1,411 matches
-
cunoscut până acum, eu - și sunt convins că nu voi fi singurul, evenimentele dramatice ale istoriei deșteaptă pe mulți, limpezește și exclude multe patimi, care de pe-o zi-pe alta devin mărunte! - eu voi fi Încă o dată unul dintre acei exilați care va lua bucuros un drum În care și pe care pașii mei vor regăsi unele reflexe de apărare, dar și de atac! Și literatura mea, atâta cât este, va fi unul dintre martorii vii ai unei existențe, a unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
aplicată la România (31-32); alte polarități socio-culturale: urban-rural, modern(ist)-tradiționalist (32); instanțe timpurii ale armoniei local-urban cosmopolit (32-33); modernizări, modernități multiple (33-34); proiecte de modernizare (35-36); cultură și ideologie în România Mare (36-37); modernizare și demodernizare în stalinism (37). Exilați, emigranți, remigranți / 39 Înapoi la biografie (39); plecarea din România; cine pleca? (39-40); începuturile americane (40-41); azil politic în SUA (41); emigrarea: înainte și după 1990 (41); raporturile cu "exilul românesc" (42-43); a doua generație a exilului (43-44); a treia
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
din România; cine pleca? (39-40); începuturile americane (40-41); azil politic în SUA (41); emigrarea: înainte și după 1990 (41); raporturile cu "exilul românesc" (42-43); a doua generație a exilului (43-44); a treia generație, după 1980 (45-46); comuniunea anti-Ceaușescu (46); "sunetul" exilaților (46-47); puțină filologie și lingvistică: limbajul intelectualilor exilați (47-48); limbajul după 1989, în România și în exil (48-49); emigrația de după 1990 (49-50); "războaiele culturale" din România anilor 2000 (50); o regresiune; nu există soluții noi (50-51); ruptura dintre românii din
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
Din momentul acela n-am mai privit înapoi, adică nu m-am mai gândit nicio clipă să mă întorc definitiv în România. S. A.: Deci ai trecut, după o anumită oscilare, prin ruptura dramatică, prin momentul în care te constitui ca exilat. Cred că puțini dintre tinerii de astăzi își pot imagina un asemenea gest. Eu nu am avut puterea să-l fac (am fost în RFG pentru douăzeci de zile în iunie 1989, dar soția mea rămăsese în țară), iar după
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
călătorilor și expatriaților noștri. Acolo a înflorit, în ciuda lipsurilor materiale și a ostilității Stângii franceze, un sistem complex de întâlniri periodice, asociații, cenacluri, publicații. (Nici această istorie nu s-a scris!) Exista un asemenea proiect în generația "a doua" de exilați, generația voastră? V. N.: Nu prea. Generația a doua a fost formată mai ales din oameni de specialitate, din profesioniști. Eu, desigur, am pomenit comparatiști, filologi, oameni pe care îi cunoșteam, un mediu din care făceam și eu parte. Dar
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
uniți pentru că sunt contra lui Ceaușescu, dar să vezi ce ceartă o să fie în momentul în care individul cade. M-a frapat observația lui și am ținuto minte. S. A.: Când am mai vorbit de apariția acestei a treia generații de exilați, cea din anii '80, mi-ai spus că și sunetul lor era diferit... V. N. : Da. Chiar fonetic. S. A.: Vreau să mă opresc puțin la aceste aspecte lingvistico-filologice. E ceva care m-a frapat în momentul în care una din
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
acest ultim punct de vedere, interesantă a apărut în ochii criticii literare reluarea într-un roman, în 2003, a nuvelei Întâlnirea din volumul Vară-primăvară. Chiar dacă alternanțele, sincopele, frenezia mozaicării narației par piedici greu de surmontat la lectură, din unghiul psihologiei exilatului și al dramei întoarcerii romanul are substanță și o priză bună la una dintre cele mai sensibile teme morale ale postcomunismului românesc. Din 1989 până în 2003, A. a părăsit literatura și s-a dăruit cu înfrigurare gazetăriei politice. Pentru multe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
care într-adevăr nu mai putea păși pe teritoriul țării era Țepeneag, căruia Ceaușescu, prin decret prezidențial, îi retrăsese cetățenia. Aș fi curios, de altfel, dacă istoricii teatrului și cinematografiei i-ar încadra pe Liviu Ciulei sau pe Pintilie printre exilați, cum ei au petrecut mai bine de două decenii în străinătate, nepermițându-le să creeze spectacole în țară și neoferindu-le fonduri pentru regie de film. (Cu excepția lui Pintilie, căruia i s-au aprobat banii pentru producția filmului De ce trag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
regie de film. (Cu excepția lui Pintilie, căruia i s-au aprobat banii pentru producția filmului De ce trag clopotele Mitică?, dar nu s-a permis, după terminarea filmărilor, difuzarea sa în sală!Ă În felul meu, eu însă mă consideram un exilat și cred că astfel mă vedeau și forurile politice. La asta a contribuit și refuzul meu de a publica în periodice, mai ales texte „sugerate” de oamenii puterii, ca și atitudinea mea destul de tranșantă față de abuzurile tot mai marcate, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
începând încă din 1925. Mai mult decât atât, mitropolitul a părăsit România fără permisiune și plănuiește o conspirație în slujba imperialiștilor și a Vaticanului...». Cine era acest periculos «agent al imperialismului», care rătăcea prin Europa în căutarea unui refugiu ca exilat? În 1944, România a fost ocupată de trupele sovietice. Mitropolitul Visarion Puiu se afla în Iugoslavia din motive pastorale. Nemaiputând să se reîntoarcă în patrie, s-a refugiat la Viena. Aici l-a ajuns invitația papei Pius XII ca să beneficieze
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a decis să părăsească Maguzzano și să se refugieze, mai întâi în Elveția, și apoi în Franța. Atențiile și respectul pe care don Calabria și religioșii Slujitorilor Săraci le aveau față de mitropolit au lăsat o amprentă de neșters în sufletul exilatului. La 10 iunie 1947, mitropolitul îi scria lui don Calabria: «Nu știu cum să vă mulțumesc pentru marea dumneavoastră bunătate și deschidere sufletească, care, cred, va fi amintită în istoria Bisericii române». Și, într-adevăr, amintirea permanenței și a delicatelor atenții rezervate
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
necesară apropierea Bisericii Ortodoxe Române de Sfântul Scaun de la Roma. La Viena se află un frumos locaș de Închinăciune vizitat și sprijinit de Patriarhia de la București. Italia numără În prezent cam tot 200.000 expatriați iar dacă se adaogă și exilații din Basarabia cifra este mult mai mare. Maria Vittoria Ionutas-Pușcașu, veterană a rezidenților români În Italia, prin organizația pe care o conduce, Încurajează importuri În Italia, stimulează Întâlniri Între agenți economici pentru constituirea de societăți mixte, organizează expoziții și bineînțeles
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
de Societatea Română din Australia, curator al Bisericii Ortodoxe din Melbourne. Departe de țară, identificați cu poporul țării de adopție, adesea izolați, cei din diaspora nu-și uită țara. Mediul familial este sanctuarul În care se adună mănunchiul părintesc al exilaților. Aici s-a rezidit o patrie. În multe case la intrare, pe perete se află un ștergar peste care stă o tavă de lemn Încrustat. În odăi fotolii acoperite cu perne și carpete cu motive românești. Pe unde se poate
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
2008 de pe canalul Antena 3, cu numărul de înregistrare 2719/04.03.2008, nu a fost încă soluționată, vă aducem la cunoștință că invitatul emisiunii, Mădălin Voicu, se face vinovat și de apologia ceaușismului, nu doar de jignirea memoriei marelui exilat Virgil Ierunca. Polemica în jurul Antologiei rușinii s-a declanșat ca urmare a articolelor lui Adrian Majuru din Adevărul, 25 februarie 2008, și Mirelei Corlățean din Cotidianul, 27 februarie 2008. V-am ruga să parcurgeți și aceste materiale împreună cu reclamația noastră
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
pentru că n-au avut încotro profesional. Nepotismele, favoritismele și aranjamentele i-au rejectat din sistem peste Atlantic sau aiurea, în Europa. Nu toți tăticii sunt directori sau membri FSN, PDSR, PSD! Asta este, de fapt, România lui Iliescu în ochii exilaților. Pe lângă motivele materiale, dacă ar fi existat un sâmbure de speranță că legile, organizarea societății, standardele politice agreate de Iliescu pot fi cât de cât ameliorate, n-ar fi plecat. Pancartele de la Montreal o spuneau explicit: «Piața Universității nu te
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
țările cehe, întrucât se afirmă drept continuator al Partidului Social Democrat fondat la sfârșitul sec. XIX, e demonstrată concret de supraviețuirea unui grup social democrat, exilat în 194820. Partidul a fost recreat juridic în 199021, pe această bază a vechilor exilați al căror proiect este, din punctul nostru de vedere de două ori interesant: promovarea unei politici de dreapta (stânga fiind acaparată de comuniști și de "șaizeci și opții" aparținând diferitelor grupări) pe bazele principiilor "parlamentarismului" din timpul Primei Republici cehoslovace
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
ceea ce vorbeam mai înainte, de prietenii mei scriitori îmi voi aminti mereu momente disparate petrecute cu unii dintre ei în New York: cu Aurora Cornu, în apartamentul ei din strada 55, Aurora cu poveștile ei care mi-au deschis ușa către exilații români din Paris; cu Theodor Damian, când lucram la revista Lumină lină de la alcătuirea sumarului, la corectura numărului și expedierea lui , dar îmi voi aminti și de anii petrecuți la Columbia University, de studenții și colegii de acolo. Îmi voi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
academice și universitare, dar nu mi-au asigurat aceleași bucurii pe care mi le-ar fi dat, fără întrerupere, poezia. A.B.Știm ce rol important a jucat exilul în trecut.Dar astăzi, ce însemnătate credeți că mai are vocea exilaților? În trecut, dacă ne referim la o istorie mai îndepărtată și anume la epoca pașoptistă, putem spune că exilul scriitorilor și artiștilor români în Occident a pregătit schimbarea ce-a avut loc în patria noastră atunci. Noul exil, cel contemporan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
știrile diverse și chiar adnotările polemice și umoristice. Comentariile sunt în general mai puține și axate cu prioritate pe Situația din țară. O secvență aparte a sumarului o reprezintă de fiecare dată “Pagina pribegiei”, înfățișând la zi statutul juridic al exilatului, dar și posibilitățile de asistență a românilor refugiați în diferite țări ale globului. O altă rubrică este acordată “Declarațiilor” politice, ideologice, culturale, dar și acestea reduse ca dimensiuni. Se observă interesul redacției pentru informație, ceea ce imprimă un caracter foarte viu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286600_a_287929]
-
La Bédollière, Les Industriels, 1842, citat de Chevalier, 1978, p. 494]. În anii 1930, în perioada de apogeu a imigrației bretonilor la Paris, o paradă comunitară străbătea în fiecare an străzile din Montparnasse. Aceasta marca deopotrivă voința de integrare a exilaților bretoni și mîndria lor identitară, deteriorată oarecum de personajul Bécassine 13, o dădacă înfățișată cît se poate de puțin flatant. Astăzi nu mai există o paradă bretonă, însă de mai mulți ani comunitățile chineze din al 13-lea arondisment străbat
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Întoarcerea autorului: teoriile cad în fața unor cazuri de acest fel93; existența omului care scrie mai înseamnă încă ceva, că omul nu trebuie lăsat la infinit în fața porților închise ale operei (ale propriei opere, n.n.). Din când în când acest mare exilat trebuie să fie acceptat în țara imaginară pe care a creat-o94, pentru că opera se lipește strâns de viață 95. Citându-l pe același autor, se poate spune că literatura poate anula o viață sau îi poate da o mare dimensiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
o simțire pe care o cred nu numai culpabilă, ci ordinară... Lasă-i să se mângâie în simțirile lor, lasă-i să se iubească, lasă-i să moară cum au trăit: eu, voi trece nepăsător prin această viață, ca un exilat, ca un paria, ca un nebun!... numai nu ca ei. Sâmburele vieței este egoismul și haina Lui minciuna. Nu sunt nici egoist, nici mincinos. Adesea, când mă sui pe o piatră naltă, îmi pare că în creții mantalei aruncate peste
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o simțire pe care-o cred nu numai culpabilă, ci ordinară... Lasă-i să se mângâie în simțirile lor, lasă-i să se iubească, lasă-i să moară cum au trăit; eu voi trece nepăsător prin aceasta viață, ca un exilat, ca un paria, ca un nebun!... numai nu ca ei. Sâmburele vieței este egoismul și haina lui minciuna. Nu sunt nici egoist, nici mincinos. Adesea, când mă sui pe o piatră-naltă, îmi pare că în creții mantalei, aruncate pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o simțire pe care-o cred nu numai culpabilă, ci ordinară... Lasă-i să se mângâie în simțirile lor, lasă-i să se iubească, lasă-i să moară cum au trăit: eu voi trece nepăsător prin această viață, ca un exilat, ca un paria, ca un nebun!... numai nu ca ei. Sâmburele vieței este egoismul și haina lui minciuna. Nu sunt nici egoist, nici mincinos. Adesea, când mă sui pe o piatră naltă, îmi pare că în creții mantalei, aruncate peste
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
intrarea dosnică din zidul de pământ, dar părea să se fi răzgândit În legătură cu ceva. Jinshichi era ochii și urechile lui din lumea de afară. De la vârsta de cinci ani, Ieyasu locuise mai Întâi la clanul Oda, apoi la Imagawa, un exilat rătăcitor prin provincii inamice. Trăind ca ostatic, nu cunoscuse niciodată libertatea, lucru care nu se schimbase nici măcar acum. Ochii, urechile și mintea unui ostatic sunt Închise, iar dacă el Însuși nu făcea nici un efort, nu avea cine să-l mustre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]