1,561 matches
-
biletul la 6 din 49 sau, culmea indolenței, uitând să-l scot din buzunarul gecii, cu sentimentul că norocul nu era pentru mine. Se vede că nu ajunsesem la situația limită, în fața alternativei pe care unii o văd la modul extremist, zece milioane sau ștreangul. Întârziam cu bună știință intrarea într-o viață pe picioarele mele, disprețuindu-mă pentru precipitarea de om ocupat cu care dimineața, doar dimineața, îmi trăgeam pe mine jeanșii rupți, bluza, vesta model „soldat american“ - ca după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
spui pe urmă exact ce anume erau, dar tot una-i. Brazilia e aici, domnilor. Am intrat alaltăieri, eu, În persoană, În librăria aceea, cum se cheamă, nu contează, era o librărie care acum șase-șapte ani vindea texte anarhice, revoluționare, extremiste, teroriste, mai mult aș spune, marxiste... Ei, bine. Cum s-a reprofilat? Cu lucrurile despre care vorbea Bramanti. E adevărat, astăzi suntem Într-o epocă de confuzie și dacă vă duceți Într-o librărie catolică, unde altădată nu era decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
apărarea lui“, cum spune Ioana Pârvulescu, este mult de povestit. Și, mai ales, de compătimit. Folosit peiorativ, disprețuitor și acuzator, termenul „paseist“ s-a încărcat aproape demonic de prejudecăți (stângist) ideologizante, tot așa cum noțiunea de dreapta a căpătat irepresibile valențe extremiste, echivalată fiind (mai întâi deliberat, sistematic, iar apoi instinctiv) cu nazismul și gardismul, de parcă între Marghiloman și Himmler n-ar fi decât un gard de nuiele. „Cei tineri și inocenți, subliniază Ioana Pârvulescu, ar trebui să știe că au existat
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
scindări și cartelări la fel de surprinzătoare, ce caracterizează evoluția (involuția) tinerei generații în deceniile interbelice. Iar Paul Cernat, pe două coloane din patru, face un inventar convingător pentru ce va să zică mulțimea deviațiilor într-un cuprins deliberat - și vinovat - acuzat de monomanie extremistă. În chiar cuprinsul școlii gustiene și al echipelor regale de sociologie, cele două paradigme au conlucrat din plin, cel puțin până la radicalizarea din 1936-37, Mircea Vulcănescu nefiind nicidecum singurul care a „stabilit punți între cele două personalități divergente“ (D. Gusti
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
din 1936-37, Mircea Vulcănescu nefiind nicidecum singurul care a „stabilit punți între cele două personalități divergente“ (D. Gusti și Nae Ionescu), cum notează Paul Cernat. Îmi place să cred că articolul de acum („Tertium datur: zona moderată a unei generații «extremiste»“) va constitui sumarul viitoarei sinteze semnate de Paul Cernat, vrednică pereche a cărții despre avangardismul românesc. E cât se poate de clar că avem nevoie, în regim de urgență, de-o asemenea privire comprehensivă. Niscai urme ale „maniheismului ideologic“ de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
păcate n-am putut să-i fiu de folos în documentarea ce urmărea, deoarece noi, elevii normaliști, eram feriți de contactul cu lumea din afara școlii - mai ales în timpul direcției venerabilului prof. Gheorghe Gâlcă - cel care ne-a ferit de curentele extremiste ale vremii (legionar și comunist) în felul acesta mulți dintre absolvenții Școlii Normale aveau să-i mulțumească, fiindcă la instaurarea comunismului au fost astfel feriți de închisorile și lagărele de exterminare. Am avut vorbitori avizați care și-au spus părerea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
De peste tot, părăsise arena, cu codița între picioare. Din două motive. Unul; furtișagurile. Altul: lenea. într-o nouă campanie electorală a revenit la lipitul afișelor, de data aceasta,însă, ca șef al echipei ce făcea treaba asta, pentru un partid extremist, care, ulterior, a și dispărut, de pe arena politică a țării. Atâta timp,însă, cât a existat, iar Stârliciu l-a servit, a fost ca o autentică mină de aur, pentru acesta. Intrând în mare prieteșug cu șeful local al acelui
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Secret. Fiecare oaspete trebuia să creadă că tocmai în dormitorul lui). De-atunci, nu-și găsește liniștea. Îi apare din când în când câte unui ins care-nnop tează aici. Din păcate, naționalistă până-n vârful unghiilor („azi i-am spune right-wing extremist“, rânji Billy), nu se-arată decât irlan dezilor pur-sânge... „Oh“ , am spus, încercând să par dezamăgit. „But. There’s still hope“. Poți oricând să devii, măcar pentru o noapte, irlandez sadea: e suficient să bei deodată o sticlă-ntreagă de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Münster în 1535, Gonstantinopole în 1453 și 1204, și Hierusalim mai dez decît fă amintiți. — Vă rog, vă rog! Fiți ceva mai moderați! strigă Ritchie-Smollet. Aceste raționamente nefericite au avut loc cînd consiliul era împărțit în două sau amenințat de extremiști sectanți. Sînt sigur că Lanark nu minte cînd ne spune ce-a auzit. Sugestia mea, și cred asta, este că persoana care l-a informat l-a indus în eroare. — Distrugerea pașnică a unui oraș modern ar fi ceva nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
niciodată seama de semnificația ei. Ceea ce îl fascina pe Shimon Guttman era parcursul ei mai îndepărtat. Tăblița fusese inscripționată la Hebron, locul unde era îngropat Avraam, un loc atât de sfânt pentru iudaism încât, după 1967, Guttman și colegii lui extremiști se hotărâseră să restabilească prezența evreiască acolo cât mai repede. Însemna asta că Avraam își trăise ultimele zile ale vieții în Hebron? Cei doi fii ai săi participaseră la înmormântarea lui, dar însemna această descoperire că existase o scenă finală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
La asta m-aș fi așteptat. Ridică mâna, semn că nu a terminat încă. Chiar și din partea Machteret-ului m-aș fi așteptat să primesc vești. Urmară murmure de aprobare, câțiva clătinară din cap. Cu toții presupuseseră că un reviriment al organizațiilor extremiste evreiești era de așteptat. În anii ’80, un grup de colonialiști și de fanatici religioși trimisese bombe prin poștă sau le plasase sub mașini, schilodind câțiva politicieni palestinieni. Multe dintre victime erau încă active, apărând la televizor în scaune cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să-mi scrii despre asta. Mă interesează foarte mult. Avem nevoie de un sistem tripartit în țara aceasta și, după părerea mea, fasciștii câștigă zi de zi mai mult teren. Un partid care susține Dreptul Divin este genul de grup extremist care ar asimila o mare parte dintre cei care îi susțin pe fasciști. Mă voi opri acum. Sper să aibă succes conferința. Tu, în mod special, ai profita de mesajul ei. Și dacă vreodată vei pune bazele mișcării pentru Dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
urăsc America. Nu toți extremiștii sau teroriștii sunt musulmani. Unii extremiști au doar vederi radicale în privința modului în care percep America. Acest lucru nu-i face să fie teroriști. Teroriștii fac următorul pas trecând dincolo de atitudinea de a îmbrățișa vederile extremiste, participând la comiterea de acte de teroare. Într-o democrație, suntem obișnuiți să vorbim liber și tolerăm diferențele, atâta timp cât aceste exprimări se încadrează în legile acceptate de statul de drept. Totuși, după evenimentele de la 11 septembrie, climatul din SUA s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
prin intermediul lui Giovanni Papini) și la tînărul Emil Cioran din Schimbarea la față a României (1936): mitologia tinereții, biologismul agresiv, cultul corpului și al sportului, elogiul maselor, spiritul războinic și retorica imprecatorie, antisentimentalismul, șovinismul, sexismul, gustul pentru experiențele extreme și extremiste sînt elemente constitutive ale discursului acestor intelectuali. Într-un articol intitulat „Recunoștință futurismului“, în Cuvîntul din 7 august 1928, tînărul furios Mircea Eliade își asumă un „futurism personal”, înțeles în sens larg ca revoltă împotriva sentimentalismului, slăbiciunii și conformismului. Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
totuși, față de „patriotismul nostru nu înseamnă încă a păstra, ci a construi”! Spre deosebire de autorul Paradisului suspinelor, care era, în fond, un moderat „constructiv”, un estet cu bovarismul avangardei și un democrat cu nostalgia aristocrației intelectuale, tînărul Cioran e un vitalist extremist și un mesianic negativ, delirant, avid de sincronizare nu cu spritul solar-emancipator al „anilor nebuni”, ci cu totalitarismele sumbre ale deceniului patru. Însă dincolo de uriașele diferențe, punctele de întîlnire cu Vinea și, mai ales, cu Fundoianu nu sînt de ignorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
excepție. Nu am avut în vedere opiniile emise despre suprarealiștii din anii ’30-’40 (Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Constantin Nissipeanu, Gherasim Luca), ci doar comentariile dedicate „primei avangarde” și, mai ales, condițiile care au facilitat asimilarea critică a noilor orientări „extremiste”, „periferice” în raport cu canonul epocii. Prima teză de doctorat din România despre fenomenul avangardist. Anarhismul poetic de Const. I. Emilian. Spiritul modern în oglinda conservatorismului academist Susținută în 1931, prima teză de doctorat din România avînd ca obiect lirica avangardistă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Prima teză de doctorat din România despre fenomenul avangardist. Anarhismul poetic de Const. I. Emilian. Spiritul modern în oglinda conservatorismului academist Susținută în 1931, prima teză de doctorat din România avînd ca obiect lirica avangardistă și modernistă autohtonă („anarhismul poetic extremist și cel moderat”) a fost Anarhismul poetic. Studiu critic de Const. I. Emilian (Emil Constantinescu, 1894-1977). Lucrarea a apărut în 1932, la Institutul de Arte Grafice „Bucovina”, I.E. Torouțiu, dar a fost redactată, potrivit unei note a autorului (p.106
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Tudor Arghezi. Pornind de la ideea că „există un raport invers între violența inovațiilor și talentul scriitorilor”, autorul se oprește, „pentru ușurința studiului”, la două categorii mai „cuprinzătoare”: „extremiștii și moderații”. Dacă E. Lovinescu (care folosise, și el, titulatura de „poezie extremistă” în legătură cu lirica avangardistă) vorbea, reluîndu-l pe istoricul latin Tacit, despre existența unui saeculum modern, Emilian vede în „anarhism” (înțeles ca esență a modernului) un „duh al vremii” prezent în toate manifestările sociale, psihologice, spirituale, științifice, artistice. „Sincronismul” și „interdependența” între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poetic” al lui Dante și Eminescu - reprezentînd integral sufletul omenesc - ar fi fost urmat, în veacul modern, de „obscurismul ideologic” al lui I. Barbu și Valéry, obținut din „limitarea la funcțiunea psihică a inteligenței”, și de „obscurismul factice” al poeților extremiști, „lipsit de orice fundament sufletesc”. Tradiția „decadenței moderne” ar începe - potrivit autorului - cu manierismul european al secolului al XVI-lea („excesul de virtuozitate verbală ca o compensație a anemiei concepționale”), ilustrat de maniera eufuistă și gongoristă. O propoziție la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unele apropieri corecte între opera lui Luchian și cea a lui Cézanne și Van Gogh, între Pallady și Matisse, între Iser și expresioniști, precizînd că toți aceștia „au manifestat o anumită rezervă, o reală cumințenie”, deși au manifestat „unele înclinări extremiste”. Cu aceasta, Const. I. Emilian se oprește asupra unui articol-reper din Gîndirea, „Arta plastică românească” de Francisc Șirato: refuzul mimesisului, spiritualizarea materiei, „simțul de abstracțiune” - prezente în arta noastră populară - îl duc la concluzia că adoptarea artelor abstracte - cubismul, purismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu mai surprind azi. Ele au căpătat chiar un fel de recunoaștere oficială, căci numai așa putem interpreta faptul că, la „Expoziția de artă română modernă” din octomvrie 1931, București, alături de cele mai clasice tablouri au figurat și cele mai extremiste”. Perpessicius. Refuzul magistraturii critice. Eclectismul artist al unui „registrator” Prezent, sporadic, cu versuri în paginile Contimporanului, inclus în „antologia vorbită” a poeților români pe scena teatrului poetic „Insula”, Perpessicius a fost, practic, singurul critic interbelic important privit cu simpatie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
reciproce. Hotărât lucru, vara trecea, strategiile comerciale anunțau toamna; cerul rămânea totuși superb, În fond era abia Începutul lui iulie. Tânăr fiind, Michel citise romane ce gravitau În jurul temei absurdului, a disperării existențiale, a imobilei vacuități a zilelor; această literatură extremistă nu-l convinsese decât În parte. Pe vremea aceea, se Întâlnea des cu Bruno. Bruno visa să devină scriitor; Înnegrea sute de pagini și se masturba În draci; datorită lui, Michel Îl descoperise pe Beckett. Beckett era probabil ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
săptămâni cât a durat sejurul nostru, am mers pe această plajă În fiecare după-amiază, continua Bruno În articolul său. Firește, suntem muritori, ne gândim la moarte, și e posibil să judecăm cu asprime plăcerile omenești. Dar În măsura În care respingem această atitudine extremistă, dunele de la Marseillan-Plage constituie - așa cum voi Încerca să demonstrez - locul unei inițiative umaniste ce-și propune să sporească la maximum plăcerea fiecăruia, fără a-i provoca nimănui suferințe morale insuportabile. Plăcerea sexuală (cea mai vie din câte cunoaște ființa umană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vostru... Credeți că nu sunt gloanțe și pentru voi? O mângâie și el, repezit, instictiv. Încercă să-i zâmbească, îmbunat: - Mamă, dar noi nu avem nimc cu Codreanu, nici cu Antonescu. Nici cu Ceaușescu. Nu mai avem ideologii de-astea extremiste. Dar patriotismul trebuie să-l urmăm, tocmai pentru că știm în ce lume trăim. Suntem încă tineri și dacă nu ne jertfim noi, atunci cine să o mai facă? Cei care au prins cheag și osânză?! Așa cum stăteau, aproape îmbrățișați în dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ca s-o scoatem din impas, din acest coșmar interminabil. 2) Să manifești În orice Împrejurare o grijă ireproșabilă pentru puritatea și frumusețea limbii române, ferind-o mereu de impurități, vulgarități și țigănisme! 3) Ferește-te de exagerări, de calificative extremiste și neprobate, gratuite, prin care Îi execuți pe cei mai mari poeți români și pe politicienii noștri cei mai de seamă, spunând despre dânșii, În cel mai bun caz, c-au fost niște spirite minore! 4) Fii credincios, blând, condescendent
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]