1,039 matches
-
pe beiul Constantin Duca, nu este vina lui că nu a fost dăruit cu mai multă minte, dar cu scaunul Moldovei, stăpânul nostru și al celor două margini ale lumii se gândește să-ți dăm firmanul ție! Se auziră trei exclamații de surpriză, erau ale lui Ștefan, Toma Cantacuzino și Pană Negoescu. Brâncoveanu le înregistră fericit. Se gândi la Maria, copila lui cea răsfățată, doamna Maria a Moldovei, și ochii i se umeziră cu adevărat, duse dosul mâinii stângi să și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în grecește. — Oh, Doamne ferește, astea nu sunt coji de sânge închegat, asteas bucăți de carne arsă. Cărbune de carne vie arsă! Lăsa feșele pe spinare și se învârtea în jurul lui vodă venind spre piept, unde în timp ce examina plaga scotea aceleași exclamații de revoltă. Gherasim reuși să prindă între degetele-i subțiri o așchie mai mare pe care, când o trase, un șuvoi de sânge îl împroșcă pe frunte; apăsă cu putere și ridică privirea spre voievod. Acesta zâmbea cu gândurile aiurea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
este cel mai eficient mijloc pentru exersarea si dezvoltarea limbajului. În semestrul I copiii au alcătuit propoziții pe care le-au reprezentat grafic prin liniuțe, exersând cu acest prilej semnele grafice pentru redarea unei întrebări (semnul întrebării) și a unei exclamații (semnul mirării) și la sfârșitul unei comunicări (punctul). Fiecare situație a fost identificată după intonație. Pentru a-i obișnui să se exprime corect să sesizeze și să înțeleagă diferența dintre singular și plural, în funcție de aceste categorii gramaticale, jocurile, au fost
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
narațiunea sau stilurile în diferite perioade istorice. 5: Niveluri ale narației În fragmentele de la d) la g) din Of Old People de Couperus, una din expresii a rămas neschimbată pe tot parcursul analizei: "Of! Acea voce a lui Steyn!" Această exclamație arată cîteva dintre caracteristicile utilizării limbajului emotiv adică, utilizarea limbajului care vizează exprimarea de sine a vorbitorului în legătură cu ceea ce se vorbește. Elementul acestei expresii care subliniază o funcție emotivă este cuvîntul "Of!" Semnul exclamării este o reprezentare grafică a unei
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
numeroșii ei copii... Exasperat, încrezîndu-se într-un medic imbecil și adormit, bătrânul avea să fugă cu un tren, și între tampoane, sau pe scară, să prindă o pneumonie și să moară într-o gară pustie. Humain, trop humain! Era o exclamație nietzscheană și mi-am amintit atunci de acest dionisian contemporan cu Tolstoi, care îmi apăruse la douăzeci de ani ca un demon. Mai bine înarmat, am căutat din nou cărțile lui. N-am găsit însă în ele experiența lui Helene
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ERA CONVINS CĂ AVUSESE ÎN TRECUT RELAȚII CU EL? TELEFONUL SUNĂ DIN NOU, ȘI EL ÎȘI ADUNĂ TOT CURAJUL PENTRU A FACE FAȚĂ SITUAȚIEI. DUPĂ ACEEA RIDICĂ RECEPTORUL. O VOCE BĂRBĂTEASCĂ ROSTI: \ Ralph Scudder, domnule Trask. MARIN ÎȘI ÎNĂBUȘI O EXCLAMAȚIE. ÎL CUNOȘTEA PE ACEST OM, SAU MAI DEGRABĂ, PRIPP. RALPH SCUDDER, CONDUCĂTORUL PRIPP \ CEEA CE ÎNSEMNA ȘEF DE BANDĂ. SCUDDER ERA CUNOSCUT CA LIDER AL SOCIETĂȚII "PLĂCEREA", O ORGANIZAȚIE PRIPP SEMISECRETĂ CARE CONTROLA JOCURILE DE NOROC ȘI PROSTITUȚIA \ PRACTICATĂ DE FEMEILE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
află în posesia nu știu cărui secret și l-au pus sub supravegherea unuia din cei mai buni agenți ai lor, o femeie, și... MARIN NU ERA UN OM CARE SĂ SE LASE UȘOR IMPRESIONAT, DAR ACUM NU ÎȘI PUTU STĂPÂNI O EXCLAMAȚIE DE SURPRIZĂ. \ MI-AM FĂCUT MULTE GRIJI DESPRE ACEASTĂ PROBLEMĂ, DOMNULE, RĂSPUNSE RESPONSABILUL SERVICIULUI DE SPIONAJ. MĂ BUCUR NESPUS CĂ M-AȚI SUNAT. Marin trase adânc aer în piept. De acum înainte, mă voi ocupa personal de afacere. \ PLĂNUISEM CA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
virus de care dispuneau atacanții, atât de violentă le era dorința de a-și extermina dușmanii. Această ploaie se sfârșise după unsprezece minute. Marin respiră ușurat: ― Evident! Nu poate desfășura o ofensivă de mari proporții. În spatele lui, cineva scoase o exclamație de stupefacție. Nici un cuvânt n-ar fi putut fi mai explicit, mai încărcat de sens, decât acest semnal care cerea atenție totală. Marin se răsuci pe călcâie și, uluit, bâlbâi: ― Excelență. Marele Judecător se ridicase în capul oaselor. Efectul gazului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
de spate, pe la vreo 35 de ani, Își cere scuze pentru că a deranjat onorata asistență, apoi se retrage la masa pe care o ocupă de vreo douăzeci de minute. Și când ne-o fi mai rău așa să ne fie! Exclamația lui Gicu descrețește și mai mult frunțile, iar patronul bodegii, aflat la bar, le oferă o dedicație muzicală consumatorilor. Aplauzele concretizează starea de bine a mesenilor, Sandu Își mai toarnă un pahar și murmură aproape neauzit: Suprema fericire poate fi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
aceste comentarii sînt adevărate și sînt făcute cu sinceritate, însă există și cazuri contrare. Un părinte îi ridică moralul copilului său dezamăgit de rezultatele sale de la școală spunîndu-i " Sînt sigur/ă că te-ai străduit foarte mult"; mîzgălitura nereușită provoacă exclamații de genul: "Ce desen frumos!" Aceste remarci pot fi minciuni, însă sînt spuse pentru că mincinosul presupune sau speră că aprecierile pozitive nesincere îl vor face fericit pe cel păcălit și îl vor încuraja să se străduiască mai mult altă dată
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ceva mai mult decât necazul sau mizeria morală a unui autor. Polemica de rând rămâne când i-a trecut ziua sau i s-a terminat săptămâna, o vociferare fără caz și o insultă fără conținut: o ploaie de semne de exclamație"80. Vorbim de o secvență cu caracter didactic, teoretic, așadar descriptiv, inserată ca argument pro-domo în textul polemic explicit a cărei funcție pragmatică este evidentă: atrage atenția lectorului (ca instanță evaluativă) asupra perspectivei axiologice pe care locutorul și-o asumă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
puneți, invariabil, ca un barometru nedres, e lipsa din mintea dumneavoastră luminoasă a urâtului simț critic, care împiedică pe român să se înnămolească într-o doctrină, până la nas". În scrisorile deschise argheziene există o recuzită retorică specifică, din care interogația, exclamația, epitropa și anafora sunt figuri predilecte, mărci ale unei oralități aparent spontane, care imprimă discursului accentele unui monolog teatralizat. Fie că este ironic aluzivă (" Cine v-a împins să vă opriți la mine și să-mi afirmați [...] o iubire de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o parte relevă tensiunea emoțională și dinamismul participării la dialog, iar pe de altă parte, grație conținutului virtual (acuzație, reproș, resentimente etc.) pe care îl transmite, accentuează, printr-o tehnică subsidiară, simulând atitudinea dubitativă, latura persuasivă a discursului. La fel, exclamația retorică, departe de a fi expresia unui patetism necenzurat, este, în textul polemic arghezian, amprenta unei agresivități gratuite ca izbucnire scurtă și necenzurată a pamfletarului: "Cu ce ușurință vă hrăniți din vomiturile de ieri, apostole!". De altfel, substituirea numelui cu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
punte tactică între o secvență ambiguizată de ironie și o alta referențială, tranzitiv asertată: "Ei! lăsați-mă să spun adevărat. E pasiunea simpliștilor și a mărginiților, de a simplifica totul la unic și de a-l mărgini la dânșii". Alteori, exclamația retorică accentuează, pentru cititor, perspectiva contextuală pe care polemistul o are asupra obiectului polemicii: În numitul articol, o insinuare ah! foarte murdară!", exprimându-și fără echivoc sentimentele și justificându-și astfel atacul: "E o încercare de atentat la onoarea mea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
murdară!", exprimându-și fără echivoc sentimentele și justificându-și astfel atacul: "E o încercare de atentat la onoarea mea, și înțeleg să scutur fără întârziere urechea foarte respectabilă ca lungime a celui ce are impudoarea ei". Într-un caz particular, exclamația reia chiar funcția epitropei, astfel că particula " fie! ", plasată în discursul citat al adversarului, indică simularea acceptului în legătură cu o acuzație a acestuia. În realitate, falsul acord este o tactică polemică foarte convingătoare: în timp ce creează impresia bunăvoinței polemistului în fața preopinentului său
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mersul istoriei, a anticipat, cu siguranță, consecințele dezastruase ale extremismului ideologic de orice fel. În pasajul citat, prozopopeea duce tensiunea descrierii hiperbolice la un nivel de maximă eficacitate retorică. Din punct de vedere tactic, polemistul simulează retragerea din enunț, plasând exclamația incriminantă în gura adversarilor săi. Așadar, aici, pluralul persoanei întâi nu-l include pe autor, ci apare ca autodescalificare imperativă a personajelor negative ale microficțiunii. Un alt procedeu de fictivizare a obiectului polemicii este anecdota, cel mai adesea dramatizată. Definită
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ceva mai mult decât necazul sau mizeria morală a unui autor. Polemica de rând rămâne când i-a trecut ziua sau i s-a terminat săptămâna, o vociferare fără caz și o insultă fără conținut: o ploaie de semne de exclamație"230. Autorul Spinilor de hârtie nu-și poate concepe discursul polemic în afara unei finalități artistice. Mobilul disputei se estompează, până la anulare, în pamfletul polemic cultivat la "temperatura de sinceritate a violenței" ("Permis și nepermis"), iar agresivitatea descătușată devine un gest
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de metodă în cercetare, vidul conținuitstic, mascat de forme promițătoare, falsul progres, sincronizarea forțată cu apusul etc., adică tot atâtea metehne ale politicii liberale. Textul în sine, destul de amplu, poartă marca unei oralități de tribună, uzând din abundență de interogații, exclamații, false îndemnuri și încurajări, prescripții, verdicte etc. (de altfel, următoarea indicația metatextuală: "Această încercare critică, să nu se uite, era menită a se citi ca o conferență la Ateneul român", indiferent de autenticitatea ei, plasează discursul în sfera oratoriei pure
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
studiul-pamflet 1907. Din primăvară până în toamnă. În acest registru, Arghezi (dacă, ignorăm, desigur, tema în dezbatere, și anume refuzul de a accepta compromisul politizării bisericii ortodoxe, și privim doar intensitatea afectivă a discursului, vehemența criticii și poza retorică, dată de exclamații și interogații de mare forță persuasivă, dar și de unele accente arhaice ale exprimării) ne apare ca avatar al publiciștilor pre și postpașoptiști: "Dusu-s-a vreodată Sinodul la poporul din care a ieșit, cocoșat și moale de picioare, ca
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ca să ne reaprindă pasiunea. "Mai avem mai puțin de un minut..." De ce și cui trebuie să i se "predea emisia" într-un minut, misterul acesta nu va fi nicicând dezlegat și cu atât mai bine. Această enigmă dă regulii întreruperii, exclamației sau borborigmelor o aură deopotrivă patetică și fatalistă care transformă gâtuirea vorbitorilor într-un fel de sacrificiu ritual adus unei divinități a tenebrelor cu opriri implacabile: Ora. Există o istorie a cinematografiei, cinematografia este istorie. Ca romanul. Nu există o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
impresia unor cuvinte născute în Anglia. Câteva secole mai târziu, când au revenit în limba de origine, cuvintele respective nu au mai fost recunoscute de francezi. Henriette Walter citează cazul lui tennis, care provine din v. fr. tenetz = tenez! „ține!“ (exclamație din momentul aruncării mingii, la jeu de paume, joc asemănător oinei). Procesul de împrumut în sens invers, de la engleză la franceză, a început în secolul 18, primele împrumuturi datând aproximativ din epoca Revoluției Franceze. Francezii au descoperit sistemul parlamentar englez
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cuvinte pentru a desemna masculul din această pereche, cum se întâmplă în română. Astfel, fr. cochon „porc tânăr crescut pentru alimentație, cel mai adesea castrat“ (care se opune lui verrat „vier“) și sp. cochino se pare că sunt derivate de la exclamația coch, cu care se cheamă porcii. În spaniolă, este foarte răspândit cerdo „porc“, care are la bază lat. cirrus „smoc de păr“; este o creație eufemistică târzie (secolul 18), izolată din expresia ganado de cerdo „turmă de porci“. Tot în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
mult mai probabil că un șir lung de generații de cvasi-oameni s-a servit de un vocabular infim de țipete convenționale și că aceste țipete au devenit tot mai mult convenționale îndepărtându-se tot mai mult de sunetele sau de exclamațiile din care își trăgeau originea”. Michel Bréal a arătat că rădăcinile indoeuropene, care sunt văzute ca fond silabic de bază la constituirea limbajului, oricât de vechi ar părea ele, au în spatele lor o perioadă de evoluție incomparabil mai mare decât
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
La fel de fantastic decurge formarea limbii române. Este clar că aceasta nu putea exista înainte de descălecarea Moldovei, cum rezultă și din afirmația că „toate râurile și însăși țara au denumiri de la al doilea descălecat” (p. 207). Seria acestor denumiri începe cu exclamația de bucurie a regelui maghiar Lasleu, care privind cum se îneacă tătarii fugăriți „a strigat pe ungurește: seretem, seretem, adică: așa-mi place. Și de atunci acest râu se numește Seret” (p. 207). Hereditas romana „a limbii moldovenești sau românești
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
altor stadii, origine naturală. În această manieră de percepere a istoriei limbii face și Sextil Pușcariu precizarea că „nu se va ocupa cu problema onomatopeei ca bază a rădăcinilor indoeuropene”, adăugând că „asemenea păreri au fost emise adesea”. Onomatopeea împreună cu exclamațiile vocale condiționate de stimuli fiziologici există în limbă mai întâi datorită faptului că au constituit materia naturală a limbajului uman, iar în al doilea rând datorită faptului că tot ele stau la baza învățării și reproducerii comunicative a limbii de către
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]