1,030 matches
-
această purificare, cu această deosebire totuși că mila nu se poate produce fără teamă, iar că teama poate să se realizeze fără milă." (Discurs despre Tragedie) Dacă Corneille se distanțează aici de Aristotel, asta rezultă din faptul că tragedia corneliană exaltă măreția omului, în timp ce tragedia greacă, ca și cea a lui Racine, deploră neputința umană. De aceea, Corneille încearcă să înlocuiască teama cu alte pasiuni, ca admirația virtuții, deschizând astfel calea dramei burgheze. " În admirația față de virtutea sa, scrie el în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
multe aluzii la dictatura comunistă 176, a fost facil și eronat catalogat drept literatură ocazională, servilă, și folosit pentru a sărbători editorial "40 de ani de la Eliberare". O lectură mai puțin grăbită ar fi dezvăluit însă cât de puțin era exaltat aici patriotismul și cum, dimpotrivă, în ciuda obiectivității simulate prin procedeul caragialian al colajului de texte extraliterare, ironia pune în lumină tocmai contrastul rușinos între comportamentul iresponsabil al românilor (cazul cel mai elocvent este cel al personajului Mihail Buzdugan Comănești, decisiv
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la un loc. Armele sudului sunt ploile, ruinele și zăpușeala. Ne hărțuiesc începînd de la Veracruz. Nepregătit să mă opun acestor arme, sunt din ce în ce mai aproape de o stare de insolație interioară lipsită de orice logică. Nimic, aici, nu e de natură să exalte un instinct vital. Totul pare uscat și căznit. O junglă pitică, vlăguită, cactuși, o șosea pustie. Oricât ai căuta, nu găsești ceva care să încînte ochiul, să-ți exalte simțurile. Peisaj de o ariditate fără speranță, care, în mod normal
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
lipsită de orice logică. Nimic, aici, nu e de natură să exalte un instinct vital. Totul pare uscat și căznit. O junglă pitică, vlăguită, cactuși, o șosea pustie. Oricât ai căuta, nu găsești ceva care să încînte ochiul, să-ți exalte simțurile. Peisaj de o ariditate fără speranță, care, în mod normal, ar trebui să mi se pară apăsător. Dar, inexplicabil, el mi se pare tonic. Până acum, ploile se dezlănțuiau brusc, pentru ca să se retragă la fel de brusc într-un soi de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
a tinereții mele a fost frustrată de contactul cu marea. Dar într-o bună zi m-am hotărât. Mi-am făcut geamantanul, m-am dus la gară și mi-am luat bilet până la Costinești. Acolo am descoperit că nimic nu exaltă mai mult dragostea mea de viață ca nisipul fierbinte. Stau și aici trântit pe nisip, numărând ceasurile care ne mai despart de plecare. Marea e foarte aproape. În realitate, oceanul. Dar acest cuvânt m-a intimidat totdeauna. De aceea voi
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Să ți-i schimbi! ce zici de-un cognac, de-o vodcă, am și bere dacă vrei, Un cognac! vreau să mă îmbăt astă-seară, Radu, vreau să mă îmbăt! Desenul meu naiv în culori vii de pe ecranul calculatorului pare să exalte o fericire neînțeleasă și nu-mi vine să cred că, Radu ne umple două pahare de cognac și-mi amintesc cum am desenat-o în atelierul lui pe Tatiana, îl întreb de Tatiana, nu mai suntem împreună, acum sunt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
care devine motiv de invidie din partea celorlalți se află În ea Însăși; este ceva ce iese la suprafață imediat, ca untdelemnul deasupra apei. Ea este dăruită de pasiune În tot ce face: În orice gest, chiar lipsit de importanță, se exaltă până dincolo de normal; de aceea, devine puțin ridicolă. Ieri, la seminarul de universală, punea atât patos vorbind despre tragedia Annei Karenina. Această trăire În exces este interpretată de ceilalți colegi În registru actoricesc; se afirmă că se comportă ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
plivite; vara pleca din orașul nostru, mergea undeva În Apuseni, de unde Îmi scria o epistolă de o pagină și jumătate pe care eu o țineam tot timpul ascunsă sub pernă, să nu mi-o citească nimeni; am fost atât de exaltat când mi-a scris prima dată, scoteam plicul de o sută de ori pe zi și Îl deschideam să văd, să mă conving dacă este scrisul ei, dacă nu cumva era o simplă impresie; o reciteam observând orice Întorsătură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
întâlnire cu Augusto Pérez Cititorii mei s-au și obișnuit cu libertățile și personalismul meu, fiu al personalității mele. Tocmai de aceea sunt cititorii mei și nu ai altcuiva. În plus, cititorii mei știu că atunci când îmi apăr și-mi exalt cu atâta înverșunare personalitatea, apăr și exalt orice personalitate, pe a fiecăruia dintre cei ce mă citesc, pe a cititorilor mei, dar și pe-a acelora ce nu mă citesc. Noi toți suntem euri, fiecare dintre voi, cei ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
au și obișnuit cu libertățile și personalismul meu, fiu al personalității mele. Tocmai de aceea sunt cititorii mei și nu ai altcuiva. În plus, cititorii mei știu că atunci când îmi apăr și-mi exalt cu atâta înverșunare personalitatea, apăr și exalt orice personalitate, pe a fiecăruia dintre cei ce mă citesc, pe a cititorilor mei, dar și pe-a acelora ce nu mă citesc. Noi toți suntem euri, fiecare dintre voi, cei ce mă citiți, sunteți câte un eu, și ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
aspirația mea la omenie, la umanitate a fost să mor. M-am afirmat murind. Și așa ar trebui să se afirme și proștii aceia. În loc de-a căuta să oprime personalitatea aproapelui, ar trebui să se străduiască a și-o exalta pe-a lor până când ar plesni. Nu găsesc altceva de făcut decât să turuie împotriva anarhiei latine, fără a-și vedea însă de ei înșiși. Cine știe să se organizeze pe sine nu cere organizarea disciplinară impusă din exterior. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
hermeneutica, nici faptele; istoriei Îi incumbă istoria, liberă de orice ezitare și scrupule; numismatul să-și păstreze monedele, iar vânzătorul de hârtie - terfeloagele. Istoria e o injecție cu energie, un suflu dătător de viață. Intensificând potența, istoricul Încarcă cernelurile; farmecă, exaltă, dă curaj, Însuflețește; nici vorbă să calmeze sau să enerveze; cuvântul nostru de ordine este să respingem hotărât ceea ce nu Întărește, ceea ce nu-i pozitiv, ceea ce nu-i laur.“ Sămânța a Încolțit. Astfel, distrugerea Romei de către Cartagina e o sărbătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
America: aristocrația latifundiară și burghezia negustorească și birocrată. Cuartilla. Unitate de măsură: 13,8 l; pentru solide: vadră, 12,8 l; 4 l, pentru lichide, trei ocale; sfert de arroba, 2,9 kg. Dantas, Julio. Scriitor portughez (1876-1962) care a exaltat În opera sa spiritul naționalist și aristocratic al secolului al XIX-lea. Scrierea sa cea mai repezentativă este Cina cardinalilor (1902). Darío, Rubén. Pseudonimul lui Félix Rubén García Sarmiento (1867-1916), poet din Nicaragua considerat tatăl poeziei hispanice moderne, dușman al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de gând să-ncerc și eu, Îi aminti Ted. — Excelent, spuse Barnes. Încearcă și tu. TED — Îți spun eu, Încrederea asta În Harry e o aiureală. Ted se foia de colo-colo și nu-și dezlipea privirea de la Norman. — Harry este exaltat și scapă din vedere lucruri evidente. — Ca de exemplu? — Ca de exemplu faptul că nu e posibil ca acel cod să fie o descărcare din computer. — De unde știi? Întrebă Norman. — Procesorul, zise Ted. Procesorul este un circuit 68090, ceea ce Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
puternică a reflectoarelor, purtând rezervoare suplimentare de aer. Ridicară trupul lui Edmunds; capul se lăsă flasc pe spate, făcând să se vadă vizorul din plastic zgâriat și Întunecat. Nimeni nu spunea nimic. Norman observă că nici Harry numai avea atitudinea exaltată de dinainte. Stătea nemișcat, privind fix la fereastră. Afară, Barnes și Fletcher sprijineau cadavrul. Spre suprafață se ridică rapid o explozie de bășici argintii. — Ce fac acolo? Îi umflă costumul. — De ce? N-o aduc aici? Întrebă Ted. — Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cu degetele lui lungi pe marginea fotoliului. Mi se părea ceva foarte vechi, m-am ridicat să văd mapa: Carmina burana. Păcat că nu ascultau cu atenție cântecele medievale erotice și moraliste, de studenți săraci și călugări și vagabonzi, care exaltau iubirea de viață sub toate formele ei. M-am imaginat o clipă într-o incintă benedictină, în miez de vară, într-o pauză a studiului literelor clasice, bucurându-mă de soare și culori, scriind versuri alexandrine. Am uitat de ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
prima dată. —Spuneți-vă numele complet, vă rog. —Jean Katharine Reddy. —Și care e relația cu acuzata? —Kath, Katharine e fiica mea. Sunt mama ei. Avocatul acuzării nu numai că stă În picioare, stă de-a dreptul pe vârfuri de exaltat ce e. —Doamnă Reddy, fiica dumneavoastră e acuzată că ar fi pus serviciul Înaintea binelui copiilor ei. Este aceasta o descriere corectă a situației pe care dumneavoastră ați putut-o observa direct? Nu. — Vorbiți mai tare, tună judecătorul. Mama Încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pomenit, până azi, în fabula acelui cronicar, La Fontaine, pe care o învață școlarii cei mai mici. În timp ce temperamentele colerice îl acuzau, prin cârciumile pline de fum, pe Greierele-dregător de dramatizare voluntară, ziarele de dimineață și cele de seară deja exaltau miraculoasa sensibilitate a neamului cântăreț al greierilor, precum și trainicul respect mutual dintre acesta și tribul furnicilor. Greierele de la vioara întâia (cel care arareori și numai când se îmbăta precum arcușul primarului, cum zic artiștii, amenința sus și tare că îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mănânce între ei, pe-acolo prin acele institute, ba chiar vor fi încurajați, cu instinctul sigur al conducătorilor de totdeauna, să-și sape reciproc autoritatea, firește până la o anumită limită, căci vor avea nevoie să existe totuși valori pentru a exalta noile idealuri. Cei cu adevărat neliniștiți de soarta culturii, de valorile absolute, vor fi izolați sau închiși, băgați la zdup. Nu se va sinucide nimeni, nici nu va fi împușcat, dar vor trece prin infernul adaptării, dacă va fi chiar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se manifesta, Matilda, această grosolănie?" Ea îmi ghici gândul și continuă.) Erau întîi înjurăturile, în special una, pe care mi-o adresa pe tonurile cele mai variate, cu dispreț, sau furios, sau când nu mai avea replică, sau când eram exaltată de ceva frumos, și mai ales atunci mă șoca foarte tare: du-te în p... mă-tii! Nu mă puteam obișnui, era peste puterile mele. Într-o vreme parcă mă îngrășasem puțin. Vezi, Matilda, mi-a spus, că ai făcut
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu privirea rătăcită... nu mai e sfânt, ci un biet bătrân muribund, întru totul în ghearele morții neîndurătoare... Desfrânații, prin cinismul lor, continuă marele poet în timp ce ne așezam în fotolii, sânt mult mai bine pregătiți, pe ei nu i-a exaltat această viață pe care au scuipat de-atîtea ori în toiul petrecerilor lor deșănțate, încît apariția celei cu coasa și cu rânjet perpetuu le provoacă cel mult un nou hohot de râs descreierat și un ultim scuipat aruncat Aceleia drept în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
această ocazie și o deplasare de la cantitativ spre calitativ. Apare formula literaturii cu etichetă națională proprie: „literatură franceză”, „literatură germană”, „literatură engleză”, „literatura Italiei” și „literatura Spaniei”. Criteriul identității este, în primul rând, unul statal, politic, istoric. Revoluția franceză va exalta ideea de națiune și patrie. Limba este expresia și semnul cel mai specific al literaturii naționale. „Sentimentul identității, solidarității și implicit al literaturii naționale ca proprietate personală și colectivă, consolidat pe deplin, cunoaște o exprimare frecventă.” Din conștiința participării la
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
unui șir de suferinți și a unei aprige și disperate lupte pentru existență a poporului român. Nota tragică domină întreg trecutul nostru" (ibidem, p. 20). Pe sub retorica critică sub introduse, contrabandistic, aceleași clișee mitizante care constituiau moneda curentă a romanticilor exaltați de misiunea lor patriotică: "Romanii din cetatea lui Traian erau destinați să devină prin firea lucrurilor și forța împrejurărilor apărătorii în primele rânduri ale civilizației apusene" (ibidem, p. 21). Criticismul proclamat cu emfază trecea pe plan secund pentru a permite
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
93). Extrema naționalistă a interbelicului continuă în literatura didactică unele axiome centrale în dogmatica identitară elaborată în sfârșitul secolului al XIX-lea și desăvârșită în avangarda reflecției social-istorice interbelice legate de spiritualitatea românilor, cum ar fi teza "creștinismului genetic" (care exaltează vechimea creștinismului la români), teza românilor ca botezatori ai barbarilor, teza supraviețuirii românității prin religie în fața persecuției catolice, sau teza românilor ca apărători ai creștinătății în fața islamului. Vechimea creștinismului românesc este afirmată categoric în formule precum aceasta: Suntem [...] cel mai
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
venea rău de la răsărit, inclusiv crivățul și protecția socială socialistă, fascinația modelului transatlantic devine irezistibilă pentru unii. WESTERN Westernul este genul artistic tipic american în literatură și film, ilustrare elocventă a tezei frontierei (vezi FRONTIER THESIS) și a excepționalismului american, exaltând individualismul, rezistența și inventivitatea. Westernul tradițional nu promovează simțul comunitar, eroul fiind un solitar, șerif, cowboy disponibilizat sau vânător de recompense, ce rezolvă singur problemele create de bande ce terorizează un orășel din Vestul Sălbatic, de regulă în a doua
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]