10,806 matches
-
continuarea la nesfârșit a supărării pe întreaga lume. Invocație nimănui, 1971, Elegii de când eram mai tânăr, 1973, Proprietarul de poduri, 1976, La dispoziția dumneavoastră, 1979, Democrația naturii, 1981, cuprind încă și momente de contemplare senina a existenței. Începând însă cu Exil pe-o boaba de piper, 1983, și continuând cu Rimbaud negustorul, 1985, atitudinea de acuzator se radicalizează, iar în Moartea citește ziarul, 1989, si O beție cu Marx, 1996, devine de-a dreptul autodizolvantă, ca un acid revărsat în exces
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
P.N.T. la desfigurator trucatele alegeri din noiembrie 1946. Mai înainte de două ori ministru (în al doilea guvern Sănătescu și în cel al generalului Rădescu), scăpat, printr-un hazard, de înscenarea de la Tămădău, fuge din țară în decembrie 1947, ajungînd în exil. Avea, în decembrie 1989, 77 de ani, locuia la Romă și a voit să revină în țară pentru a-și lua locul ce i se cuvenea în conducerea P.N.T.C.D. Dar, deranjînd enorm pe liderii care se instalaseră în fruntea partidului
Emil Ghilezan se destănuie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17909_a_19234]
-
deși a stăruit mereu să revină la postul de comandă, avînd mai multe atuuri decît chiar Corneliu Coposu. Dar seniorii partiduluii credeau altfel. În fruntea treburilor partidului trebuiau instalați numai cei ce înfundaseră, pentru mulți ani, pușcăriile comuniste, luptătorii din exil, supraviețuitori, multumindu-se cu roluri abia îngăduite. Singură concesie onoranta ce i s-a făcut a fost să prezideze congresul P.N.T. din decembrie 1991 și, apoi, pe la 15 septembrie 1995, regretatul Corneliu Coposu a anunțat, la o conferință de presă
Emil Ghilezan se destănuie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17909_a_19234]
-
din nefericire, nu era deloc interesat de putere. El nu vedea ce se va întîmpla mîine, ci vedea ce se va întîmpla poimîine". Englezii l-au rugat, în timpul războiului, să se stabilească la Londra, conducînd un guvern democratic antiantonescian în exil. Deși toate preparativele plecării erau gata, Maniu a refuzat să plece din țară, dar nici nu a lăsat pe altul să ajungă în capitala Angliei. Apoi Ghilezan amintește de cele trei principii după care se călăuzea Maniu: El voia morală
Emil Ghilezan se destănuie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17909_a_19234]
-
în întreaga să convorbire cu Harriman era evident că acesta nu urmărea decît un singur scop: să obțină liniște externă pentru că Hary Truman să poată cîștiga alegerile în SUA. Interesante sînt în această adesea palpitanta convorbire, paginile despre odiseea în exil a lui Emil Ghilezan, profesiunile exercitate în SUA, în Iran, pînă a se stabili la Romă, unde a rămas pînă la sfîrșitul vieții. De asemenea se definesc drept o contribuție mărturisirile despre disensiunile dintre grupările emigrației politice românești și dedesupturile
Emil Ghilezan se destănuie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17909_a_19234]
-
li se părea a fi "un poet și numai un poet". Tulburător și, cred, exact, e portretul fostului său coleg de la liceul brașovean "Andrei Șaguna", poetul Ștefan Baciu, cu care memorialistul nostru s-a păstrat în relații epistolare, cînd, după exilul poetului, se afla în lume (ajunsese, cum se știe, în Hawaii, unde, iremediabil bolnav de literatură, scotea revista plurilingvă, Mele, consacrînd, cîteva numere, orașului Brașov. Dl Pericle Martinescu deține un stoc corpolent de scrisori primite de la Ștefan Baciu. N-ar
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
reală și lumea textului, care funcționează parcă după principiul vaselor comunicante, "a(o)rta" poetică este irigată de sângele cald al cuvintelor, care, docile sau rebele se organizează până la urmă, parcă de la sine, în "edificii" poematice (aziluri de lux?!), sustrase "exilului" pe care îl reprezintă realitatea: "înlăuntrul poemului un lux aparte: azilul, castroane de tablă, melcii timpului ducând în coarne vezica soarelui, măcelari cu părul vâlvoi murdari de suflete pe piepții salopetelor, icoana făcătoare de minuni, tomberonul, piei de miei cu
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
minuni, tomberonul, piei de miei cu inima de îngeri, domnișoara în curul gol printre admiratori fardați foști marinari, păsări oarbe împăiate cu frunze, mai mulți ochi băgând arhiva în sperieți, bijuterii false, lapislazuli, toarte, paftale, niscai matostate - acolo (...) în afara poemului: exilul în care pornim de-a-ndăratelea." (p. 37-38) Arbitrariul este ridicat la rangul de principiu ordonator, ca în producțiile suprarealiste, deși nu avem de-a face neapărat cu o provocare voluntară a misterioasei dinamici a inconștientului, ci mai curând cu decizia lucidă
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
înnebunește, iar Ionas, fiul mai mic, este dat dispărut în război. Singurul care supraviețuiește este Mendel, dar și el trăiește obsedat de ideea întoarcerii, a regăsirii unei vremi mai bune, inevitabil un timp al amintirii. Iov este un roman al exilului și al rătăcirii, al depărtării de un spațiu familiar care nu poate produce decît alienare și confuzie. La un moment dat în carte, un personaj ne-evreu, țăranul Sameșkin, îl mustră căinîndu-l totodată, pe rătacitorul Mendel: "Ce tot mai vînturați
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
un moment dat în carte, un personaj ne-evreu, țăranul Sameșkin, îl mustră căinîndu-l totodată, pe rătacitorul Mendel: "Ce tot mai vînturați și voi atîta lumea! Dracu' vă tot mînă dintr-un loc într-altul!" Un simplu țăran înțelege tragedia exilului, a veșnicei rătăciri în căutare de sine. După ce încearcă zadarnic să afle un leac pentru copilul epileptic, familia lui Singer se hotărăște să emigreze în America, pe urmele fiului mai mare și mai aventuros, Șmarie, care îi așteaptă pe Pămîntul
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
Cocea, acesta din urmă într-un roman rămas inedit (semnalat de dl. Florescu în 1977). "înjurătura surugească" este expresia cu care l-a gratulat Cocea pe scriitor, iar "șantajul și etajul" este formula lui Z. Stancu pentru patronul Curentului. în exil, Șeicaru și-a continuat campaniile, avînd, de data aceasta, drept obiectiv compromisurile unor scriitori din România comunistă. Cele două "rechizitorii" fac parte din această ultimă categorie. Ca polemist, Șeicaru este, fără îndoială, redutabil. Avea dreptate E. Lovinescu. Negru în cerul
Moralități by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17223_a_18548]
-
ai lui Oliviu Beldeanu: Chirilă, Codrescu și Ochiu sau depozițiile unor importanți martori ai procesului de la Berna, printre care: Grigore Gafencu, fostul ministru de Externe al României, principele Nicolae, Mihail Fărcășanu, președintele Ligii Românilor Liberi, foști demnitari români aflați în exil precum V.V. Tilea, Eugen Titeanu și alții. Memorialul lui Oliviu Beldeanu, scris în închisoare la Berna, se citește pe nerăsuflate. El cuprinde o experiență de viață ieșită din comun a cuiva având vocația luptei pentru libertate și a patriotismului duse
Restituirea unui adevăr istoric by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/17227_a_18552]
-
și care, doctorand, refuzase, și el, în 1948, să se reîntoarcă în țară, devenind azilant politic). Dl. Ierunca are marele merit de a se fi trezit la vreme, încît, în mai 1949 se îngrijea de apariția primei reviste românești în exil, Luceafărul. Au urmat, apoi, Caiete de dor, Destin, Ethos, Limite, Ființa Românească. De-abia, în 1952, s-a căsătorit cu Virgil Ierunca. Acum renunțase definitiv la ideea obținerii doctoratului (în care crezuse pînă prin 1948-1949). Și, tot pe atunci, devine
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
vreme, mai nimeni nu mai credea în izbîndire. Dar aveau datoria morală de a nu dezarma. Și soții Ierunca au stat la post, salvatori și neînduplecați, pînă la izbăvirea din decembrie 1989. Am uitat să amintesc de tulburătoarele pagini despre exilul temporar al Mariei Botta care nu dorea să i se asigure, în capitala Franței, decît o prezență anuală pe scena Comediei Franceze, un mic apartament în centrul Parisului, o mașină cu șofer și mijloace modeste de trai din profesiunea ei
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
capitala Franței, decît o prezență anuală pe scena Comediei Franceze, un mic apartament în centrul Parisului, o mașină cu șofer și mijloace modeste de trai din profesiunea ei. Și nu putea înțelege că aceste "condiții" nu pot fi îndeplinite, că exilul însemna înainte de toate suferință și renunțare. Memorabile sînt și paginile despre Celibidache și despre vacanțele și călătoriile petrecute în Europa. Mă despart de opiniile d-nei Monica Lovinescu despre Vianu, Călinescu, Arghezi. Cel puțin de primii doi dintre cei citați mă
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
noi, exegeții din România (S-or fi desferecat oare, astăzi?). Dar ceea ce n-a putut afla în arhivele românești a găsit în cele nemțești, în biblioteca de la Freiburg, administrată și alimentată de legionari, în publicațiile și convorbirile cu legionarii în exil. Încît, pînă la urmă, a rezultat o carte bine documentată, pe care autorul a dorit-o și este "o contribuție la problema fascismului internațional". După o introducere în tema pusă în dezbatere, dl Armin Heinen se reîntoarce în trecut, analizînd
Cea mai bună exegeză a legionarismului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17282_a_18607]
-
făcute de crema intelighenției române actuale, publicate în numărul din ianuarie, urările noastre colegiale și asigurarea că sîntem cititori fideli ai "revistei de opinie și atitudine intelectuală", în special pentru "recuperările" ei materializate și în volume foarte interesante ale personalităților exilului. În nr. 1-2/2000 ne este anunțată apariția unei asemenea cărți inedite - memoriile lui René A. de Flers intitulate Radio "Europa liberă" și exilul românesc. În prezentarea unor fragmente publicate în avanpremieră, Nicolae Florescu nu ne dă nici un fel de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17289_a_18614]
-
și atitudine intelectuală", în special pentru "recuperările" ei materializate și în volume foarte interesante ale personalităților exilului. În nr. 1-2/2000 ne este anunțată apariția unei asemenea cărți inedite - memoriile lui René A. de Flers intitulate Radio "Europa liberă" și exilul românesc. În prezentarea unor fragmente publicate în avanpremieră, Nicolae Florescu nu ne dă nici un fel de date despre memorialist (generațiile mijlocii și tinere nu știu ce formație are, care a fost activitatea lui în țară, cînd a plecat etc. - să sperăm că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17289_a_18614]
-
adolescență, când, tot atunci, își descoperise vocația poetică. Foarte tânăr, se dedicase, spre a avea din ce trăi, gazetăriei - rubrica de fapte diverse - la ziare de diferite coloraturi politice. În anii celui de al doilea război mondial, înaintea deci a exilului, mai publicase o carte de versuri, Ceasul de rugăciune, romanul Ultima oră, apreciat de Pompiliu Constantinescu, apoi, ca reporter de război, volumele Ard malurile Nistrului, Cu submarinul la asediul Sevastopolului și Am luptat în Crimeea, lucrări care, după 23 august
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
unei familii de bancheri elvețieni el însuși considerându-se, datorită educației primite, mai degrabă elvețian decât francez - și că marele Chaplin - alias Charlot "vagabondul etern" se odihnește în pământ elvețian, după ce și-a petrecut ultimii ani ai vieții, într-un exil autoimpus, la Vevey, pe malul lacului Leman. Doar atât să însemne Elveția pentru lumea filmului? Țara unde se nasc sau aleg să trăiască și să moară celebrități ale artei a șaptea?! Freddy Buache - distins istoric de film și, multă vreme
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]
-
nu numai Bucureștiului: Minerva Chira și Virgil Mihaiu sunt din Cluj, Dumitru Chioaru din Sibiu, Patrel Berceanu și Gabriel Chifu din Craiova, Lucian Vasiliu din Iași și așa mai departe). Mai mult decât atât unii dintre poeții antologați aparțin literaturii exilului dacă ne gândim la prezența editorului însuși. Bănuim că în acest fel s-a urmărit construirea unei imagini panoramice, unitare cât de cât, a poeziei românești contemporane; dar dincolo de toate acestea nu putem împinge prea departe speculațiile referitoare la criteriile
Poezie optzecistă și ritmuri anglo-saxone by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17390_a_18715]
-
Un picarro al damnațiunii postmoderne este personajul lui Răzvan Petrescu, ce n-are nici o reținere în al său monolog excesiv sardonic. Anxietatea benignă a cititorului complice la textul lui Mircea Horia Simionescu devine panică față cu textul lui Florin Șlapac. Exil și deambulațiune printr-un Paris ce l-ar fi scos din minți pe Maupassant, frenezie a inutilității, delir masochist ca reflex al vieții și al fugii de moarte. Regăsirea de sine în dimensiunea fantastică, misterioasă este strategia narativă ce-i
Desant epic pentru 2000 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17409_a_18734]
-
o scrisoare adresată ei în 1982 de cel mai mare epistolier al literaturii contemporane. Scrisoarea e un document excepțional despre atmosferă acelor oribili ani și despre umorul disperat al atît de atasantului I.D. Sîrbu: "...în disperările mele, de aici, din exilul meu barbar, între acești valahi semigloti, de fiecare dată cînd ridic mîinile spre cer și încep a urlă a neputința, a pustiu, si aia-măsii, mă tot aștept că, de după nouri, să văd apărînd zîmbetul calm și îndelung-răbdător al lui Blaga
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17901_a_19226]
-
amețitoarea cifră de 21. În fața acestui edificiu, lectură lui Indian Summer e mai mult decît un duș rece. Ea provoacă dezamăgire, iritare, plictiseală și-n cele din urmă frustrante regrete... Indian Summer aparține că tematica unei problematici esențiale secolului nostru: exilul. Emigrarea medicului Dan Damiano în Nacada, țara tuturor și a nimănui, anagrama oarecum gratuită a Canadei, va inaugura lungul și dificilul traseu de integrare în continentul-tară de adopție. Oferta unui asemenea "context" e plurala și are deja o solidă "tradiție
Literatura exilului si exilul literaturii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17948_a_19273]
-
galera. Chiar dacă adnotat, chiar dacă umbrit de un intreg "scandal" auctorial, avem totuși în față un jurnal. Trei sferturi din el privește perioada petrecută în Franța, după ^89, la Talence, micul orășel universitar de lângă Bordeaux. Aici, aproape de ocean, barca suferă transformarea; exilul, care până nu demult nu putea să fie decât unul politic, devine un exil intim, strict personal: "Pierzându-mi iluziile, m-am retras în pădurea Thouars unde, e adevărat, prea mult umor nu-i. Că-s singuratic e evident. Uitat
O plimbare cu galera by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/18002_a_19327]