2,039 matches
-
, Artur (10.XI.1869, Botoșani - 10.V.1928, București), poet. Provenea dintr-o familie de boieri botoșăneni, evocată și de N. Iorga, cu care S. a copilărit. Fratele său, Raoul Stavri, s-a făcut cunoscut prin publicistica și versurile din paginile „Vieții românești”. S. a fost elev la Liceul Național, apoi, din 1888, student la Facultatea de Drept
STAVRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289890_a_291219]
-
Satana. Cum se întîmplă acest lucru se povestește în discursul 14, dedicat trădării lui Iuda. în 15 continuă dialogul dintre cei doi privitor la faptele și identitatea lui Isus; Satana pleacă pentru a iniția patimile lui Isus. în 17 este evocată coborîrea lui Isus în lumea subpămînteană, victoria sa asupra lui Satana și eliberarea captivilor. Această serie de discursuri seamănă foarte mult cu ciclul apocrif din a doua parte a Faptelor lui Pilat, sau, în latină, Evanghelia lui Nicodim (cf. vol
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
au alt sens (de: "datoria noastră", și de legătură cu clișeele - ca: reprezintă o contribuție de seamă, legat de mobilizarea întregului popor; să observăm și obsesia consensului, a întregului: toate, întregului popor). O trăsătură specială, aici: omagiind pe ME, trebuiau evocate și operele tuturor marilor creatori, în toate domeniile. De ce? Probabil, este aici o strategie nu atât pentru a "se face dreptate și altora", cât pentru a se include Poetul român printre cei mai importanți ai umanității. Vom privi mai atent
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
este reamintit de mai multe ori pentru romanul Ostinato și alte cărți ale coșmarului și teroarei pe care le-a scris. Nu se reia formula conjuncturală, politică, și nu estetică, a lui Ionesco, "un Soljenitsyne roumain". Dar scriitorul disident apare evocat aici cu nereținută, patetică, aproape mistică admirație, ca un "înger căzut, eretic, asemenea lui Koestler, Orwell, Sperber sau Istrati" (99). Autorul documentarului reflexiv n-a uitat nici de Dan Deșliu, un disident rămas în România, într-un nonconformism tolerat de
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
din Bărăgan, pe fundalul ultimilor cincizeci de ani, poartă însemne ale postmodernismului: neașteptate schimbări de perspectivă, întretăierea planurilor temporale, amalgamarea stilurilor - științific (propriu studiului socioantropologic), ironic (practicat de președintele comisiei culturale), cronicăresc fabulos, cu accente biblice, oral (specific lumii rurale evocate). Scriitura, modernă, trimite la procedee frecvente în romanul de azi. Generat prin intersectarea a două fire epice: prezentul - Moise Constantin, un șef al forului cultural județean, organizează o acțiune de cercetare a tradiției în satul Crăsani - și istoria violentă ce
STAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289854_a_291183]
-
Philippide, Gala Galaction. Totuși, frecvent primează anecdoticul, secvențele cât de cât spectaculoase, selecția și tratarea scenelor făcând evidentă și intenția lui S. de a da o tentă umoristică relatărilor, dar și de a se situa el însuși la înălțimea celor evocați, dovedind un spirit viu, o inteligență subțire. Sunt în carte și alte informații de istorie literară, despre debuturi, pseudonime, despre munca neștiută la stilizarea și corectarea textelor, asigurată de Ibrăileanu și Topîrceanu etc. Încărcătura documentară e prețioasă, pentru că S. nu
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
feudale și înnobilat ajutorul acordat domnului moldovean de oștile căzăcești. Totodată, din răzbunătorul lui Ion Vodă, trădat de boieri fiindcă pornise să le restrângă privilegiile în favoarea țăranilor, S. face o figură justițiară și un umanist, cu vederi care depășesc timpul evocat. Dar marele talent al prozatorului salvează cartea prin alte personaje, răzvrătiți spontani, credibili, dieci isteți, oșteni credincioși și jupânese înțelepte. Și aici, prin toți porii, romanul primește poezia basmului. Presvitera Olimbiada e o Sfântă Vineri înconjurată de viețuitoarele ajutătoare care
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
trecutului femeilor trebuie încadrată în investigația de tip mentalist („plus attentive au quotidien, au privé et à l’individuel”4). Este această istorie a femeilor (un titlu „commode et si beau”), mult timp absentă, - sunt de părere cei doi învățați evocați mai sus - o desfășurare pe palierul duratei lungi și pe un spațiu impresionant, o istorie pluralistă (căci și figurile evocate, și punctele de vedere sunt variate), o istorie „relațională” și chiar „feministă” („dans la mesure oű elle se situe dans
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Este această istorie a femeilor (un titlu „commode et si beau”), mult timp absentă, - sunt de părere cei doi învățați evocați mai sus - o desfășurare pe palierul duratei lungi și pe un spațiu impresionant, o istorie pluralistă (căci și figurile evocate, și punctele de vedere sunt variate), o istorie „relațională” și chiar „feministă” („dans la mesure oű elle se situe dans une perspective égalitaire”), o istorie deschisă (în fața interpretărilor diverse), care își propune să definească - în privința femeilor - „leur place, leur «conditionț
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din România și Germania, femeile măritate nu reprezentau mai mult de 35-50% din totalul populației feminine 26), merită o identificare lipsită de orice fel de conotații (chiar dacă unele dintre ele treceau frontiera către o viață libertină). Unele văduve - crede cercetătorul evocat mai sus -, „scăpate de soți zgârciți și urâcioși”, „își trăiau văduvia ca pe o eliberare” și - aflate totuși sub ochiul veghetor al celor din jur (propria familie, familia defunctului soț, care, mai ales dacă văduva era tânără, le obligau să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
443] și a bulgarului B. țonev). După părerea lui H. Tiktin, sunetul v din ultima silabă (inexistent în etimonul latinesc) poate fi explicat cu aparițiile similare din măduvă sau pivă. într-o notă (p. 234, nota 3), Vasile Scurtu, cel evocat mai sus, notează formele din meglenoromână - ubdăviță, ubdubiță, uduviță - și le explică prin bulg. volovica (deși trecerea lui v inițial la u este un fenomen fonetic sârbesc și ucrainean; în al doilea caz ų este nesilabic) și din istroromână - odovițe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Alixandru-vodă [Alexandru al II-lea Mircea - n.m.] au trimis înainte pre Dragomir vornec și Mitrea comis, Bratul păharnic și Ion părcălab, cu oaste la București la Vintilă-vodă și lotrii aceia, fiind Vintilă-vodă în scaun 4 zile” [Cronica Bălenilor]‚ mai sus evocatul Iurie spătarul [l-a chemat și Orăș] a fost, se pare, ucis; și-a pierdut, în orice caz, toate bunurile 43) Radu de la Afumați l-a învins pe Dragoslav Purcarul (un sol al său le comunica brașovenilor acest lucru către
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
prepuindu-ș Alexandru-vodă pre Despot, l-au otrăvit pre ascunsu”, făcându-le cunoștință cu un „european” capabil să scape de o toxicatio: „Carelu, dacă s-au priceput într-acesta chip otrăvit, s-au dus la doftori [niște „doftori” de felul celor evocați și în îndreptarea legii - codul valah le zice „vraci” -, pricepuți în prepararea unor remedii, legea de la Târgoviște îi proteja: „[...] fără numai cele ce-au fost cumpărând, de va fi vraci, de ce va avea să o cérce cu erbi ca acélea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fie întru ajutor. Mănăstirea cea de lemn, ce s-au făcut întâi, să aibă acești boieri a o socoti și a o întări” 38. Dacă biserica ori mănăstirea, ctitorită de defunct, se afla departe de Orașul de Scaun (Mănăstirea Bârnova, evocată mai sus, și isprăvită cu decoruri sobre pe fața de piatră fățuită, în incinta ei fortificată, de Istrate Dabija înaintea anului 1665, era - ne spune Miron Costin - „lângă Iași”), cortegiul era refăcut și pornea la drum „cu mare pompă”; „în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
16-lea iar la București], al 17-lea la orașul Slatina, al 18-lea [la cetatea București] cu Vladislav Voievod, al 19-lea [la satul Rucăr, al 20-lea] la Diodrih...”95; până la douăzeci de războaie, cu inamic din afară - evocați și în pisania de la Argeș: „[...] și au năpădit turcii cu multă apăsare, ca să ia patria noastră, țara Românească, și m-am ridicat domnia mea cu boierii, luptând în multe războaie, când fiind alungați, când gonind [pe dușmani], până când puterea și ajutorul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nestricat”96) sunt strict contemporane (Radu de la Afumați și fiul său, Vlad, au fost uciși pe neașteptate de membrii unui complot boieresc la 2 ianuarie 1529, ideea unei „praeparatio mortis” prin pregătirea mormântului nu prea își are locul, deși războaiele evocate avuseseră loc până în anul 1524 97) atunci avem de-a face cu o materializare absolut remarcabilă a procedeului numit îndeobște „vorbirea morților” (cu o etopee adică, expresivă și convingătoare formă literară ce viza „nemurirea numelui”). Ruxandra, soția îndurerată, nu poate
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
bună și credincioasă slujbă” și pe Radu Șerban) de la fosta mănăstirea Stănești (ctitorie a neamului lor). O glorie personală, cea a defunctului, se îngemănează cu gloria vremii (în inscripția de pe marmora albă așezată în pronaos, și trec spre viitorime), căci evocatele combateri au fost momente de teribilă încercare: „Vŭ ime O(t)ca i G(y)na, S(vé)t(a)go D(uh)a, am(i)n. Acesta petra pre grop(a) jupânului Stroe Buzesculŭ, ce-u fostŭ stolnicŭ la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
căciula sau pălăria neagră, nu se mai poartă nimic negru; iar dacă întâlnim această culoare în țesături pentru casă, ea alcătuiește numai câmpul pe care stau feluritele desene, colorate în diferite chipuri”132 - știau să vopsească („rețetele” adunate de cercetătorii evocați par a aparține, însă unui Timp Modern, dar probabil că lucrurile nu se schimbaseră prea mult în decursul secolelor), în negru. Vopseau firele - de lână, de in, de tort (Michel Pastoureau încearcă să ne convingă că, în Apus, în Evul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sfârșitul [de martiră] și Simforosa, mamă a șapte copii, care fusese măritată cu Zodic, martirizat și el193; Sabina, o văduvă bogată din Hulin pe care servitoarea ei, Serapia, o siriană, a învățat-o cuvântul lui Hristos 194) și din Bizanțul evocat și mai sus (o diaconiță Olimpiada, măritată cu intendentul lui Theodosie cel Mare pentru o căsnicie care a durat douăzeci de luni; și-a petrecut apoi viața în rugăciune și post, pocăindu-se și făcând acte de generozitate, suferind persecuții
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
va muri femeia, întru acest fel de căsătorie fiind, sau bărbatul, atunci pentru partea rămasă în viață cu anevoie va fi pocăință”228. Biserica socotea legături incestuoase și relațiile sexuale ilicite întreținute de o femeie cu doi frați. Pravila mică, evocată și până acum este explicită în acest sens: „Muiarea, de va zăcea cu doi bărbați, și vor fi frați buni, sau un bărbat cu două surori, un om ca acela să se pocăiască tocmai până la moarte”. îndreptarea legii din 1652
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
unor deosebiri în relatarea faptelor. Aș începe cu acea „Cuvântare adresată - de Voievod - fiilor săi înainte de moarte” (secvență pe care C. Giurescu o identifică drept adaos original în feluritele texte în care apare). Este limpede că aceste discursuri brâncovenești - cuvântarea evocată și cea adresată boierilor și lui Ștefan Cantacuzino înaintea plecării spre Istanbul - se aflau în circulație, într-o formă deja constituită. Altfel nu s-ar putea explica similitudinile evidente dintre versiunea prezentă atât în Istoria Bălăcenească (redactată după 1724, an
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui, datoriile ei... Cele mai multe dintre debitele, cu care văduvele se luptau (dacă se luptau...) să le stingă, erau „moșteniri” (înregistrate sau nu în diate) de la defuncții lor soți (principiu păstrat până târziu în legislația românească, de vreme ce încă la 1854, în evocatele deja Legiuiri civile, între „dreptățile” mortului „ce se moștenesc” erau înregistrate „toate datoriile lui”). Urmașii marelui vistiernic Hrizea Karydi din Popești (ucis din porunca lui Șerban Cantacuzino), tatăl cronicarului Radu Popescu, au refuzat moștenirea ce li se cuvenea (ce mai
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
reproșa credincioșilor săi că „pornesc” la „curvii și preacurvii de multe feliuri”, că își maculează „mâinile” „cu pipăiri grozave”, „auzurile” cu „cântece și cu cuvinte spurcate”, „ochii” cu „necuviincioase vederi și cu semne curvești”. Nu știu dacă - ziceam în cartea evocată mai sus - acele multe femei și fete pe care călătorul turc Evlia Celebi le vedea în Moldova și la București și le considera prostituate se ocupau cu acea antică negociere și vânzare a propriului trup, pe care cei vechi o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
blestemau de la mic până la mare, de audzeau slugile lui cu urechile”), iar soția își manifesta aplecarea spre puritate doar în privința încăperilor și a mobilei. Căci ochii îi mai fugeau și pe de lături și ca soție (relația cu Șerban Cantacuzino - evocată mai târziu și de Anton Maria del Chiaro [Revoluțiile Valahiei, pp. 85-86] - care n-ar fi putut decât să complice raporturile dintre Cantacuzin și Gheorghe Duca [Neculce știe că Vodă Duca l-a adus pe Șerban „în doao rânduri [...] la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
n-are, I se pare noaptea mare, Cărărușa stâncă tare: Eu am avut și-amu n-am, Mi se pare noaptea an, Cărărușa bolovan”445 putând fi remediată de o nouă înfățișare în fața altarului (aprobarea Bisericii fiind în chip expres evocată, ca în balada Soacra rea): Voica, măre, De vedea Că rămânea Singurea, Soțior că-și alegea P-un cioban mai tinerel, Tinerel Și frumușel, Semănând cu Tudorel. Ea de mână Că-l lua, La biserică Mi-l ducea, La icoane
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]