782 matches
-
recunoștință avem nevoie cînd iubim. Marea Îmi amintește acest adevăr simplu Împreună cu altul. La Înțelepciunea grecilor antici ar trebui să avem acces tocmai pentru că este o Înțelepciune limitată, care respinge indeterminatul și arbitrariul și care nu numai că nu-și exasperează limitele, dar se retrage În spatele lor și le sărbătorește. SÎnt convins că Tezeu i-a dat Ariadnei mai puțin asigurări că o iubește, cît că nu Îi e teamă... (...Nu mă tem, Ariadna. Dacă m-aș teme, n-aș fi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cunoaște libertatea ce ți-o dau lumina și apa. Lipit de nisip, sînt ca Midas căruia Bacchus i-a satisfăcut dorința de a preface În aur tot ce atingea pînă cînd a constatat că și alimentele se. transformau În aur; exasperat, l-a rugat pe Bacchus să-i ia darul Înapoi. Marea Îmi dă senzația că tot ce ating se preface În lumină. Mă tem de elini, chiar cînd ne fac daruri, ar trebui să spun și eu vorbele lui Laocoon
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
asta. Așa că ne jucăm cu destinele copiilor noștri, grăbiți să fim europeni dintr-odată”. „Lipsa de curaj este catastrofală. Îți trebuie curaj pentru a lua măsuri care nu te fac popular între liderii de sindicat, cei care dau tonul nesupunerii”. „Exasperat de superficialitate, în aprofesionalismul înfumurat, cultivat ca valoare în România, părintele își dorește seriozitate și profesionalism măcar pentru copilul lui. Măcar cu ei să punem bun început. Așa că, școlile particulare, în măsura în care îi vor convinge pe părinți că sunt consistente, au
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
mai grozavă. A venit Pauline să mă vadă, nostalgică și sceptică; am vorbit de tine. Înțelegi tu ce tragic e să vorbești numai de cineva? Să nu-l vezi, să nu-l simți, să nu-l bodogănești, să nu te exaspereze eventuala dezordine? Papucii lăsați în marginea patului tău ca să te împiedici noaptea de ei și să bodogăni și noaptea: „Desigur, nu aveau loc în altă parte“. Batista lăsată pe masă, mânușile pe biurou, poșeta pe fotoliu[l] galben? Nimic, nimic
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
moară de tot, ca gândul la nebuniile, la curajul, la principiile lor să mai iște cuiva un surâs. Te iubesc mai presus de ce îi este îngăduit omului să simtă; am ajuns la o acuitate de dragoste și de suferință unice, exasperate de despărțire, de distanță și de nesiguranța zilei de mâine. P. S. De acum încolo, trimite scrisorile pe numele: D-na Bălăcioiu, poate așa vor sosi fără incidente; bineînțeles e vorba de poștă. Parcă putem ști? Mama 32/1948 II Vineri
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
că vopseaua nu se uscase încă.) Acum că stau să mă gândesc, poate că ne-am ciondănit o dată vag, în legătură cu faptul că îmi cumpăr prea multe haine. Poate că Luke a mai deschis câteodată ușa de la șifonier și a zis, exasperat: „O să porți vreodată vreuna dintre astea?“ Poate că a mai fost și cear... discuția aia deschisă, despre câte ore muncește Luke. El are propria lui companie de PR, de mare succes, Brandon Communications, cu filiale la Londra și New York, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ni se ceară aceasta când nu suntem În stare de a le recomanda o altă Îndeletnicire. Astăzi lucrurile au ajuns până acolo Încât abia este o ocupațiune În care evreii să nu fie Împiedicați prin fel de fel de restricțiuni”. Exasperat de ceea ce el numea „parazitismul” și „improductivitatea” evreilor, Mihai Eminescu s-a declarat de acord cu soluția „agricolizării izraeliților”. Într-un editorial semnat În ziarul Timpul (nr. 234, 24 octombrie 1881), Eminescu considera că „propunerea de agricolizare, de colonizare a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
eram învățat Să fiu ovaționat Și din ditamai notar Nici păstor măcar? Chiar și cellalt, Dunărean, Parcă e la fel: viclean, Nu știe să păstorească Turma noastră țigănească! Cuvântarea secretarului Ce spune notarul, E adevărat Omul asta, frate Ne-a exasperat! Și mult ne-am dori Să-l putem goni Să rămânem noi Stăpâni peste oi! Cuvântarea lui Buzoian Oițe - ascultați Cum să cuvântați De m-or depărta De la turma mea! De la voi aștept Ca să spuneți drept Cum am încercat Și
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Între ei, discut) unii cu altii și stau ner)bd)tori la cozile nesfârșite de la toalet), amabili, dar agitați ca niște gâște. Nu dau nici o atenție indicatoarelor din avion. Nu știu oare limba englez)? Pe Însoțitoarele de bord le-au exasperat. O Întreb pe una dintre ele când aș putea primi o b)utur) și ea tip) la mine iritat): „Treci la locul dumitale!”. O spune pe un asemenea ton, Încât bat În retragere - spre deosebire de hasidimi, care sunt bine dispuși și
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de Întrebări fără răspuns, de neliniște fizică și metafizică mă urmărea până și În somn... „Veți Înțelege mai târziu ce deocamdată pare imposibil de Înțeles...“, Îl aud și acum pe Peter repetând aceeași frază de câte ori unul dintre noi se bloca exasperat de prea mult „dez-Învățat“ ori din frustrare, căci cui Îi convenea să afle că toate iluziile lui despre teatru erau false! Dar și Peter și-a făcut uneori iluzii care s-au dovedit naive, de exemplu când a Încercat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
discuțiile de suflet, destăinuirile În manieră dostoievskiană nu sunt genul meu. Bunin, un bătrân domn vioi, cu un vocabular bogat și deocheat, a fost nedumerit de lipsa mea de reacție la servirea ieruncii de care mă săturasem În copilărie și exasperat de refuzul meu de a discuta pe teme scatologice. Spre sfârșitul mesei ne plictiseam total unul de celălalt. „O să mori Într-o suferință Îngrozitoare și În izolare totală“, a remarcat Bunin cu asprime când ne Îndreptam spre garderobă. O fată
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
îi pasă dacă mă deranjează în intimitatea mea. Dacă nu răspund, toți mă bombardează cu „mesaje” sau cu scrisori în care povestesc (ca X) despre copilăria lor îmbuibată, dar nefericită. Și asta după ce în timpul zilei i-au vizitat pe psihiatri, exasperându-i fără milă. Acești prieteni sunt „moșteniți” de la René, care-i trata cu ironie și cu eleganta lui artă de mânuitor de sabie verbală. 25 ianuarie Obosită de efortul amabilității răspunzând la numeroase telefoane date de „prietenii” români, care m-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
prin labirint către Minotaur, a continuat seria dezvăluirilor, ce mă fascinau și mă tulburau, dorind să aflu și mai mult. Ceea ce a început ca o șuetă de vacanță s-a transformat treptat într-un maraton epic și, în final, amicul, exasperat de insistentele și întrebările mele, a scos dintr-un dulap un pachet voluminos pe care mi l-a prezentat drept o copie a dosarul său de la securitate și mi l-a trântit în brațe cu un ton foarte categoric: "ia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
a ambianței și un sfat clar dat lui În special, ca el să fie ținut din punct de vedere politic ferm pe calea care este necesară pentru politica viitoare.” După semnarea Tratatului de pace de la Buftea București (24 aprilie 1918), exasperat de condițiile impuse României, Carp avea să-i declare lui Kuhlmann, că ceea ce Încheiase Marghiloman „nu era o pace”, după care s-a retras la Țibănești (8 mai 1918). Liderul conservator a adresat critici aspre lui Marghiloman, condiderând că „n-
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
Italiei cu privire la prietenia română, am avut ocazia, în 1931, la Liga Națiunilor, să-l întreb și să înțeleg că această deziluzie era făcută din toate speranțele nerealizate ale unei Românii desprinse de această Mică Antantă care devenise "muleta"216 care exaspera taurul fascist. În afara nemulțumirii sîcîitoare de a ne vedea mergînd tot alături de Londra și Paris Italia se plîngea de unele gesturi diplomatice din partea Franței (cum a fost denunțarea, în toamna lui 1918, a acordului cu privire la Tunis), relațiile italo-franceze erau marcate
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
inaugurării ei, îmi spunea, accentuînd cuvintele: "Mă cred cei de la Paris așa de prost încît să nu-mi dau seama că Germania constituie marea amenințare pentru pacea lumii?" Se știe cum a reacționat în momentul asasinării lui Dollfuss... Ceea ce îl exaspera în mod deosebit pe Mussolini pe plan partizan și din motive de politică internă erau mișcările din Franța ale "fuor usciti" exilați antifasciști care, după cum spuneau rapoartele secrete ale poliției antifasciste, nu conteneau mai ales fostul președinte al consiliului, Nitti
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
trist ningea... Penetrația umezelii pestetot, atmosfera cețoasă care înăbușe, crâșmele umede, murdare, zidurile vechi ce se dărâmă, pereții uzi și frigul, un mort evreiesc pe ploaie, o fată îngropată pe ploaie, toate acestea sfârșesc prin a da "nervi", prin e exaspera. Atunci, după o fază de prostrație, simțurile sunt cuprinse de o agitație vecină cu demența. Poetul zgâlțână nervos fereastra iubitei ca să-i arate cum plouă cu frunze, bolnavii isterizați răcnesc la ploaie, vitele rag, răcnesc și nebunii și înnebunesc oamenii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
suportă fatalitatea istorică a țării. Sub raportul teatral piesa suferă de prea multă mașinărie scenică. Dezertorul e o piesă vie, ocazională, care folosește în chip original mediul mahalagesc pentru un eveniment sublim. A doua tinerețe (istorie dramatică a unui sexagenar exasperat de nevastă, trăind o clipă de fericire cu o tânără Assunta) are un dialog viguros și o violență de gesturi justificată prin decorul napoletan. Comedia are însă un aer de lucru factice și stilizat în sensul grotesc și baroc al
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
este interior. Ștefan Gheorghidiu din Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război își face despre femeie o imagine irealizabilă. El ar dori-o și frumoasă și capabilă de speculația filozofică, de aceea exclamațiile soției "Uf... și filozofia asta" îl exasperează și se încearcă a-i face în patul conjugal o mică Einführung în metafizică, vorbindu-i despre eleați și heraclitieni. Soția se arată (efect mai mult al antipatiei scriitorului) nefilozoafă, geloasă, înșelătoare, lacomă, seacă și rea. Observația morală obiectivă nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a ridicula pe miniștri, dându-le numele vânzătorilor de ziare. Aceștia, când se întâlneau prin localurile publice, se strigau nu pe nume, ci pe poreclă: era Costa Foru, Boerescu, Catargiu, Beizadeaua etc. Ionel Isvoranu a sfârșit rău. În anul 1877, exasperând pe țăranii de pe moșia lui, aceștia i-au asediat casa. Isvoranu era crud, dar era brav: s-a baricadat și s-a apărat împușcând în mulțime, dar țărănimea înfuriată a spart ușile și l-a sfâșiat.310 160 bucureștii de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Matei Millo, Demetriadi, Ștefan Vellescu, Frosa Popescu etc. etc. Adevărul era că genul melodramatic inferior al lui Pascaly nu mai plăcea oame nilor cu gust și pricepere cari cereau o schimbare a direcției și a re pertoriului.19 Pascaly este exasperat, el anunță începerea repetițiilor spunând în același timp că sala în care va juca va fi anunțată la timp. Apoi afișul adaogă: 232 bucureștii de altădată drepturilor contestate statului român de a încheia tratate economice în condiții de egalitate cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a scris următorul epitaf: Aicea răposează cu jale, în vecie, llie zis Geambașul și Trancă Temelie. Ei fură-n a lor viață iluștri căuzași Vestiți în reteveie și groaznici ciomăgași.43 Moartea lui Ilie Geambașul și strivirea lui Temelie Trancă exasperă presa guvernamentală și chiar pe guvern. O violentă campanie de presă începu și guvernul se hotărî să reprime. Se făcură mai multe arestări spre a se descoperi acela care trăsese cu revolverul în Geambașul, dar fără rezultat.44 Nicolae Fleva
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ultima. Ultima! După ce-am trecut ultimul „pod”, m-a ajuns vestea că a murit și tata. Dimineața, imediat după sosirea bandei lui Nigaia, s-a întors cu fața la perete și s-a zăvorît într-un mutism care pe mine mă exaspera. Am alergat după doctor, dar m-am întors fără el. Tocmai atunci avea „un caz și mai disperat”: o femeie de nici treizeci de ani, care făcuse „o hemoragie urîtă”. După un ceas, cînd a venit, tata abia mai răsufla
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Comitetului Județean de Partid. E drept, unii-s ejusdem farinae și sînt antrenați în astfel de „munci”, de pe urma cărora trag nu o dată foloase materiale. Pe mine însă gîndul de a sta o noapte la Fundu Răcăciuni sau la Răchitoasa mă exasperează. Alt aspect al aceleiași crize e imposibilitatea de a-mi procura cărțile și revistele trebuitoare. În urmă cu un deceniu intram zilnic în librării și cumpăram cel puțin trei cărți pe săptămînă. Ritmul achizițiilor depășea, uneori, ritmul lecturii. Azi abia
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de tulburi ca aceea În care trăiam supraviețuise un astfel de „dur bonapartist al creației” rămânea, scriam, „motiv de adâncă bucurie, de Îndreptățire; speranță și În cei ce vin după noi”. Un „dur bonapartist al creației”?!... Mai ales această expresie exasperase, se pare, artistul. Radu Petrescu ar fi avut, după spusele unor intimi aflați În preajmă, o reacție „fără măsură”. Era imposibil să i se recitească elogiul, să fie convins că este un elogiu. Degeaba Îi reaminteau prietenii paragrafele elogioase din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]