763 matches
-
epocă, cât unele nuvele. O caracteristică a acestora e dilatarea percepției realului până la fabulos și mitic. Cadrul multor întâmplări fiind satul din regiunea sud-vestică a țării în anii războiului și ai secetei, ele oferă suport unor stări alienante, provocatoare de exasperări paroxistice, de proiecții demențiale, de halucinații. Sunt particularități care, în cele mai izbutite nuvele, ies nu doar din calapoadele strâmbe ale realismului socialist, ci din orice tipare consacrate ale literarului și devin în romanele de maturitate constituenți formativi ai unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
moarte sunt în general refulate. Ostilitatea, agresivitatea, chiar și ura nu sunt exprimate deschis. Subiectul își reprimă strigătele, își controlează furia, afișează un zâmbet umil în loc să îi spună în față oponentului său (șef, coleg, prieten, partener) despre dezaprobarea, suferința și exasperarea sa. Unei persoane ce dorește să își păstreze locul de muncă îi este imposibil să îi spună superiorului: «Nu vă suport. Sunteți odios, antipatic, detestabil». Astfel de gânduri sunt exilate în adâncurile psihicului. De-a lungul întregii zile, o persoană
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
pentru a-l învinge. Reprezintă o stare mai dificilă, dar mai dinamică. Căldura evocă și furia, redată mai ales prin imaginea unui lichid ce fierbe. Subiectul «a ajuns la capătul puterilor», nu mai reușește să își stăpânească emoțiile, furia sau exasperarea. Încălțăminte Simbolistica încălțămintei este legată de cea a piciorului (vezi Corp). Stabilește contactul cu realitatea, crește dinamismul și mobilitatea fizică și comportamentală a subiectului. Este de asemenea un semn de putere și forță. Prin posesia lor, omul părăsește statutul de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
-meu" avînd în memorie cuvintele tatălui care, pipăindu-i creștetul îi spunea cu orgoliu plebeu: "Nu vezi că strămoșii noștri au purtat tablaua cu plăcinte?" Nu va fi uitat nici invectiva pe care i-o arunca tatăl, în momente de exasperare, ca cele rememorate de Tușchi: " Când tata se întorcea uneori seara pe viscol și viforniță, pe când eram încă în București, bătea violent în ușa cu geamlâc și noi ne repezeam să-i deschidem. Se întâmpla uneori să nu putem merge
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
exprimi puncte de vedere din ce în ce mai radicale, cu atât mai mult cu cât nici revendicările inițiale de bază nu au fost cu adevărat satisfăcute. Când se uită în jur, observatorul american al propriei sale lumi are multe motive să ajungă la exasperare. Așa se face că multe idei și principii care în Europa Occidentală sunt expuse și promovate mai calm și mai pragmatic, ajungând de la utopie - prin negocieri laborioase și nu fără momente de criză între partenerii sociali - la politica socială, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
folosi, schimbând ceea ce e de schimbat, conceptul francez de pensée unique, pe care îl putem extrapola în alte contexte înțelegând sintagma ca ideologie dominantă, dincolo de clivajele tradiționale și dincoace de problemele reale ale societății. Existența „gândirii unice” îi duce la exasperare pe cei ce sunt lucizi, transformându-i în marginali (dar marginali în sensul literal) pe criticii inteligenți și independenți. Pentru asemenea oameni, din păcate, nu există nici o nișă în curentul central al societății, în mainstream. În consecință, cvasitotalitatea criticilor radicali
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Impunerea unor teze și interpretări elaborate de diletanți furioși, adesea tributari imaginarului șovin al naționalismului extrem, extindeau câmpul acestei confruntări mult dincolo de ambițiile individuale, către lupta pentru păstrarea demnității profesionale și chiar personale a celor angajați în aceste bătălii neștiute. Exasperarea creștea, în condițiile unei agravări constante a penuriei în toate domeniile, de la cele invizibile penurie de informație, de contacte și schimb de idei, penurie de condiții materiale și ideale de creație artistică și până la cele mai elementare nevoi de încălzire
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
încă din după-amiaza zilei de 21, când de fapt Ceaușescu ordona represiunea. Frecvența extremă a textelor de deriziune "cizmarul" nr. 85, 90, 92, 102, 103, 114, 117), "analfabeta" (3, 47, 102, 103), "savanta" (88, 102), "docenta" (103) indică deasemenea, alături de exasperarea unei majorități importante a românilor față de o dictatură anticulturală prin chiar exponenții ei la vârf, și un anume spirit ludic, incompatibil cu adevărata violență revoluționară și dispus mai degrabă la acțiuni simbolice decât la represalii. De altfel, lozinca "Fără violență
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
care inaugurează de fapt discursul revoluției: peste o primă lozincă scrisă în grabă cu creta, "Jos Ceaușescu!", altcineva scrie, de data asta cu vopsea deci mai elaborat și mai durabil "Jos comunismul!". Întrezărim astfel o radicalizare semnificativă, care urcă de la exasperarea oarbă și de la așteptarea, poate, a unei perestroici à la roumaine către nostalgia interbelicului, care apărea ca o oază de democrație și libertate, dar și către speranța unei normalități de tip occidental. Cum să înțelegem altfel simbolul tricolorului găurit? Reproduce
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
puterii, practicat până azi cu constanță și spontaneitate de locutor așa cum se vede până și din proza confesivă, uniformizată de aceleași formulări caracteristice -, face ca discursul lui Ion Iliescu să-și păstreze întru câtva și în prezent capacitatea persuasivă, spre exasperarea adversarilor și chiar a unora dintre colaboratori. De partea sa, guvernul provizoriu, cu un prim-ministru a cărui imagine pare sudată de cea a lui Ion Iliescu, gestionează cucerirea electoratului cu o avalanșă de avantaje materiale cât se poate de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
într-un clivaj politic și imaginar cât se poate de durabil. Dacă urmărim acest fir în discursul politic al FSN în bună măsură chiar în acțiunea politică a acestui partid și a succesorilor săi vom constata că principalul agent al exasperării primejdioaselor clivaje conflictuale regionale recurent denunțate ca pericole puse la cale de opoziție, care ar amenința astfel integritatea teritoriului național a fost tocmai FSN. Liderii acestui partid, în frunte cu Ion Iliescu, alături însă de care participă activ nu numai
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
AC o atitudine destul de ambiguă față de partidele politice de opoziție, pe care simțeau nevoia să le tuteleze și să le îndrume la limită chiar să le controleze din exterior. Idealizate ca paradigme ale luptei contra dictaturii, dar mustrate cu o exasperare afectuoasă în măsura în care propria lor voință de putere era considerată blamabilă în realitatea ei cotidiană, partidele nu sunt, în viziunea Alianței Civice, parteneri egali. Liderii Alianței Civice erau în genere intelectuali convinși că nu și-ar fi dorit altceva decât să
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
pentru care aici există un cult, se răsfrânge epigonic. La rândul lor, prozatorii „decupează” din realitate fapte diverse, întâmplări ieșite din comun. Nuvelele și schițele publicate sunt populate de oameni roși de mizerie, suferințe și vicii, văzuți cu milă, duioșie, exasperare, revoltă, ca victime ale unei societăți imorale. Teza, atitudinea moralizatoare, justițiară ocupă prim-planul acestor scrieri, în cele din urmă niște naive literaturizări. Primele schițe ale lui C. Mille (în C. apar, sub titlul Spovedania unui om nou, și capitole
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286392_a_287721]
-
reacționează persoana. Stresul ca reacție implică atât aspecte emoționale și cognitive, cât și aspecte fizice (boli, deficit imunitar). Dintre reacțiile psihice cel mai frecvent întâlnite în situații de stres amintim: irascibilitatea, furia, anxietatea, agresivitatea, neliniștea, sensibilitatea la critici, suspiciunea, încordarea, exasperarea față de gălăgie, oboseala, plictiseala etc. Diferențiat după variabila grad didactic, lotul de profesori conține: 27 de subiecți au definitivatul, 26 de subiecți au gradul didactic II și 47 de subiecți au gradul didactic I, astfel: • din cei 41 de profesori
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
problemele; • ceilalți se înșală, eu am dreptate; • ei sunt proști, eu sunt deștept; • oamenii amabili sunt niște proști (trebuie profitat de amabilitatea oamenilor; nu eu le cer să fie amabili). În ceea ce privește emoțiile resimțite, pot fi menționate: • furie, iritare, enervare, agasare, exasperare, mânie, turbare, ură, nemulțumire, revoltă, atotputernicie. Ca tendințe comportamentale, sunt adoptate: • aer superior, pretențios, agresiv, scandalagiu, coleric, arogant; • impulsiv, umor răutăcios, persiflant, malițios, disprețuitor, umor caustic, batjocoritor, revoltă neadaptată (venită din vanitate). Pe scurt, atacul. Mesajele tipice acestei atitudini sunt
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
publicistul T. a supărat pe mulți. Alții - de pildă, Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Mircea Mihăieș - l-au apreciat la modul superlativ. Poezia lui Dorin Tudoran e paradigmatică pentru acest proces de trecere de la exultanță la intransigență și de la candoare la exasperare. Ea este chiar un grafic al transformării unui limbaj de mătase într-un limbaj de șmirghel și al saltului dintr-o realitate conceptuală ca utopie a limbajului într-una asumată ca infern existențial. Și aceasta cu atât mai mult cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
în vremurile grele în care ne e dat să trăim, să refacem nefericita tradiție a radicalismului politic, sectar-moldovenesc, deși mărturisesc cu stupefacție că abia acum încep să înțeleg resorturile reacțiilor violente ale mișcărilor politice radicale din anii '30, izvorâte din exasperarea creată de nesimțirea agresivă a unui sistem parlamenar confuz, corupt și ineficient. Să nu ne jucăm cu focul, totuși! Exista totuși, odată, și un București bun și dorit. Un oraș cosmopolit și viu, cu vile desenate și gândite personalizat de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
justiția românească post-decembristă îl iscă în inimile oamenilor normali. În ciuda aparențelor, îmi măsor, de regulă cu mare atenție, vorbele înainte de a le face publice, iar etichetările șfichiuitoare pe care le mai scap, aparent involuntar sunt, în ciuda câte unui puseu de exasperare și neputință care mă animă uneori, formulări plastice și acidulate, cu o intensitate stilistică amplificată intenționat în primul rând din motive de impact al comunicării. Astfel încât vă rog să înțelegeți din năduful cu care scriu că "Justiția pute" nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cine vrea să stea, aceasta a ales singura figură pe care o cunoaște: doica. Care s-a căsătorit apoi cu Muc cel Mare și toți au trăit fericiți, până la adânci bătrâneți". Mai puțin Moni. Și noi. To be continued, spre exasperarea noastră. 18 martie 2011 Cum o problemă de familie m-a împiedicat să fiu, așa cum scrie pe afiș, moderatorul lansării la Iași a celui mai proaspăt roman semnat de Dan Lungu (astăzi, 18 martie, la ora 16.30, la Librăria
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pentru a-mi intensifica pregătirea pentru dincolo. Fără aceasta, «studiile» anilor din urmă ar rămâne literă moartă”. În fond, Drieu la Rochelle e un individ cu mania responsabilităților și sentimentul că nu le poate Îndeplini pe toate Îl aduce la exasperare. Și nici nu ar putea fi altfel Într-o țară pervertită precum Franța, o țară În care nici măcar patriotismul nu e ceea ce ar trebui să fie: Francezii nu mai sunt capabili de un patriotism generos, creator, ofensiv, dar ei mai
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
bine cu starea sa de spirit, cu permanenta lui disperare pentru a nu vedea În ele mai degrabă un reflex autobiografic decât rezultatul unei analize obiective a problemelor de fond ale Franței. Jurnalul lui Drieu e, În final, documentul unei exasperări: de ce, se Întreabă el, de ce nu se termină totul mai repede? Ce rost are această nesfârșită tergiversare, această tragere de timp? Mă privesc cu un ochi care nu mai e decât În parte amuzat, În acest final de viață. Am
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
alunecând, printre nebulozități și contorsionări, într-un delir ce mimează ideația febricitantă, B. se avântă în publicistică ținând „sabia”într-o mână și „crucea” în cealaltă. Iluminările și smeririle lui, într-o gestică a trăirilor extreme, exhibă mari tensionări, între exasperare și nădăjduire. După debutul nesemnificativ la „Oltul” (1923), compune proză, în care obscurizarea înțelesurilor, într-o manieră aproape stocastică, este mai mult o chestiune de strategie a unui discurs narcisiac. Tema „drumului”, spre și dinspre necunoscut, halucinația suprarealistă a „visului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
pe jumătate ironică, "Madame Bovary sunt eu", e fuziunea completă autor-narator-naratar într-un intens "da, da, Gabriel / Elisabeth sunt eu și sunteți dvs.". La Houellebecq (care, de altfel, nu e deloc avar cu declarațiile contradictorii și răsunătoare, dovadă a unei exasperări identificatoare), deriva întreținută și de combinarea ludică a tipurilor de discurs (științific 'dur', sociologic, filosofic, poetic, ficțional) conduce la perversa confuzie între Michel autorul și Michel naratorul și tinde să rupă pactul de lectură clasic. Prin urmare, cîteva obrăznicii flagrante
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
tabuuri și intoleranțe, dar și să pună lucrurile la punct cu acuratețe: Pe Michel îl iubeam ca Michel, nicidecum ca pe un tată: niciodată n-am resimțit față de el cea mai ușoară gelozie, cea mai mică acreală, cea mai mică exasperare, ceea ce nimeni nu e îndreptățit să aștepte de la cel mai bun fiu, sau de la cel mai bun iubit. Între cei doi poli reprezentați de figurile masculine tutelare din viața sa (tatăl apare sub pseudonimul Sam în caz că nu e vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
social și cultural, descoperindu-se incapabilă de a comunica cu tinerii occidentali. Șocul a avut o consecință notabilă a determinat-o să se apuce de scris, spre negrăita bucurie a multora (cititorii fideli numărîndu-se azi cu zecile de milioane) și exasperarea crescîndă a altora (mult mai puțini), care nu înțeleg o iotă din succesul colosal de care se bucură micile romane nothombiene. Astăzi, un simbol literar excentric, răsfățata mass-mediei, definită vizual de uriașe și contorsionate pălării negre, Amélie Nothomb a scris
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]