parcă a triumfalei rostiri clasice. Un dramatism existențial își face loc, compensator, umanizant: "E o amînare mahorîtă,/ o neîncredere între culori/ și rătăcesc
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
1836 la Iași (Poezii), majoritatea concepute însă cu mult mai devreme. După decada ^30, mai compune doar puține și ocazionale versuri. A fost poet doar în prima jumătate a vieții; s-a retras destul de repede din lumea literară, rămînînd în eternitate un "poet de tinerețe", în ciuda celor 82 de ani pe care i-a trăit. Comparația dintre Asachi și Heliade s-a făcut la noi dintotdeauna, cu sublinierea în context a marii celebrități dobîndite de Heliade. Refăcută astăzi, după cunoașterea completă
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
poate fi caracterizată astfel); numai că, dincolo de propriile sale convingeri și precepte, scriitorul se înalță uneori la poezia adevărată. Un simbol recurent o domină și îi închide semnificația ultimă: este simbolul stelei, al astrului nocturn. Pentru Asachi, steaua înseamnă certitudinea eternității, idealul la care omul aspiră, principiul moral al unei vieți drepte, ca și permanența iubirii; ochii iubitei vor fi întotdeauna două stele. în sfîrșit, steua înseamnă și arta, înălțată pe cerul recunoașterii unanime. Aflată, poate, la început doar sub semn
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
găsește în fibra d-sale intimă? Mai întîi, așa cum am văzut, printr-o explozie a fabulosului fără precedent în lirica noastră actuală, ca un incendiu ce cuprinde deopotrivă pămîntul și cerul, "o mare avalanșă" stihială: "capodopera maxima vîrtej în haos eternitate pentru sinucigașii sublimi posedați sfîrtecați de idei și de viziuni rug infernal pentru imbecilitatea omenirii/ parfum de iasomie peste conștiințele și inteligențele în putrefacție avansată" (capodopera maximă). E o maree a fanteziei ce îneacă referințele sociale, poetica stradală, minirealismele optzeciștilor
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
constrângerea împrejurărilor. Capitolele cărții sunt mărturisiri (în care) - mai presus de preocupări artistice sau documentare - țipă dorința compozitorului de a lăsa un semn pe care pasul morții să nu-l poată șterge. E ca o poliță de asigurare în raftul eternității. Autorul dovedește o enormă abnegație esterioară ce se odihnește pe o mare valoare intimă. Cu modestia-i binecunoscută, Pascal Bentoiu a sărbătorit în acest an opt decenii de existență. Fără tamtam ori zurgălăi. Fără infatuări și vanități. Doar cu sentimentul
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
întîi de toate cu prilejul călătoriilor este timpul. Timpul o ține, precum într-o magie, "încremenită pe malul mării, fascinatoare nu atît prin nemărginita ei frumusețe, prin mirosurile ei putrede și moi, prin culorile ei tăioase și neliniștite, cît prin eternitatea profundă de dincolo de ele". Așijderea o fascinează coloanele de la Olimpia, "groase cît stejarii multiseculari", moscheele maure transformate în lăcașuri de cult catolice, satirii lui Picasso care ar fi "numai palide pastișe ale celor vii de pe amforele grecești". Sau într-o
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
de a mai fi o arhitectură de alei geometrice, flori savante și arbori masochiști, parcul este un perimetru al libertății totale, al stîncilor crescînd din asfalt, al copacilor păduroși, al triumfului ierbii". E înregistrat și reversul situației. în absența unei "eternități" încorporate care să-l legitimeze, spațiul geografic sau producțiile omului ce-l populează se desemnifică, se pierd în derizoriu. Cercul înaripat, simbolul solar care se ivește în întreaga artă a vechiului Egipt, stîrnește stupefacția vigilenței noastre călătoare. Cum a fost
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
cleștar, un duh pecetluit în șip" (Il est de forts parfums...). Nu întîmplător textul cărții e contestat de imagini ale fluturilor. Simboluri ale imponderabilității și instabilității, fluturii indică totodată fragilitatea luxoasă și trăirea fraged-somptuoasă a creatorului, care înțelege a tatona eternitatea prin efemerul clipei transcrise și a pune la încercare absolutul prin contingentul dureros al calofiliei. Fără doar și poate, Șerban Foarță e unul dintre marii noștri scriitori de azi.
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
credem sau nu? - a înlocuit în ultimul moment o lucrare enesciană a cărei partitură s-a dovedit a fi ilizibilă; așa cum menționau instrumentiștii ansamblului. Din păcate, după aproape mai bine de cinci decenii ce s-au scurs de la trecerea în eternitate a compozitorului, procurarea majorității partiturilor maestrului rămâne o mare incertitudine.
Debutul stagiunii bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9105_a_10430]
-
am slujit memoria aproape întreaga viață - am fost muzeograf, la Muzeul din Câmpina, ce-i poartă numele, timp de trei decenii - știu că ele au fost pe deplin meritate. Dar azi, când a trecut un secol de la intrarea lui în eternitate - s-a stins din viață la 25 august/ 7 septembrie 1907 la Câmpina - azi, când individualismul cel mai egoist a născut o adevărată industrie de vorbe, adeseori goale, ne mai spune B. P. Hasdeu ceva? Da, desigur. Cu minima condiție
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
materia în aparent inalterabila ei splendoare. Fie că este vorba de portret sau de peisaj, de compoziție sau de natură statică, de scena de gen sau de imaginea ceremonială, organizarea lumii, ordinea ei evidentă și chiar o anumită complicitate cu eternitatea intră în categoria numitorului comun al imaginii. Melancolic sau nu, revoltat și eroic sau mîhnit și întunecat de compasiune, Baba este acum stăpînul unei materii ordonate și al unei lumi, atît cît se poate, sigure. Chiar dacă nu întotdeauna fericită, ba
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
devine patimă, chipurile emaciate au lumini sacerdotale, iar regii nebuni sînt niște posedați ai zădărniciei. Așezată deopotrivă în tangibil și în metafizic, această pictură se hrănește din lumea nemijlocită, dar își ia și cuvenitele precauții în ceea ce privește aspirațiile spirituale și visul eternității. Ea este eroică și sacră în același timp, plină de energii telurice și de un inefabil de esență mistică. Așa după cum geneza însăși este acromatică - în zilele creației Dumnezeu lucrează cu valori și nu cu tonuri - și creația la scară
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
sempiterne ale satului", în varianta sa maramureșeană, una dintre cele mai legate de conservarea tradiției, ale unui "suflet" iradiant al acestuia. Fervent al reîntoarcerii ideale în mediul natal, poetul îl echivalează cu o continuitate vitală, cu egalitatea cu sine a eternității: "Uneori acasă cînd revin/ îmi simt atît de aproape părinții/ încît uit pentru moment/ Că ei dorm/ Sub pacea salcîmului.// îmi reapar în gînd/ Cum cireșii în floare,/ Mă îmbrățișează, învie/ Cîntece din nord// Cucul vorbește/ Cu celălalt tărîm./ Aș
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
Remarcabil dar de observație la un preadolescent de unsprezece ani! Am rătăcit, în schimb, aproape numaidecât după primire, o teză la limba latină la care luasem nota doi minus. Să nu le fi pomenit acum, s-ar fi scufundat pentru eternitate în neant. Stăpân pe nota lui, profesorul trecea prin viață senin și imperturbabil. Generații de elevi ai săi, ajunși pe posturi însemnate, lăcrimau, amintindu-și-l. (Se făcea rar operații pe ochi.) Salarizarea - vai, capitolul nu poate fi evitat - era
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
se pare uneori - dacă mi-a redat măcar libertatea de a pleca în munți". Frază fantasmagorică, pe care sîntem îndemnați a o citi cu un retuș oracular, în înțelesul că diaristului i s-a dat libertatea de a pleca în eternitate. Astfel, Mihail Sebastian, unul dintre cei mai de seamă oameni de litere din interbelicul românesc, are șansa de a rămîne de-a pururi tînăr, strict egal cu propria-i conștiință pe care istoria n-a pus-o la încercare. Referindu
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
anului 1958. Pe atunci apăreau pe scena Ateneului bucureștean câțiva dintre muzicienii cu care Enescu însuși a colaborat pe podiumul de concert. Mă gândesc la Yehudi Menuhin, la David Oistrach, la George Georgescu. Alături de marele maestru au trecut cu toții în eternitate.Tinerii laureați ai primelor ediții ale concursului, pot fi întâlniți astăzi pe marile scene de concert, de operă, ale lumii. în anii '80, dar și în deceniul următor competiția tinerilor a suferit. A fost desființată la indicația cuplului dictatorial. Reluarea
Începe Festivalul "George Enescu" by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9314_a_10639]
-
puternic zdruncinat prin fabulatoriu, hieratism, purism sau construcție abstractă, statuarul rămîne o dominantă a spațiului public în care performanța și eșecul se amestecă în proporții relativ egale. Repede înțeleasă ca o formă eficientă de consacrare și ca un garant al eternității, sculptura a fost, într-o bună măsură, pîndită permanent de riscul confiscării oficiale. Dacă nu prin agresiune directă, oricum prin nenumărate forme de presiune subtilă. Din această pricină, puține sînt celelalte genuri artistice în care tensiunile istoriei, sau chiar energiile
Artistul și Orașul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9318_a_10643]
-
timpul cu ochi de leșie", "lumina de nisip", "buzele infinitului" tind să estompeze trăirea viscerală pe care o presupune poezia sa. Într-un poem excelent despre suprafața găunoasă a lumii, renunță la toată această ermetizare barbiană, preferând să devină polemic: Eternitatea strălucește nikel pe capota/ noului automobil/ leneși bananieri se apleacă languros în apa lagunei/ soarele bronzează egal cu ecran 25,/ poți să alegi cinci nuanțe de roz pentru norii/ telecomandați pe linia orizontului.// Îngeri blazați zboară intermintent prin aer trăgînd
Poeme-graffiti by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9354_a_10679]
-
ce urmează să li se întâmple acolo, îndată după repartizare, întrece cele mai cumplite torturi din viața de zi cu zi a pământenilor încleștați. Și care chinuri au un timp limitat. Pe când în Infern, supremul prag al durerii este pentru eternitate scormonit, iar timpul acumulează milenii de milenii... Se înțelege de la sine dezavantajul de a fi în Iad, așa cum se vede acesta zugrăvit în tinda locașelor de cult. Orice ar trebui să facă omul să nu ajungă în ceata celor damnați
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
dare după cireș aș putea fi condamnat ca, într-o altă existență să devin analist politic la televiziune, chestionat de blonde atotștiutoare sau de vreun gâde tânăr, între alți trei-patru mușterii, aduși să-și spele păcatele. Și să trăncănim, în eternitate, ce-a vrut să spună președintele ieri la cinci după amiază, ce a răspuns premierul, dacă e adevărat că procesul d-lui Năstase se va prelungi și pe parcursul secolului XXII ș.c.l. Să duc la gură un pahar de
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
moartea lui Stalin, raportul secret al lui Hrusciov, toate cu retorica specifică vremii) pe care o trece prin propria experiență de viață. Uneori în discuție sunt aduse și documente de ultimă oră (de exemplu, cartea lui Vladimir Tismăneanu, Stalinism pentru eternitate), schimburi de scrisori din epocă sau mărturii din cărțile altora despre soarta unor membri ai familiei Bentoiu (este citat in extenso fragmentul din Jurnalul fericirii în care N. Steinhardt povestește sfârșitul în închisoare al avocatului Aurelian Bentoiu). Cum spuneam, ceea ce
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]