2,623 matches
-
fără influență asupra mea. Cu toate acestea, am fost și sunt partizanul progresului, indiferent de atmosfera timpului, dovadă e că în 1936 subliniam printr’un articol tipărit în revista Izvorașul No. 2 eforturile care se depun în URSS pentru cunoașerea etnografică, iar în 1940, anul intrării în război a României contra URSS, acest articol a fost retipărit. Dar, recunosc, eu trebuie să muncesc mai înainte în acestă direcție.- Ca prieteni menționez două nume: Ioan Gavrilă dela Muzeul Etnografic al Transilvaniei. Pare
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
URSS pentru cunoașerea etnografică, iar în 1940, anul intrării în război a României contra URSS, acest articol a fost retipărit. Dar, recunosc, eu trebuie să muncesc mai înainte în acestă direcție.- Ca prieteni menționez două nume: Ioan Gavrilă dela Muzeul Etnografic al Transilvaniei. Pare-mi-se secretarul Sindicatului Înv. Superior Cluj.- Valeriu Butură, conferențiar de Geografie Regională, Universitatea din Cluj.- I. Chelcea, conferențiar de Etnografie, Univ. Iași.- Autobiografiile din dosarul de personal (A.d.p.) se încadrează în tipul biografiilor oficiale provocate
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
căruia i-am făcut și o monografie) și detașat ca secretar la Revizoratul școlar din orașul Cluj. Puteam spune că am un seviciu. Dar unde să urmez și ce să fac? De multă vreme îmi încolțise în minte un studiu etnografic asupra satului meu natal. Dar cum să-l fac? Nu aveam nici metodă și nu știam de unde să încep. Strânsesem ceva material folcloric. Auzisem că la Cluj există o Catedră de etnografie și folclor. Cu toate că eram înscris „extraordinar” la Drept
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
extraordinar” la Drept (unde nu se cerea frecvență), am început să frecventez onorific Seminarul de etnografie și folclor, condus de prof. Romulus Vuia, care, văzând interesul meu pentru etnografie, m-a luat colaborator; la început, numindu-mă „supraveghetor” al Parcului etnografic de la Hoia, mai apoi, preparator, asistent, șef de lucrări. Aci am stat peste zece ani (1928-1939), unde mi-am făcut toată ucenicia la Muzeul Etnografic; unde am luat licența; unde am luat doctoratul și unde am putut deprinde tehnica și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
interesul meu pentru etnografie, m-a luat colaborator; la început, numindu-mă „supraveghetor” al Parcului etnografic de la Hoia, mai apoi, preparator, asistent, șef de lucrări. Aci am stat peste zece ani (1928-1939), unde mi-am făcut toată ucenicia la Muzeul Etnografic; unde am luat licența; unde am luat doctoratul și unde am putut deprinde tehnica și arta muzeografică. Prof. Romulus Vuia avea experiență deosebită în acest domeniu. Muzeul Etnografic din Cluj era cel mai bine organizat din sud-estul Europei. Astăzi însă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
peste zece ani (1928-1939), unde mi-am făcut toată ucenicia la Muzeul Etnografic; unde am luat licența; unde am luat doctoratul și unde am putut deprinde tehnica și arta muzeografică. Prof. Romulus Vuia avea experiență deosebită în acest domeniu. Muzeul Etnografic din Cluj era cel mai bine organizat din sud-estul Europei. Astăzi însă n-ar mai corespunde cerințelor principiile acelea de organizare. În dorința de a mă apropia de casă, de la Cluj am trecut la București, la Institutul de științe Sociale
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ei. O dată admis (1943), am înțeles că aici e mult de lucru. De aceea, nu m-am rezumat numai la ținerea cursurilor și am inițiat și înfăptuit un început de muzeu, am pus bazele unei arhive de folclor înlăuntrul muzeului etnografic, am pus bazele unei biblioteci de specialitate, care numără peste 600 de volume (deși la venirea mea nu am găsit, sub acest raport, nici un fel de realizare, nici un băț de chibrit, nici o carte). Înfăptuirile noastre ar fi luat o amploare
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de catedră al profesorului Gheorghe Năstase n-ar fi stat piedică. Eu eram conferențiar (și sunt). Conferința era la catedra dlui profesor. Dsa avea credința - îi dădea și legea dreptul - ca nu numai conferința de etnografie, ci și viitorul muzeu etnografic să fie legate de catedra dlui (Geografie umană). Eu susțineam, din contră, ca muzeul să fie redat publicului mare, să ființeze ca instituție independentă și să nu figureze ca o colecție didactică. Posibil că din această luptă n-aș fi
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Pitești, la 16 ani păzea vacile ca „slugă la o cucoană” din Nicorești. Ca să-și facă studiile, I.C. a fost copil de trupă la Roman, sergent de stradă și pedagog la o școală de meserii la Brașov, supraveghetor la Parcul Etnografic de la Hoia (Cluj). Munca, munca fizică, era premisa formării noului tip uman în primele decenii de comunism în România. Așa ne explicăm de ce în A.d.p. se povestește atâta despre muncă. Nu numai I.C. a muncit din greu, ci și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
au fost „țărani săraci”, ci că provine dintr-o familie de moșneni, de oameni liberi. În convorbirea cu Iancu Filipescu (1988, p. 97) spunea: „Sunt născut în satul Boteni, fostul județ Muscel, într-o regiune reprezentativă din punct de vedere etnografic. Acesta probabil că a fost motivul principal care m-a îndrumat spre o precupare etnografică. Mă gândesc, în special, la oameni, la faptul că sunt descendent al unor moșneni din satul Boteni. Ei mi-au înrâurit conștiința, mi-au imprimat
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
În convorbirea cu Iancu Filipescu (1988, p. 97) spunea: „Sunt născut în satul Boteni, fostul județ Muscel, într-o regiune reprezentativă din punct de vedere etnografic. Acesta probabil că a fost motivul principal care m-a îndrumat spre o precupare etnografică. Mă gândesc, în special, la oameni, la faptul că sunt descendent al unor moșneni din satul Boteni. Ei mi-au înrâurit conștiința, mi-au imprimat, aș putea spune, pornirea mea spre cercetarea etnografică. Acești moșneni au fost întotdeauna prezenți când
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
care m-a îndrumat spre o precupare etnografică. Mă gândesc, în special, la oameni, la faptul că sunt descendent al unor moșneni din satul Boteni. Ei mi-au înrâurit conștiința, mi-au imprimat, aș putea spune, pornirea mea spre cercetarea etnografică. Acești moșneni au fost întotdeauna prezenți când am realizat un lucru deosebit”. Atașamentul față de clasa muncitoare și îmbrățișarea ideologiei comuniste au constituit, după instalarea guvernului Groza în România, referențialul noului tip uman. La preluarea puterii, PCR număra mai puțin de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
A.d.p. ca o spovedanie. Într-una dintre autobiografii, I.C. declară caragialesc: „Sunt partizanul progresului, indiferent de atmosfera timpului”, aducând ca argument faptul că în 1936 a scris într-o revistă (Curentul) despre eforturile depuse în Rusia sovietică pentru cunoașterea etnografică și că a retipărit articolul respectiv în 1940. Dacă ne oprim strict la A.d.p., am putea trage concluzia că I.C. a fost entuziasmat de aceste eforturi și, în consecință, a avut o atitudine pozitivă față de URSS. Citind însă articolul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nu aveau nici diplomă de bacalaureat, totuși conduceau doctorate. Așa se explică, probabil, că în A.d.p. ale lui I.C. referirile la lucrările sale publicate sunt cvasiinexistente. I.C. menționează doar că „de multă vreme îmi încolțise în minte un studiu etnografic asupra satului meu natal” și că și-a luat doctoratul cu teza „Tovărășii de feciori și fete în viața poporului român”. Acest doctorat nu i-a fost însă recunoscut, I.C. nebeneficiind niciodată de sporul salarial prevăzut pentru titlul de doctor
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
1940; Les „Rudari” de Muscel, 1943; Țiganii din România, 1944) I.C. nu amintește. Să fie doar o amnezie?! De ce nu uită I.C. să menționeze că „printre alte scopuri ale mele a fost și acela de a da Moldovei un Muzeu Etnografic” și că „în vremuri grele de război a reușit” acest lucru, că a organizat „o bibliotecă de specialitate a muzeului și o arhivă de folclor”? Informațiile din A.d.p. sunt de multe ori nu numai lapidare, ci și lacunare, ca
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
despre vremurile trecute. „În anul 1943, când am început cursul șde etnografie la Universitatea din Iași - n.n.ț, am făcut un memoriu la Ministerul Educației Naționale, ministru era Ion Petrovici, moldovean și el, în care ceream urgent înființarea unui muzeu etnografic la Iași. M-am pomenit - nu mă așteptam - cu aprobarea. Ceva mai mult, am primit și o subvenție de 300 000 de lei. Pentru început, era ceva” (Chelcea, 1988, p. 100). Cât despre biblioteca muzeului, I.C. își amintește: „Fiind la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sute de volume de specialitate - n.n.ț gata de expediat la Iași. ș...ț și astfel Artur Gorovei, acel om cu ochi de azur și inimă de copil năzdrăvan, poate fi socotit cel de-al doilea mare donator al Muzeului Etnografic al Moldovei” (Chelcea, 1978, p. 57). I.C. apreciază că Iuliu Pascu, consilier la Consiliul Legislativ din București, „se înscrie ca primul mare donator al Muzeului Etnografic al Moldovei. ș...ț A donat muzeului o întreagă colecție de obiecte etnogafice: aproximativ
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de copil năzdrăvan, poate fi socotit cel de-al doilea mare donator al Muzeului Etnografic al Moldovei” (Chelcea, 1978, p. 57). I.C. apreciază că Iuliu Pascu, consilier la Consiliul Legislativ din București, „se înscrie ca primul mare donator al Muzeului Etnografic al Moldovei. ș...ț A donat muzeului o întreagă colecție de obiecte etnogafice: aproximativ 400 de piese de muzeu, în mare parte textile, ceramică, port popular. ș...ț De îndată ce colecția a intrat în patrimoniul Muzeului, s-a procedat la inventariere
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
anumită cultură este expus și etalat într-un mediu occidental, de obicei muzeal. Asemenea obiecte erau considerate reprezentative pentru toți membrii grupului, iar cultura acestora era considerată invariabilă istoric 26. În cazul de față, obiectele trebuiau să treacă proba cunoașterii etnografice (cu cât mai multe semne ale originii vestice, cu atât mai mare valoare), nu trebuiau să arate vechi și impersonale (precum în muzee), ci cât mai strălucitoare și mai aproape de condiția optimă de funcționare. Ingineria simbolică a acestor bunuri trebuia
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Academiei Române (1966-1969), decan al Facultății de Filologie (1968-1976), director al Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” (1974-1976). A funcționat ca lector, în 1964, la Universitatea din Montpellier (Franța). Colaborează la „Anuarul Arhivei de Folclor” (serie nouă), „Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei”, „Cronica”, „Demos” (Berlin), „Dacoromania” (Germania), „Etnographia” (Ungaria), „Familia”, „Folclor literar”, „Limbă și literatură”, „Marisia”, „Revista de etnografie și folclor”, „Steaua”, „Studii și comunicări de etnologie”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Tribuna” ș. a. Activitatea de folclorist și etnolog a lui P.
POP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288884_a_290213]
-
a textelor, pe care le-a însoțit de numeroase adnotări. În unele cazuri are grijă să noteze nu numai localitatea unde a efectuat culegerea, ci și numele informatorului. Spre a întregi imaginea vieții românilor din Bihor, a scris un studiu etnografic și un altul despre graiul din această regiune (printre primele în lingvistica românească). Pasionat de problemele școlii, P. a avut și bogate preocupări didactice. A realizat o selecție de scrieri literare clasice și contemporane în Antologie română pentru uzul școalelor
POMPILIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288878_a_290207]
-
Oameni, I, 91-95; I. Breazu, Literatura „Tribunei” (1884-1895), DR, 1934-1935; Horia Petra-Petrescu, Din viața lui Ioan Pop-Reteganul, „Țara Bârsei”, 1935, 4; Din viața dascălului Ion Pop-Reteganul, Cluj, 1938; Vasile Netea, Ion Pop-Reteganul, București, 1943; Netea, Maior-Goga, 143-165; Ion Mușlea, Cercetări etnografice și de folclor, I, îngr. și introd. Ion Taloș, București, 1971, 169-200; Ion Apostol Popescu, Ion Pop-Reteganul, București, 1965; Ist. lit., III, 881-888; Bârlea, Ist. folc., 285-291; Virgiliu Ene, Folcloriști români, Timișoara, 1977, 130-141; Dicț. lit. 1900, 702-703; Ioan Ilieș
POP-RETEGANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
parțial adecvată, și anume în ceea ce se referă la „evul nou”, adus în pagină conform unei paradigme ideologice impuse în epocă. Constituenții scrierilor sale depășesc, totuși, marginile speciei, îi estompează convenționalismul și oportunismul prin lirism, prin digresiuni istorice, sociologice, etnologice, etnografice, prin analize ce dau unor pagini caracter de studiu, într-un cuvânt, prin înfățișări proprii mai degrabă eseului. Cartea Ev nou în Țara Banilor (1961) este deschisă de un capitol structurat ca un veritabil poem, Cântec oltenesc. Continuând orația poematică
PURCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289066_a_290395]
-
Brânzeu ș.a. Articolul O arhivă de gând și faptă românească anunță că se vor publica mai ales „cercetări privitoare la problemele cugetului și vieții românești de azi și din trecut; urmează înfățișări de oameni și locuri”. Predomină abordările filosofice și etnografice privitoare la spiritualitatea românească: D.C. Amzăr, Gând și cuvânt, Despre înțelesul și condițiile unei filosofii românești, Vasile Băncilă, Sensul culturii și „culturalizarea” satelor, Ernest Bernea, Poezia românească contemporană, Avram Iancu, Poezia lui Adrian Maniu, Filosofia la Universitate. Începând din 1937
RANDUIALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289130_a_290459]
-
A cui e vina? (9/1916), materialele editate urmează „crezul național al refugiaților bucovineni grupați în jurul acestei publicații”, pornindu-se de la ideea că „Bucovina e și astăzi insuficient cunoscută românilor din țara liberă”. În afara materialelor bogate cu caracter politic, istoric, etnografic și social (semnate în mare parte de I.E. Torouțiu și Iorgu G. Toma-Corduneanu), revista publică cronicile lui D. Marmeliuc la volumul Cântece fără țară de O. Goga, la piesa Patima roșie de Mihail Sorbul și la Șesuri natale de Nichifor
REVISTA BUCOVINEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289184_a_290513]