1,259 matches
-
ca și în greaca veche, paradigma cazurilor era o categorie istorică apărută în urma simplificării formale și abstractizării semantice a lexemelor finale din sintagmele nominale, lexeme care au devenit morfeme cu rol de terminații. Astfel, la un prim nivel de analiză etimologică distingem în cuvântul latin patria structura morfematică pa-tri-a, structură în care fiecare morfem, inclusiv terminația, are ascendența lexematică pierdută. La fel stau lucrurile cu terminația -ae din genitivul și dativul acestui cuvânt, patriae, și cu terminația -am din acuzativ, patriam
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
substrat comun, astfel că această limbă este romanică (alături de italiană, franceză, spaniolă etc.), este indoeuropeană (alături de limbile indo iraniene, germanice etc.), având în același timp relații istorice cu limbile ugro-finice, mongolo-turco tătare, cu limba bască etc. LISTĂ DE CUVINTE RAPORTATE ETIMOLOGIC * a se abține, 222 a se aburca, 69 a ademeni, 135 afară, 98 agale, 45 alac, 131 alandala, 56 alani, 51 Alba, 53 Albania, 53 alean, 46 alene, 44 a alina, 44 a alinta, 44 alpi, 53 Alusian, 54 Alutus
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
verticală, între strămoșii mitici și contemporaneitate, cât și pe orizontală, ca liant cultural între membrii societății. „Puterea sacră este trăită prin intermediul imaginarului” iar decodarea acestuia se poate face prin instrumente etnologice, mitologice și stilistice; stilistica cumulează, la rândul ei, date etimologice, lexicale, morfologice și sintactice ale limbii. Posibil numai prin intermediul limbajului, mitul reprezintă „comple¬mentul fabulatoriu al experienței sacrului, el introduce o elaborare figurativă și schematizează nucleul compact al semnificațiilor suprasensibile. Datorită intervenției mitului, a unei hieroistorii, omul poate să-și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
modalității narative, călătorul spre lumea arhetipurilor fiind regăsit în ambele specii. Călătoria reprezintă alegoria inițierii, căci ea cuprinde toate datele simbolice ale acesteia: ieșirea din familial, probele drumului, întâlnirile revela¬torii, lupta cu monstrul și revenirea în Cosmos, cu sensul etimologic al acestui cuvânt. Baladele prezintă însă două forme ale plecării eroice, una caracteristică acestei specii, care descrie drumul și întâlnirea cu sacrul dincolo, și una preluată de la basm, ce începe printr-o situație dată de absența unei ființe sau a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
asupra regulelor și orănduelelor gramaticii rumănești, Râmnic, 1787). Anul 1779 marchează începutul folosirii alfabetului latin în lucrări românești prin Carte de rogacioni pentru evlavia homului chrestin a lui Samuil Micu (apărută la Viena), care cuprinde și prima explicare a ortografiei etimologice, propusă de autor pentru scrierea limbii române cu caractere latine. Expunerea teoretică a ortografiei românești cu litere latine este cuprinsă și în Elementa linguae daco-romanae sive valachicae a lui Samuil Micu și Gheorghe Șincai (Viena, 1780). Și ceilalți corifei ai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
de zi” al lui Ion Ghica, din 8 februarie 1860; în biserică, alfabetul latin va fi introdus printr-o hotărâre din 1881 a Sinodului. Atât ortografia din 1860, cât și alte două care i-au urmat (1867, 1869) au fost etimologice. În 1881, ca urmare a fundamentării teoretice a lui Titu Maiorescu, realizată practic în „Convorbiri literare”, Academia Română a stabilit o nouă ortografie a limbii române, dând prioritate principiului fonetic. Modificările ulterioare (printre care cele mai importante au fost cele introduse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
efectuate pe câteva sute de ani. Așa de exemplu în conscripția imperială din 1721-22 îl găsim pe Comșa Gravul, care nu poate fi decât un alt mod de prezentare grafologică a lui Grovul, sau poate mai de grabă o metamorfoză etimologică a acestui nume care, deși există păreri împărțite, numele de Grovul venind aproape indubitabil de la Greavul, care în limba germană medievală are sensul de lider de obște, ceea ce corespunde la noi cu jude sau primar. A evoluat așadar din Greavul
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Huși (fără sufixele -ești, -eni, precum Iașii, care derivă dintr-un Ias, Tamașii de la un Tamaș (ung. Tamas - Toma), Târzii (de la Târziul) etc. Iorgu Iordan, care este de aceeași părere cu Melchisedec, arată că între ele există o simplă legătură etimologică: numele de husiți este apelativul < vechi și dialectal ceh. - hus, ucr. hus - gâscă (гyси) și reprezintă forma de plural al lui hus(ul)>. Hus este numele pe care l-ar fi purtat reformatorul religios ceh și care, de origine slavă
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
geografii Vintilă Mihăilescu și Ion Gonea; 10) de la Hus (ebr.), fiul lui Ham. Forma Husa la aromâni ar justifica originea biblică a numelui; 11) Emil Petrovici considera că denumirea orașului Huși provine de la pârâul omonim, iar din punct de vedere etimologic, numele moldovenești de persoane Hus, Husul, Husea derivă din ucr. gγs´ (gâscă). Lingvistul susținea că toponimul Huși prezintă s, nu ș, aducând drept argument pisania de la 1497 (cu caractere chirilice), care se află deasupra ușii principale a bisericii Episcopiei din
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
descriptiv, este înfățișarea numai a părții morale a persoanei", care însă subliniază o trăsătură particularizantă a celui în cauză, indiferent de circumstanțele în care se află. Trebuie subliniat, de asemenea, pentru ceea ce autorul numește "pârdalnica de politică" naționalismul (în sensul etimologic al termenului) lui Gane, volumul, în întregul său, reprezentând un fel de portret în oglindă, al unui om și al unei epoci. Personajul-narator ne apare așa cum l-au cunoscut contemporanii săi: "om delicat și fin, cultivat și bonom, sentimental și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mulțămire, nalt, oară, prietin, rădica, răle, samă, sară, ticnită, urieș. În aceeași situație se află numeroase dublete, ca în cazurile acuș-acuși, atunci-atuncea, care-cari, întâi-întăi, nimeni-nimene, până-pănă etc. Același este cazul cu dubletul toponimic Fălticeni (formă oficială)-Folticeni (formă populară și etimologică), ca și cel onomastic Nicolai-Neculai. Pentru că erau curente în limba epocii și probau un proces de adaptare fonetică și morfologică a neologismelor (mai ales de origine franceză), au fost păstrate în ediții forme precum biurou, cortej, eco, fantazie, impresiune, locoțiitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
anumite valori de viață pe care le împărtășim. Și ne leagă, cu siguranță, și lipsa unor lucruri: lipsa invidiei, de pildă. Iar cea mai recentă prietenie este cu Vlad Zografi, un om de aur și un dramaturg eminent, în sensul etimologic al cuvântului, cel explicat de Maiorescu. Vlad m-a făcut să-mi placă din nou teatrul. A.B.Ce modele literare ați avut în viață? Am să-mi permit, fiindcă am avut chiar în 2010 un articol în "România literară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sale câteva articole de arheologie și de istorie a evenimentelor din Moldova anului 1848, precum și un lung eseu intitulat Timpuri haotice, scrise toate de N. Beldiceanu. Tot el publică și versuri. Mai colaborau profesorul junimist V. Burlă cu o cercetare etimologică din seria celor care produceau panică în ședințele Junimii, Gh. Sion Gherey, cu documente culese din presa franceză și germană, relative la anul 1821, și Gavriil Musicescu, cu un studiu despre psaltichie. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286580_a_287909]
-
de răzeși, situat în Podișul Moldovei Central, unde sunt 130 locuitori printre care și Tanacu. După documentele catagrafice, Tanacu a făcut parte din ocolul Crasna, ținutul Vasluiului. În privința toponimiei, denumirea Tanacu pare a fi unică din țară și după Dicționarul etimologic semantic al limbii române ar derivă din latinescul « torna » întoarcere, vârtej din care s-a pierdut « r », rămânând tonă toana=(toana) capriciu sufletesc și din ea acest Tanacu, un om cu toane, capricios, care a întemeiat satul .Trebuie să menționez
Filosofia şi istoria cunoaşterii by STANCU ROXANA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2089]
-
lămurind în această lucrare câteva 1 Marin Bucur, Ovid Densusianu, București, Ed. tineretului, 1967, p.266 11 chestiuni din trecutul nostru. Publică numeroase etimologii, în reviste ale vremii 2 și redactează în colaborare cu prietenul său I.A.Candrea Dicționarul etimologic al limbii române, dicționar ce interesează mai mult din punct de vedere științific nefiind o capodoperă lexicografică. Aparținând catedrei de Filologie romanică el cercetează și graiurile dacoromâne și dialectele și problemele păstoritului. „Filologia romanică este un corolar de cultură, mediul
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
mișcarea de primenire a literaturii române. Articolele sale polemice împotriva dicționarului Academiei devin veritabile studii de filologie prin observațiile și îndreptările aduse. În jurul reformei ortografice se conturează o altă polemică a scriitorului, care opta pentru ortografia fonetică, făcând puține concesii etimologicului. Probabil cea mai puțin cunoscută latură a activității sale este cea a gânditorului social și felului cum înțelege rolul intelectualului în politică. Densusianu a fost în această privință un romantic crezând că va reuși să izbândească în lupta sa datorită
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
îl valore generico di 'saraceni, musulmani' all'altezza del primo Furioso (1516), mă come agg. già a fine '400 ha valore di 'africano' (Masuccio), 'servo o schiavo negro' (Macinghi Strozzi), o 'musulmano' (Luca Pulci): cfr. M. Cortelazzo, P. Zolli, Dizionario Etimologico della Lingua Italiană, Zanichelli, Bologna, 1998, vol. 3 (I-N), e W. Schweickard, Deonomasticon Italicum. Derivați da nomi geografici, vol. 3 (M-Q), Walter de Gruyter, Berlin, New York, 2009, s v. 19 Cfr. ad esempio R. Girardi, Raccontare l'Altro
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
CALVINO, Italo, Le città invisibili, Mondadori, Milano, 1993. CALVINO, Italo, "Cibernetică e fantasmi", în Id., Una pietra sopra, Mondadori, Milano, 1995. CHAKRABARTY, Dipesh, Provincializing Europe. Postcolonial thought and historical difference, Princeton University Press, Princeton-Oxford, 2000. CORTELAZZO, Manlio, Zolli, Paolo, Dizionario Etimologico della Lingua Italiană, Zanichelli, Bologna, 1998. CURTIUS, Ernst Robert, Letteratura europea e Medio Evo latino, La Nuova Italia, Firenze, 2000. De BEAUVOIR, Simone, Îl secondo sesso, Îl Saggiatore, Milano, 1961. Della COLLETTA, Cristina, "L'Oriente tra ripetizione e differenza nelle
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
dezvoltat într-un mod foarte creator și complex de Ken Wilber. Idei similare găsim încă la indieni, unde jainiștii vorbeau despre juvas-uri ca unități elementare ale universului, asemănătoare cu monadele grecilor, apoi în Monadologia leibniziană. Eu suspectez faptul că proveniența etimologică a monedei ar fi termenul de monadă și nu zeița romană obscură Iulia Monetta, cum scrie în manualele de economie, moneda fiind unitatea elementară a universului economic și nu numai. Mișcarea holotropică ne situează în sincronicitate (Jung) și duce către
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
critică amplă, în care lingvistul ieșean se referă mai puțin la tratatul de fiziologie a sunetelor și mai mult la diversele explicații de natură fonetica date de Hașdeu, de-a lungul timpului, unor fapte de limbă sau în încercările sale etimologice (în special cuvintelor despre care se credea că ar proveni din fondul autohton; deci, de origine dacă). Deși remarcă și el bună informare a lui Hașdeu în domeniul foneticii (dovadă bogată bibliografie trecută în revistă), Philippide consideră că, încă de la
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
Didactica și Pedagogica, București, 1968. Wald 1963 = Lucia Wald, Hașdeu și problemele de teorie a limbii, în "Limba română", nr. 5, 1963, pp. 464-468. Windisch 1980/2006 = Rudolf Windisch, Bogdan Petriceicu Hașdeu: Etymologicum Magnum Romaniae o contribuție timpurie la cercetarea etimologica din România, în Rudolf Windisch, Studii de lingvistică și filologie românească (editori: Eugen Munteanu și Oana Panaite), Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, pp. 221-228. Windisch 1991/2006 = Rudolf Windisch, Începuturile cercetării semasiologice în România: Lazăr Șăineanu [1991], în Rudolf
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
de inocența primitivă? Sau de uitarea oricărei pudori? Să se judece prin prisma a ceea ce precede și să ne grăbim să tragem cortina. Să ne îndreptăm mai bine pașii către piața exterioară: Tirgu d'Afara; cităm numele românesc din motive etimologice. De unde vine cuvântul nostru: affaires, dacă nu de la această locuțiune vulgară? Oare nu ieșim din locuința proprie, nu mergem afară, în exterior, pentru afacerile publice sau private? Tirgu d'Afara e o vastă împrejmuire unde se ține un târg săptămânal
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
revăzută și adăugită, Craiova, Editura Samitea, 1914, p. 796. 65. Vezi Alexandru Resmeriță, Dicționarul etimologico-semantic al limbei române, Craiova, Editura Ramuri, 1924, p. 885. 66. Dicționarul limbii române moderne, București, Editura Academiei R.P.R., 1958, p. 919. 67. Alexandru Cioranescu, Dicționarul etimologic al limbii române, București, Editura Saeculum I.O., 2002, p. 824. 68. Dicționarul explicativ al limbii române, București, Editura Univers enciclopedic, 1996, p. 1149. 69. Vezi Academia Română, Dicționarul Limbii Române (DRL), serie nouă, tom. XIII, partea I, București, Editura Academiei Române
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în inscripțiile ctitorești, marcând grupa pentru amintire,pentru neuitare, pentru fixarea unei fapte și a unui nume în memoria comunității. în limba română veche, pomeană, pomană (din vsl, poměnŭ, zice DEX) însemna, în primul rând, amintire 49, conservând un sens etimologic (evoluții s-au petrecut și în limbile slave actuale 50 și aflându-se destul de departe de semnificațiile cu care circulă astăzi acest lexem (după DEX p. 822; pomană 1. dar, danie, ofrandă făcută cuiva și servind, potrivit credinței creștine, la
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ca obligatorie sau recomandabilă", ceea ce ne permite să avansăm ipoteza conform căreia normativitatea vizează ansamblul regulilor, principiilor, cerințelor care capătă caracter de normă ce asigură eficiența unei acțiuni. Elementul central al acesteia îl reprezintă însă principiul. Din punct de vedere etimologic, cuvântul principiu își are sorgintea în lat. principium care înseamnă "început", ceea ce ne îndreptățește să afirmăm că la nivelul oricărei acțiuni cauza primă se află în însuși principiul său de funcționare. Deși în literatura de specialitate nu se regăsește nici o
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]