42,763 matches
-
eterogenă, cu motivații diferite, au în comun pasiunea și banii care le îngăduie să obțină cărți rare și scumpe. Dar anticarii nu sunt singurii obsedați de cărți, îi concurează serios hoții de cărți, ce ajung să le imite în date exterioare pasiunea și profesionismul. Ei inițiază alt joc, de-a șoarecele și pisica, în care păgubesc mai mulți anticari, folosind datele furate de pe cardurile de credit. Anticarii sunt secretoși, dar treptat își găsesc mijloacele de apărare, ele implică poliție și justiție
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
doar cunoștințe solide de limbă și fler literar, ci și o muncă asiduă și neîntreruptă. Astfel, traducătorului de literatură nu-i rămâne altceva de făcut decât să se canonească în camera sa o bună parte din viață, rupt de lumea exterioară, asemenea protectorului sau Sfântul Ieronim, cel care a pribegit ani mulți prin deșert. În odaia de lucru a traducătorului domnește o atmosferă de mare speranță și muncă asiduă în căutarea stăruitoare de cuvinte. Această atmosferă este descrisă la începutul sec
Arta traducerii by Jan Cornelius () [Corola-journal/Journalistic/2399_a_3724]
-
deși calitativ, suferă de abstractitate. El este privativ, mai mult negația a ceea ce acum nu mai trebuie să existe, decât o formulă pozitivă”. Invocând istoricitatea radicală a artei, Adorno subliniază că istoria este imanentă operelor de artă, nu „un destin exterior”. Acest element imanent, momentul istoric încorporat unei opere este ceea ce Adorno numește „nucleul temporal” (Zeitkern) al artei 1. Filosoful citează cuvintele lui Rimbaud: „Il faut être abbsolument moderne” („Trebuie să fim absolut moderni”). Modernitatea are deci un caracter normativ. „Deoarece
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
neputându-se gândi un Hamlet după Rascolnicov, chiar dacă mai târziu am pierde cronologia faptelor. Operele literare au neapărat o dată care constituie o notă a existenței lor” (Principii de estetică, 1939, p. 107). Această dată, care nu este ceva contingent și exterior, ci „o notă a existenței operelor”, este analog cu nucleul lor temporal, la care se referă Adorno - Este o chestiune de substanță, nu de simplă succesiune). Într-acestea, Adorno (ca și Baudelaire, deși Adorno nu se referă la el în
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
a-l numi, sau cele trei ipostaze ale firii isihaste: pelerinul, pustnicul și bufonul întru Hristos) e prea clară pentru a se bizui doar pe travaliu doct. La Nicoleta Baciu descrierea noțiunilor se face prin intuiție trăită, nu prin erudiție exterioară, de aceea autoarea e mai întîi palamitică și abia apoi cabasilică. Latura palamitică a isihasmului (de la Grigore Palama) pune accentul pe mistică cu neglijarea teoriei (mîntuirea cere trăire în duh prin rugăciune, golire a minții de cunoștințe savante), pe cînd
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
luat drept Agamemnon fusese așezat cu capul spre răsărit, așa cum fusese înmormântat și tatăl ei. Idolii de fildeș găsiți la Troia sunt descriși prin asociere cu cei din Orient. Lumina grecească e comparată cu interioritatea individului, în timp ce soarele egiptean rămâne exterior („egiptenii se închinaseră soarelui ; grecii îl purtau în ei”). Când Heinrich Schliemann recită, transportat, pe plaja din Aulida, din Ifigenia, sătenii care se adună să-l asculte par aceiași din vremea lui Euripide: „Cu toții sunt buni creștini“, reflectă Sofia plimbînduși
„Căutând Grecia cu sufletul“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2417_a_3742]
-
Inferno, pedepsele erau aplicate personalizat. "Individualismul" medieval este însă radical diferit de individualismul monadic modern. Omul ontologic nu se consideră suficient sie însuși. El visa mereu la altceva decît la propria condiție. Anima Mundi, fiindu-i atît interioară cît și exterioară, îi oferea o "deschidere" spre un "altceva" calitativ superior, îl împiedică să se "împlinească" într-o structură pe deplin constituită, să se fosilizeze în suficientă de sine. Omul ontologic medieval a fost însă "asasinat" de OMUL TEHNOLOGIC. Acest "technological self
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
sînul materiei însăși. Într-o manieră similară, fie-mi îngăduit să afirm, democrația va trebui să fie acel "cîmp", "suflet" sau "energie" care să îmbrace omenirea că o lumină taborică. Acest "suflet" ne va fi în același timp interior și exterior nouă, va fi o parte din noi, după cum va fi și o parte din experiența universală a umanității. "Sufletul" democrației transcendente nu va rămîne prizonier într-un corp, nu va mai legitimă identități echivalente, nu va mai postula PRIMORDIALITATEA SUBIECTULUI
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
Sufletul nu este în corp, ci corpul în suflet". Odată ce corpul democrației se va afla în sufletul ei, individul va simți că există, nu pur și simplu, ci există intru ceva transcendent. Acel "ceva" nu va mai fi transcendență obiectivizata, exterioară omului, acea transcendență normativa care a dat naștere Inchiziției medievale și totalitarismului comunist și nazist, ci transcendență energetică, născută din sămînță imanentei însăși. Democrația transcendență va transfera în plan politic idealul ontologic al "transcendentei în și prin imanenta". Acest ideal
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
de o democratizare universalista și impersonala, ci de o democratizare "în concret", în persoana. Transfigurați de suflul democrației, indivizii vor deveni pe deplin "personali"."Transfigurarea" este transformarea individului, sub acțiunea cîmpului democrației, dintr-o entitate solitara, supusă unor scheme normative, exterioare lui, într-o individualitate, o realitate personală definită în termenii dialogului onto-democratic cu alte individualități. Doar individul, transfigurat de suflul democrației, va fi capabil să reînnoiască bătătoritul fel de a fi al lumii, în deplină libertate și responsabilitate. Instrumentele democrației
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
individualismului furnicii ne înăbușă cu fumul iluziilor și a micilor meschinării, ne împiedică să ne afundam în spiritul democrației că într-un destin. Un destin bazat pe relația ontologica dintre sacrificiu și libertate. Sacrificiul în favoarea obștii nu va mai fi exterior nouă - ar însemna să fim din nou jertfiți, anulați că individualități. El va fi manifestarea absolută a libertății personale. Pe masura ce democrația se va globaliza sub ocrotirea instituțiilor spiritualizate, din ce in ce mai mulți indivizi se vor elibera de imagini false și individualisme meschine
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
o face ca și cum nici n-ar fi dorința lui. Acesta e sentimentul, văzând cum se zbate. Mai simplu ar fi să facă un program, decât să spună tot timpul că ne va scăpa de Băsescu. Cred că există și vinovați exteriori. Vinovații din politică - personaje Adrian Năstase care l-a făcut "micul Titulescu din profil". Nu are nimic în comun cu el. L-a mai ajutat și socrul său. Socrul său vrea pentru fiica sa un președinte în familie. Cred că
Psihiatru: Ponta, mitoman politic. Iohannis, ori vorbește, ori pierde by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21818_a_23143]
-
a născut la 3 august 1950, la București. El a absolvit Institutul de Arhitectură "Ion Mincu" din București în anul 1975, obținând diploma de arhitect. După absolvirea facultății, a fost repartizat ca arhitect la Institutul de Proiectări al Ministerului Comerțului Exterior. A primit numeroase premii de arhitectură și design în România și în străinătate (sursa). După 1989, Patriciu a fost primul român care a înființat o companie privată. Dinu Patriciu a intrat ulterior în afaceri cu petrol, numele său fiind asociat
DINU PATRICIU A MURIT. Cine a fost Dinu Patriciu, "primul capitalist al României" by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/21981_a_23306]
-
a fost atunci nevoită să suporte rolul ingrat de slujnică a politicii, - perioada cea nouă de adevărată expresie a calităților creatoare românești se năștea doar în clipa cînd formele culturii s-au liberat din jugul atît de incomod al intereselor exterioare și efemere ale momentului". Între conceptul politic (colectivist) și cel estetic (individual) există o diferență peste care nu se poate trece fără asumarea unor mari riscuri. Primul îl supune pe individ unui sistem de integrare, în timp ce secundul garantează creația ca
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
audiență mai restrînsă decît actul de creație individuală, care, fiind mai bogat în substanță spirituală, în calitatea sa de expresie plenară a libertății artistului, răsfrînge însăși generalitatea umană: "În cultura română, această concepție de libertate spirituală, neîngrădită de nici un formalism exterior, corespondent al unor interese de ordin național, moral sau politic, a fost întronată cu o energie limpezită în inteligență de Titu Maiorescu, întemeietorul criticii literare românești pe ideea estetică". Iată de ce Maiorescu a fost minimalizat de critica orientată spre dreapta
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
grave lașități birocratice, artistului român nici nu-i trecea prin minte, pînă acum cîțiva ani, cînd, prin decizia curajoasă a unor muzeografi tineri, cîteva muzee din țară și Muzeul Național de Artă din București - ultimul și sub presiunea unor factori exteriori - au spart această cutumă, că el ar putea expune în spațiul, sacralizat abuziv prin noncomunicare, al Muzeului. Pot fi amintiți aici, ca agenți ai acestei umanizări a spațiului muzeal, în primul rînd tinerii muzeografi și critici de artă, convertiți rapid
Lumile succesive ale lui Onisim Colta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16705_a_18030]
-
Yvonne Hasan are, în relația directă cu subiectul Paul Klee, cîteva avantaje greu de regăsit laolaltă. Mai întîi, bogata activitate de profesor și de istoric al artei universale îi asigură o exactă cunoaștere a dinamicii fenomenului artistic, a discursivității lui exterioare și a logicii sale interne, în al doilea rînd, practica artistică îi facilitează accesul, din chiar interiorul expresiei, la metabolismul creației și la subtila procesualitate a acestuia, după cum, în final, familiarizarea cu spațiul avangardei, cu acel spațiu al libertății pe
Paul Klee și pictura modernă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16722_a_18047]
-
de privire cumulativă - istorică, filosofică, teoretică și practică - Paul Klee iese permanent divers și unitar, supus valorilor simple și lansat amețitor către marile principii, în interiorul narativismului celui mai genuin și levitînd în abstracțiunea cea mai înaltă. Chipul interior și mișcarea exterioară, pe care Yvonne Hasan le urmărește cu același interes, compun, cumva, portretul unui tip de artist pe care Klee îl reprezintă maximal, dar în contururile căruia intră multe figuri ale artei moderne. Iar acest potret nu este nicidecum al unui
Paul Klee și pictura modernă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16722_a_18047]
-
nu face decît să acopere ceea ce în inimă rămîne neschimbat: dorința întoarcerii, dorința de a regăsi ceea ce e al său: casa, soția, copilul. Constanța lăuntrului, proiectul inflexibil de a relua în stăpînire locurile centrale - palatul, tronul, patul - scuză toate fabulațiile exterioare - simple șiretlicuri - pentru a-i înșela pe dușmani, așteptînd ca adevăratul Ulise să-și regăsească lăcașul dintotdeauna" (Jean Starobinski). Aidoma metodei ironice pe care se întemeia maieutica lui Socrate, ficțiunea artei se asociază cu o iluzorie fragilitate, cu o umilitate
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
pot deveni prezenți, în alt fel sau chiar în felul lor propriu, nu se știe. Totul este posibil. Am învățat să cred în forța lumii, o forță de necuprins. Ea singură este? - golul nu există. Ipotezele Eul bănuitor privește lumea exterioară - diferită, misterioasă pe care ar dori s-o cunoască pentru a o putea anexa... Dar ea, lumea se mișcă prea repede, mărimea ei indefinită respinge orice mișcare de cuprindere. Ipotezele încearcă să înfățișeze o altă mișcare a lumii, care să
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
momente perfect complementare și cu o logică infailibilă a discursului global. Din acest punct de vedere, expoziția celor trei graficiene, care s-au întîlnit absolut întîmplător, expoziție ce nu-și poate justifica existența decît prin apelul unic la un accident exterior, dar care, în esență, are, totuși, o motivație care depășește accidentalul și simpla acțiune a hazardului, poate fi privită, simultan, ca sumă aritmetică a trei unități ireductibile, dar și ca eveniment unitar, care se justifică din aproape în aproape și
Salonul internațional de gravură mică (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16771_a_18096]
-
era condusă de "lupta și ura de clasă". Inconfortul sufletesc și mental ("Pentru ce am fost desemnat victimă?") s-au transformat într-o revoltă tăcută împotriva unei istorii nedrepte și absurde. Soluția? Scrisul! Forma de indignare și revoltă interioară și exterioară; terapie, realizare spirituală (împotriva mediocrității în care eram împins) și perspectiva unui protest public. Am reușit să transform o neșansă (malefică și destructoare) într-o șansă și să metamorfozez viața într-un destin. Concluzia: sîntem determinați spațial și temporal, dar
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
Brâncuși, George Enescu, Eugen Ioneoscu, Cioran, Eliade, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca și mulți alții. Lista celor care au părăsit țara după război este prea lungă, dar toți erau considerați "transfugi și trădători de țară". Trăiau o dublă fractură: interioară și exterioară. Prin munca de apostolat realizată de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca eram ținuți la curent cu cărțile și activitatea celor din exil, dar și cu noutățile din cultura franceză. Puține cărți ajungeau pe căi clandestine în România și numai așa
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
istoriei (justiție, adevăr și dreptate), trecutul nu va trece și va fi dificil să găsim o reconciliere personală și națională. Trecutul nu ne spune ce anume trebuie să facem, ci ceea ce trebuie să evităm. Deocamdată ne lipsește unitatea interioară și exterioară. Trăim în discordie, ranchiună și arivism. Tipul uman dominant: omul-massă... Ce părere aveți despre literatura franceză contemporană? Literatura franceză a trecut în ultimul secol prin mai multe curente artistice. Înainte de război suprarealismul revoluționar, după război, "literautra și autorul angajat" au
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
toate acestea este pofta de... viață pe care o aduce cu sine fiecare pagină. Începând chiar cu coperta care poartă o fotografie sugestivă (realizată de Mihai Oroveanu) a unei bărbi neptuniene și a unei guri abisale, continuând, la nivelul impresiilor exterioare, cu dimensiunile nesățioase ale tomului, iar la o eventuală răsfoire cu diversitatea orgiastică a informației, cu memoria exactă și afectuoasă a întâmplărilor și a împrejurărilor și cu o imaginație fără teamă și slobodă pe cât se poate, autorul este fără dubii
Cartea poftelor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16801_a_18126]