4,693 matches
-
așa, timpul actual este resemnificat prin raportare la momentul morții sau reînhumării celor dispăruți. Fiecare comunitate își alcătuiește calendarul după numărul și importanța morților pe care ține să-i comemoreze. Și indiferent că sunt numiți eroi, martiri sau sfinți, rostul evocării lor este de a da timpului un sens de validare a prezentului. Și astfel, orice generație simte nevoia să se legitimiteze în ochii adversarilor invocînd amintirea strămoșilor proprii. E ca într-o competiție în cursul căreia întrecerea nu are loc
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
dacă mai era nevoie! - certitudinea perenității marilor acte de cultură, de artă. Au fost omagiate câteva dintre marile personalități ale vieții muzicale, regretatul violonist Ion Voicu în compania fiului său, Mădălin Voicu, de asemenea muzicianul Dan Mizrahy într-o nostalgică evocare a marilor evenimente din trecutul vieții noastre muzicale. într-un moment special al serii, compozitorul Adrian Iorgulescu, ministrul Culturii și Cultelor, i-a înmânat lui Jancy Ordinul "Meritul Cultural în Grad de Comandor" distincție conferită de președintele țării, moment după
Jancy Körössy, sărbătorit la Ateneu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9973_a_11298]
-
Gheorghe Grigurcu Din ultimul volum de eseuri și evocări al universitarului orădean Valentin Chifor (născut în 1939), intitulat Escale, ne oprim asupra unui comentariu de un acut interes, închinat "imaginarului erotic". Natural, autorul evocă la început factorul existențial corespunzător, deopotrivă generator de frenezii, curiozități, beatitudini, anxietăți, confuzii, transfigurări, anomalii
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
numai din scris, ci în calitate de colegi de breaslă sau de prieteni, care ne vor mijloci o mai bună înțelegere a resorturilor care l-au pus pe Mircea Damian în situația de a scrie cele două cărți pomenite în titlu. în evocările din "Vitrina cu amintiri" (Ed. Cartea Românească f.a.) - așternute în ultima parte a vieții, când era grav bolnav - Ieronim Șerbu a relatat: "Pe scriitorul Mircea Damian îl cunoșteam încă de la Sburătorul, unde citea nuvele și schițe, proferând un umor absurd
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
spirit estetic. Și estetic. Dacă poezia este datoare vieții, proza ajunge datoare poeziei. În sensul că, sub presiunea realității, proza descarcă poezia în limitele energiei ei naturale. Literatura descarcă viața de realitate, transgresând-o în fantastic. Modul discursiv adecvat este evocarea prezentificată. Timpul rămâne provocatorul esențial de efecte artistice. Îndepărtarea de prezent schimbă natura realității, îi conferă acesteia irealitate. Contextul dictează textul : irealismul este al realității însăși, transcrisă în poezie și proză, prin urmare transmisă într-un fel omogen, ca lichidul
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
chiar mai grav, în acel moment, era o proastă recomandare pentru instituțiile oficiale ale regimului comunist, aceea de a aparține grupării echinoxiste. Ar fi nevoie de mai multe detalii pentru a mă explica, dar important e să subliniez faptul că evocarea lui Petru Poantă a fost citită de mine prin viziunea dată de un alt sentiment al Clujului, nuanțat diferit. Orașul e proiecția celui care îl evocă. Petru Poantă știe foarte bine acest lucru, cu atât mai mult cu cât nu
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
voluptatea unui viciu, paradoxul. De n-ar fi talentul scriitoricesc incontestabil al autorului - narator, evocator, portretist -, mulțimea temelor - unele aride prin însăși natura lor - ar putea crea cititorului o stare de disconfort. Portretele sunt numeroase și se împletesc adesea cu evocarea. Mai întâi cele ale unor personalități celebre: Eugen Ionescu, Ov. S. Crohmălniceanu, Al. Piru, Marin Sorescu, Marin Preda (savuroasele pagini care au făcut o adevărată carieră, fiind citate de atâția, în atâtea împrejurări); Mircea Eliade (cu umanismul mitic): "Eliade este
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
Durell, chiar dacă la scriitorul român e vorba exclusiv de lumea de jos. Azi, din păcate, nu mai e așa, s-a omogenizat... A doua caracteristică importantă a literaturii lui Panait Istrati merge în același sens. Procedeul favorit al scriitorului este evocarea confesivă, de aceea s-a afirmat deseori că literatura lui ar fi una predominant autobiografică. în realitate este mai degrabă vorba de folosirea resurselor literare ale amintirii, cine îi caută lui Istrati biografia în cărțile scrise de el ajunge inevitabil
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
evreiesc din literatură și teatru, pentru lumea lui Șalom Alechem, Josef Roth, Babel, Schultz, pentru pictura lui Chagall sau pentru Copilăria unui netrebnic, romanul lui Ion Călugărul (ce pseudonim a putut să-și aleagă!), Bârladul romanelor lui Virgil Duda sau evocările lui Victor Rusu" (p. 32). Dincolo de această nostalgie filtrată prin experiența culturală din anii care au urmat, amintirile din copilărie sunt mai degrabă sumbre. Ele se leagă de anii războiului (autorul este născut în anul 1938), de adăposturi subterane și
Volovici par lui meme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9054_a_10379]
-
Iordan Datcu relevă ca trăsătură dominantă tradiționalismul de sorginte folclorică, prin apelul la miturile esențiale ale spațiului transilvănean, intonând, spre exemplu, Doina Iancului, Doina doinei, Doina graiului românesc, Cântec din fluier, Descântec de dor. Emoționante sunt reverberațiile în contemporaneitate ale evocării martirilor Horia și Iancu: "Eroi, frânți dureros din codrul Neamului,/ Ce meșter vă sculptează-n amintire?/ De voi se înfioară frunza-n codri/ Și fermecate curg a noastre râuri./ Tresari tu, Transilvanie, l-al lor nume/ Și-ntinerește inima-ntr
Ultimul memorandist by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9129_a_10454]
-
se soldează, totuși, cu un eșec, pentru că Yvonne o primește, în cele din urmă, stau la îndelungi discuții, privesc o fotografie a familiei și deschid astfel o fantă spre trecut, printr-un procedeu simplu, folosit adesea ca pretext al unei evocări. Intrarea în lumea de altădată stăruie destul de mult, și la propriu, și la figurat, pe pragul unui prezent meschin, refractar și, într-o bună măsură, chiar comic prin micimea și josnicia lui, întruchipate, oarecum indirect, de limbuția șireată, insinuantă și
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
dar nu își găsește nicio clipă semnificația normală. A vrut oare autoarea să pătrundă cu obiectivul observației, într-o anumită lume, prin bucătărie?" Repet, ca răspuns la o astfel de exagerare: discursul plebeian, încărcat de mediocritatea vieții cotidiene, încadrează toată evocarea, cu tendințe idealiste de omagiere a lumii bune de pe la 1900 și ceva, într-o ramă ironică. În centrul iradiant al romanului se află profesorul Mironescu și limbajul său intelectual, superior, de interpretare a lumii politice și morale burgheze căreia îi
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
Bedros Horasangian. Nicolae Manolescu (Monica Lovinescu a preluat ideea) a pus accentul pe perspectiva prin excelență feminină asupra lumii și asupra istoriei: "Dimineață pierdută este un roman al femeilor și deopotrivă unul "feminin", în măsura în care bârfa, trăncăneala constituie un mijloc de evocare și de judecare a oamenilor și a vieții lor. Modelul celebru la noi este Hortensia Papadat-Bengescu din ciclul Halippa". Nu sunt de ignorat, subliniază criticul în continuare, alte mijloace ale analizei psihologice, pe lângă "limbuția vulgară": dialogul, monologul interior, jurnalul intim
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
este, fără nici o îndoială, una dintre vocile cele mai grave, mai lucide și, în același timp, cutremurate de miracol din literatura noastră din ultimele decenii. El este un scriitor în cel mai adevărat înțeles al cuvîntului, cu o știință a evocării plină de farmec și de melancolie, un analist sensibil al delicatelor stări sufletești, un observator fin al nu mai puțin gingașelor procese de conștiință și, finalmente, un stilist remarcabil pentru care proprietatea cuvîntului și rigoarea ideii nu sînt nici o clipă
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
trimestriale Baaadul literar, numărul 2 din august 2007. Revista apare sub egida primăriei Bîrladului și îl are ca director fondator pe Cezar Ivănescu. Din cuprinsul acestei reviste cu titlu atît de straniu, articolul care ne-a atras atenția a fost evocarea lui C. D. Zeletin cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la moartea poetului G. Tutoveanu. Ceea ce este impresionant la acest medic erudit și rafinat este dozajul perfect la care ajunge îmbinînd o erudiție de cuprindere enciclopedică și un simț
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
număr e intitulată Memorial Virgil Mazilescu - 65 de ani de la nașterea poetului, dispărut în urmă cu 23 de ani. Găsim în grupaj noi contribuții la exegeza celor patru volume de poeme (datorate lui Paul Aretzu și Ion Buzera), dar și evocări făcute de scriitori care l-au cunoscut mai mult sau mai puțin, în special în anii din urmă, nefericiți, ai existenței lui, sau care glosează pe marginea succintelor, dramaticelor însemnări de jurnal publicate postum. Păcat că nici unul dintre prietenii vechi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9283_a_10608]
-
bărbați dar nu/ Eu sînt alesul în această duminică/ și miroase a cînepă verde/ Pusă la topit/ Așa și sufletul patriei (Sufletul Patriei, p. 28). În Sufletul Patriei apare și unul dintre cele mai reușite texte ale cărții: la început evocare, continuată de răsfrângerea în imaginea mitologică a unui animal-alter-ego: "Mai visez Pîrîul Roșu/ și văd o femeie tînără/ Calcă peste umbrele care se lasă pe ape/ Fără să se teamă de cleștii racilor/ Fără să se sperie de zvîcnetul peștilor
Poeme în regie proprie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9330_a_10655]
-
tăiat o găină de gen masculin. în coteț nu mai era nimeni. Vaca e un animal mai vertebrat decât peștele. Dacă vine vreun cățel sau altcineva să-mi spui. Dar pe lângă asemenea giuvaericale, lui Topîrceanu îi plăcea să colecționeze și evocările unor evenimente din viața culturală a vremii lui sau a alteia, dinainte. Și cine ar fi putut consemna mai conștiincios, mai exact, acest "Dialog al morților" despre opera lui Mihail Dragomirescu: Ion Trivale - Acum, când ne vedem cu toții adunați la
Topîrceanu - pescuitor de perle by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9300_a_10625]
-
tu l-ai citit pe Mihalache? Caragiale- Nu, dar îl cunosc din auzite... Maiorescu - Apoi vezi? Așa sunteți cu toții. Nu îl citiți, dar îl combateți. După cum se vede, Topîrceanu n-a combătut, ci s-a mulțumit doar să demonstreze că: "Evocarea are loc adesea dacă acele impresii sensoriale inconștiente sunt provocate de o altă cauză decât cea obișnuită. (Adică pe orice cale.) Ceea ce a și izbutit, în cazul de mai sus, ca și în multe altele. Despre altele, însă, cu alt
Topîrceanu - pescuitor de perle by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9300_a_10625]
-
fi sufixul diminutival, aplicat în glumă chiar unei forme verbale, așa cum sufixul augmentativ și onomastic -oi(u) apare în devierea glumeață am terminoiu), dar poate fi percepută și ca element tipic țigănesc (fiind o terminație verbală foarte frecventă), folosit în evocarea cu scop comic a vorbirii țiganilor: șocarel, cărel, haordel. Din punct de vedere sociolingvistic, nu cred că e vreo problemă în a imagina pentru o formulă de tip interjecțional trecerea din limba romani în româna populară. În descîntece, ghicitori, jocuri
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
condițiile civilizației citadine. Ideea că poți deschide cartea cuplîndu-te spontan la atmosfera ei este falsă: un cititor nu poate scoate din latență decît acele trăiri a căror amintire o mai are încă. În cazul cărții lui Blaga, amintirile a căror evocare este obligatorie pentru gustarea cărții sunt fie foarte palide sub uzura trecerii vremii, fie cu totul inexistente. De aici și dificultatea de a citi un asemenea volum. Dacă la ea adăugăm neputința de care pomeneam la începutul acestor rînduri, și
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
prezentase moțiunea despre sindicate), S. Schafferman are amintiri mai ales despre manifestările publice ale acestui activism. Dacă există consemnări în gazetele epocii de unde rezultă că tînărul Istrati (avea 25 de ani în 1909) ținea deseori discursuri mobilizatoare muncitorilor din port, evocarea lui S. Schafferman îl prezintă în acțiune. Oratorul de mase Istrati pare să aibă o strategie a intervențiilor, vorbește de obicei la urmă, începuturile discursurilor sînt reținute, inclusiv ca volum acustic - pe vremea aceea nu existau microfoane pentru amplificarea vocilor
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
se manifestă ca o stare sufletească ce frizează patologicul, întâlnită la scriitorii îndrăgostiți de propriile opere, pe care le supraestimează și le recitesc mereu, extaziindu-se. COPILĂRIE TINEREȚE BĂTRÂNEȚE AMINTIRI Tinerețe Cine își păstrează sufletul de copil nu îmbătrânește niciodată. Evocare Amintirile, cele mai duioase rânduri subliniate din cartea vieții (V. Conta), sunt evocate și transformate după dorințele și preferințele posesorilor lor. Istorie Amintirile alcătuiesc istoria vieții fiecăruia dintre noi, trecutul nostru, de care nu ne putem despărți. Evocare Evocarea unor
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
îmbătrânește niciodată. Evocare Amintirile, cele mai duioase rânduri subliniate din cartea vieții (V. Conta), sunt evocate și transformate după dorințele și preferințele posesorilor lor. Istorie Amintirile alcătuiesc istoria vieții fiecăruia dintre noi, trecutul nostru, de care nu ne putem despărți. Evocare Evocarea unor amintiri nu ne produce plăcere, dar nici nu le putem șterge cu buretele. Confuzie Visătorii confundă adesea fantezia cu realitatea. Pregătire Viața cumpănită și așezată la tinerețe pregătește un trai liniștit și sănătos la bătrânețe. Amintiri Amintirile din
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
niciodată. Evocare Amintirile, cele mai duioase rânduri subliniate din cartea vieții (V. Conta), sunt evocate și transformate după dorințele și preferințele posesorilor lor. Istorie Amintirile alcătuiesc istoria vieții fiecăruia dintre noi, trecutul nostru, de care nu ne putem despărți. Evocare Evocarea unor amintiri nu ne produce plăcere, dar nici nu le putem șterge cu buretele. Confuzie Visătorii confundă adesea fantezia cu realitatea. Pregătire Viața cumpănită și așezată la tinerețe pregătește un trai liniștit și sănătos la bătrânețe. Amintiri Amintirile din primii
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]