3,053 matches
-
comuniștii, se întindeau ca molima neagră, acasă, ne interpretai scene din mari piese de teatru, amintindu-ne că există pe lume și alte tragedii, la fel de mari ca ale poporului român mutilat de comunism, că există pe lume bucuriile, râsul, sublimul, extazul. Când ardea lampa, doar noi știam că interpretează Octavă pentru noi o scenă dintr-o piesă, ne vorbeai despre artă și iubire, să nu uităm noi de ele, care pe care, Arta sau Iubirea?, eu ziceam că Teatrul, taică-tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mai bine. Avea o fotografie a Isabellei Într-un ceasornic vechi și În fiecare zi, fix la ora opt, stingea toate luminile, cu excepția veiozei de citit, și, așezat În dreptul ferestrei, cu fotografia sub ochi, Îi compunea fetei scrisori pline de extaz. ...Oh, ce greu Îmi e să-ți scriu ce simt cu adevărat când mă gândesc necontenit la tine! Însemni acum pentru mine un vis pe care nu mă mai pricep să-l aștern pe hârtie. Am primit ultima ta scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
acuplarea lui ritualică cu Contesa. Mișu era puțin trist. Doamna Popa se aplecase să vadă mai bine. Mariana, sfâșiindu-și rochia, încerca disperată să se zbată din brațele lui Mișu ca să se năpustească în îmbrățișarea faunului cu nimfa. În culmea extazului, domnul Popa ridică ușor capul să le facă privitorilor cu ochiul. În oglindă văzu cum pleoapele Contesei abia intrate în iatac se închid cu zgomotul unei lespezi de cavou. * Will Smith asista impasibil la ședința foto. Se hotărâse să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
purice. Mariana scoase un oftat de durere, simți un junghi îngrozitor în abdomen, acolo unde copilul lui Mișu nu va crește niciodată, și se prăbuși epuizată la pământ, dintr-o singură mișcare grațioasă, cu bucile perfecte îndreptate spre publicul în extaz. Mișu simți un fior. Sorinel aștepta, strâmb. Cei doi aproape că se luară de mână în tensiunea înceată cu care Mariana muri... nu muri... slobozi spre public un divin, feminin, ferm, contrapunctic pârț. Cântecul de lebădă fusese fals. Mariana, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
rămână virgine. Că tot veni vorba: Rainer, tu chiar n‑ai fost niciodată cu o fată? Măcar în chestiuni atât de intime nu‑i mai spun „domnule profesor“, ca de obicei. Rainer declară prompt că voluptatea e un fel de extaz (????). Vedeți voi, conștiința nu mai este în toiul acestui extaz decât o conștiință a trupului și, prin urmare, conștiință reflexivă a corporalității. Ca și în cazul durerii fizice, și în plăcere există un soi de reflex care te determină să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ai fost niciodată cu o fată? Măcar în chestiuni atât de intime nu‑i mai spun „domnule profesor“, ca de obicei. Rainer declară prompt că voluptatea e un fel de extaz (????). Vedeți voi, conștiința nu mai este în toiul acestui extaz decât o conștiință a trupului și, prin urmare, conștiință reflexivă a corporalității. Ca și în cazul durerii fizice, și în plăcere există un soi de reflex care te determină să te concentrezi intens asupra plăcerii. (Ceee? Nu înțeleg o iotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
asemenea cadru și nu se manifestă nici de data aceasta. El e îndrăgostit de mult de Anna, dar asta nu‑l ajută cu nimic. Însă promisiunea e promisiune, așa că Anna se lasă totuși peste băiatul care zbiară și plânge de extaz fără să se poată potoli, căci nu‑i vine să creadă că în sfârșit a sosit clipa, că ziua mult dorită a venit, ura, ura, despre chestia asta o să povestească el apoi cu lux de amănunte și altora de vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fie o imagine care nu i‑a mai dat nimănui prin cap până acum, altfel s‑ar putea spune pur și simplu că luna stă pe cer ca o tipsie de argint sau ceva de genul ăsta. Sophie spune că extazul amoros nu este altceva decât ambiție satisfăcută (Musil). Rainer spune că nu are ambiții decât în artă, acolo are mari ambiții, dar în viață și‑a încheiat toate socotelile, și‑a ratat viața fiindcă se află în afara societății și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
aprobe motivele. După care or să îmbătrânească împreună, iar mai târziu or să râdă adesea când or să‑și amintească de planul ăsta idiot. Și mai târziu or să râdă cu nepoții. Sophie spune că vrea să atingă în sfârșit extazul. Din păcate, cei mai mulți nu reușesc să iasă din sine. Rainer spune: nu din sine, fiindcă omul are nevoie de un partener, de un tu. Partenerul este el, tu‑ul este Sophie. El spune nu, iar fără acest partener ești singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
căzute În desuetudine, care dădeau să iasă la iveală ca niște zombi. Ceea ce a adăugat ea Însă le-a oprit ascensiunea. — Aveți darul conversației, observ... La auzul cuvintelor ei de laudă, am simțit că mă Înalț Într-un fel de extaz. Nu sunt decât un câine, m-am gândit eu. Un câine, am murmurat, și În momentul acela m-am simțit ca și cum m-aș fi aflat la marginea unei stânci ascuțite. Nu Înțelegeam de ce aveam această impresie. Nu mi-era clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
rușinau, vulvele lor dizgrațioase nu știau ce e rușinea, și, În cele din urmă, cei doi nu erau deloc satisfăcuți. Au Început să intre În panică. Din cauza acestor fete de slabă calitate care participau la jocurile lor, amintirea momentelor de extaz petrecute la New York și În Europa Începuse să se estompeze. Și-au Împărțit sarcinile. Bărbatul suna la cluburi și chema câte o fată, având grijă să nu menționeze că era vorba de o partidă În trei. Keiko Kataoka se ocupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu partea cea mai intimă a trupului meu, că, dacă aș rămâne alături de bărbatul acesta, Într-o zi ceva m-ar ucide. Da, Încăpățânarea lui necugetată! În plus, În ultima vreme Îmi dădusem seama de ceva. Când Își revenea din extazul În care Îl arunca acea Încăpățânare oarbă, era ca și cum mugurii imaginației ar fi Început să i se deschidă, tăindu-i orice contact cu realitatea, ceea ce echivala cu un salt spre moarte. Era o problemă de energie fizică: o diferență infimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
timpul, de-a pururi sfânt când iară Biruitoarea Brimo va naște pe Brimos... Și-l veți vedea, slăvitul sub verdea lui tiară De iederă brumată și smilax înflorit; Fântâni adânci de viață în steiuri El va deschide Și veți cunoaște-ntr-însul extazul infinit. Iar cetele, stufoase de tirse și nebride, Vă vor purta pe-ntinse nisipuri și dumbrăvi Veți colinda prundișuri fierbinți, veți trece ape Și munți pentru-a vă pierde în negrăite slăvi... V-o spun: Dăruitorul Beției e aproape! Dar
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
se detașează grozav de izolată pe un neant critic nemaipomenit. Poezia nouă Consider poezia suprarealistă franceză iremediabil ratată prin inadaptarea tipului social, intelectual și retoric la marele romantism. Chestiunea se pune local și temporar. Fiind o atitudine de vis și extaz, poezia trece pe deasupra oricărui accident. Tentativele franceze de-a evoca ceva din domeniul visurilor de noapte nu sunt decât o reluare a procedeelor lui Zola, înfățișînd numai o parte din complexitatea realității sentimentului. Ca și naturaliș-tii, reprezentanții acestei maniere sânt
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
este el însuși poezie? D-l Blaga știe precis unde trebuie căutată poezia. Propriile sale investigații și experiențe fraterne din acești ultimi nouă ani îl obligă să cunoască principiul poeziei ca o spiritualitate a vizualității: "Geometria înaltă și sfîntă". Dar extazul pitagorician trebuie manifestat. Cerul cristalelor transpus. Problema de distribuire a unei lumini calitative - se ridică aproape insolubile. În ce chip vei realiza imanentul, în ce chip vei înlătura "placatul"? Nu e aici o necuvenită preocupare pictoricească, Lirica nu poate fi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Rimbaud - asemănător și în această privință cu omul de știință - își propune să extrapoleze adevărurile experimentale dobândite. Își propune să prevadă și chiar să revadă procesul istoric. Ce altceva poate fi celebrul sonet al Vocalelor, dacă nu o revizuire - prin extaz - a zilelor enorme ale creațiunii? Este interesant să menționăm o anumită simetrie care apropie faimosul sonet de cea mai grandioasă dintre poemele umane, Apocalipsa sfântului Ioan. Acolo, la fiecare sunet de trâmbiță a îngerului, un sector de soare se acoperă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
alb pe alba-ți față, Ca o lebădă, iubito, lasă-ți capul să coboare: Te voi odihni pe mine, perna ta ce te răsfață... Când sfârșită și transpusă vei pluti în adormire Fără zbuciumul și spaima insomniilor vorace, Vei simți extazul tihnei în culcușul de iubire: Te voi cufunda în mine și te voi dormi în pace... Referință Bibliografică: Și te voi dormi în pace / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 972, Anul III, 29 august 2013. Drepturi de
ŞI TE VOI DORMI ÎN PACE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364337_a_365666]
-
uș, the sun is setting meekly, And quietly our end of days shall pass; Șo linger please, to break and share our nurture, And through the night, we pray, abide with uș. RĂMÂI CU NOI Ne naștem în durere și extaz Nemernici, nevoiași, sârmani și goi, Sorbind al mamei zâmbet lăcrimat Dar primul strigat e „rămâi cu noi”. Când printre flori de dalbe primăveri Curtam iubirea-n fragedul altoi, Beția vieții-o tragem cu nesaț Și uneori suflam „rămâi cu noi
POEME BILINGVE (5) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364393_a_365722]
-
câteva „vodci, romuri sau coniace” la bord începea să facă spectacol: „Cu bețivii mei să fiu aș vrea/ Pe la crâșme să mai dăm o raită,/ Cu parale toți la teșcherea/ Eu în capul lor vătaf de haită//”. Noi, eram în extaz! Învățasem cu toții poezia pe de rost! Apoi recita, fără frică, epigrame, catren după catren... avându-l ca subiect pe Alexandru Graur, Adrian Păunescu, pe Ceaușescu, pe Ceaușeasca, sau pe cine știe ce alte figuri „luminate” ale Epocii de Aur... George ROCA Sydney
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
studii de master class la New York, cu celebra soprana Renata Scotto. Medicină și muzica se îmbină armonios. În toate timpurile, omul a combinat muzică și cântecele cu tot ceea ce a făcut. Această broderie bogată și încântătoare a liniștii, spirit al extazului și al visării, ale cărei aripi de foc cântă asemenea unei lire, muzica este în tot, iar atunci când inima ta bate și simte durerea aproapelui, totul este minunat. Nimic nu rezistă voinței înverșunate de a reuși. Tenorul Romeo Saleno a
ROMEO SALENO CÂNTÂND NICOLAE FURDUI IANCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364519_a_365848]
-
Acasa > Versuri > Iubire > TE-ADUN ÎN PALMA MEA Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Te-adun în palma mea să nu te pierd De prin extaze și iluzii efemere Aici te voi atinge cu durere În nopțile în care nu mai cred Că toamna nu-și va plânge despărțirea De straiele de-albastru și senin Din vara ce ne-a sărutat iubirea Cu-atâta dulce și
TE-ADUN ÎN PALMA MEA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364526_a_365855]
-
Îi privesc tot mai frecvent. *** CUPRINDE-MĂ... Cuprinde-mă tu Cer Senin, Stăpânitor a pajiștii de stele, Pe mine trecătorul, albul crin, Un simplu călător prin ele. Nu-mi lăsa niciun răgaz, Răpește-mi gândul inocent, Și mă trimite în extaz, Departe, în orice continent. Referință Bibliografică: Muza mea! / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 269, Anul I, 26 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
MUZA MEA! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361434_a_362763]
-
uităm de lume Iubirea-ți val când trece peste mine. Voi fi în noaptea vieții tale floare Săruturile tale stropi de rouă, În jur să risipim a inimii dogoare Ca luna peste noi cu lacrime să plouă, În clipa de extaz, când te topești în mine Vreau ierburile ude, de doruri să suspine. Referință Bibliografică: Deasupra mea un cer... / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 269, Anul I, 26 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob
DEASUPRA MEA UN CER... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361446_a_362775]
-
sufletului și auzită cu mintea supusă inimii! Cântă strigător la vis! Dinamizează gesturi scenice neverbale decât în eleganța dansului decent și vivace. Expresia dansului de scenă al Marinei Florea induce izbucnirea în plăcere a spectatorilor, răpirea lor în clipe de extaz și dragoste. O formulare pertinentă care aparține criticii muzicale nu a vizat-o niciodată nefavorabil pe Marina Florea. Cu atât mai puțin a făcut-o publicul. Marina Florea e o cântăreață care s-a bucurat, se bucură și se va
MARINA FLOREA. CHIAR ŞI NUMAI UN CÂNTEC AL EI POATE VINDECA MUZICA UŞOARĂ ROMÂNEASCĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363822_a_365151]
-
sunt treaz, Te strâng în brațe și veghez Să treci frumos din ieri spre azi, Din nopți de dor în noi amiezi Și iar în nopți de vis să cazi Când zână iar te întreupezi În dulci plăceri și în extaz... Tu dormi, frumoaso, dormi, ofetezi Și nu mă simți în nici un caz, Nu-ți tulbur somnul, nu mă vezi Când te sărut pe gât, pe-obraz... Și nici nu știi că mă așezi Pe sâni, pe buze, pe grumaz Și
TU DORMI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363878_a_365207]