787 matches
-
unei extrapolări tehnice sau științifice. Ele se desfășoară în cadrul unei poetici, în logica unei fantasmagorii, care totuși nu se desparte complet de universul SF-ului clasic, în exemplul de față din cauza unor personaje precum doicile cibernetice. • O ordine secretă sub exuberanța manifestă Autorii de SF actuali, ca Greg Bear, de exemplu, își derivă universurile dintr-o metaforizare urmată, ca la H. G. Wells, de încălcarea limitei, de explorarea coerentă a virtualităților științei și / sau tehnicii. În aceste lumi, autorii inserează intrigi al
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
lui Maximilian și Marcellus nu puteau fi considerate situații izolate, ori secundare din punct de vedere social, confirmau aceste suspiciuni. Antimilitarismul revoluționar al obiectorilor de conștiință a constituit o problemă gravă pentru situația Bisericii, care a trebuit să suporte consecințele exuberanțelor religioase, severitățile și nestăpânirile discipolilor lui Marcion, Carpocrates, Manete și Tertulian etc., din partea instituțiilor statului roman, îndreptățit să se apere de dușmanii interni sau externi. Dreptul autorităților imperiale de a interveni în această chestiune nu a fost recunoscut mereu de către
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
studiul relațiilor internaționale. Reacția criticilor la acest internaționalism liberal a dominat primii ani de dezvoltare ai disciplinei. Carr (1939/1945/1946: Capitolul 1), care era unul din cei mai duri dintre aceștia, susținea că "utopicii" erau vinovați de "naivitate" și "exuberanță". Zelul vizionar stătea în calea unei analize la rece. Critica realistă a internaționalismului liberal, lansată de Carr cu puțin înainte de cel de al Doilea Război Mondial și continuată de alți cercetători incluzându-l pe Morgenthau în Statele Unite în anii '40
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
prospețime și se rutinizează. Μ Frumusețea este peste tot, trebuie doar să știm să o observăm. Ea poate să Însemne, de exemplu, o proporționalitate deosebită a formelor exterioare, dar și curățenia sau puritatea unui conținut de viață; poate să exprime exuberanța sau spontaneitatea tinereții, dar și misterul diafan din unele construcții mitice etc. Μ Mintea ne ajută să Înțelegem, inima - să credem. Μ Sensul evoluției psihologice a omului nu este, cum ar părea la prima vedere, acela de a se realiza
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ritm interior, consolidat Într-un fel de tainic simțământ al destinului, un apetit primar de forme, o efervescență a Închipuirii dătătoare de sens, adică un mănunchi de inițiative de o putere spărgătoare de stavili ca a semințelor și de o exuberanță năvalnică, precum a larvelor sau a vieții embrionare. Toate aceste atitudini, orizonturi, accente, inițiative răzbat În pofida presiunii ce-o exercită conștiința asupra lor, ca de sub humă, În lumina de deasupra” (Trilogia culturii, 1969). Μ Tot ceea ce nu reușește să obțină
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
1988, după ce publică volumul de versuri Întâmplări de pe strada mea, cu numeroase trimiteri sarcastice, la adresa dictaturii, i se interzice, ca pedeapsă, să mai publice în România"63. Retorica este diferită de tot ce scrisese poeta până atunci. Nu mai este exuberanța și entuziasmul, de la început, dar nici, întocmai, tăcerea, din final, ritmul fiind, acum, rapid, tonul grav, acuzator. Versurile par a fi niște dictoane, în mare parte eliptice de predicat. Puținele verbe existente sunt la prezentul continuu. Ca în știință. Poeta
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
imaginea izolată"117. Pe măsura apropierii de cea de-a doua perioadă a operei sale, se resimt teme precum moartea, sfârșitul, singurătatea, degradarea relației cu ceilalți devenind tot mai acută, autoarea trăind sentimental uimirii, într-o neînțeleasă trecere a timpului. Exuberanța și extazul primelor volume sunt înlocuite de un romantism diafan, uneori aproape blestemat: În concepția Anei Blandiana, talentul este înnăscut și stigmatizat să moștenească și să poarte ca lauri "vina" creației ce zăcea poate latent la vreun strămoș. Poetul este
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
raționalistă, în definirea esenței umane, cu atâtea consecințe pentru științele antropologcie"44. Plămădit din adâncurile existenței sale, la fel ca într-un adevărat laborator de creație, Persoana I plural creează un nou Univers, în centrul căruia este pusă condiția poetului. Exuberanța unei vârste originare, care este vârsta copilăriei, este împletită cu o înțelegere rațională a lumii. Pretutindeni, deși fire contemplativă, autoarea îmbină cunoașterea senzorială cu o cunoaștere rațională, înțelegerea lumii făcându-se printr-o filtrare prealabilă, interioară, a acesteia și redarea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Blandiana, "reflexivă, gravă, simplă (...) nu mai cunoaște acum afectarea sentimentală și stilistică din volumele anterioare, izbutind să-și asume deplin problemele morale și existențiale, pe care le consideră esențiale, și să le individualizeze ca trăiri veritabile 89". Jocul, nostalgia, spiritualitatea, exuberanța, tăcerea devin embleme, mai mult sau mai puțin concrete, ale traversării timpului, toposuri definitorii ale liricii Anei Blandiana, încărcate însă, cu o nuanță diferită. Deconstruind canonul prim al semnificațiilor acestora, promovat în poeziile de început, poeta le încarcă acum cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
concrete, ale traversării timpului, toposuri definitorii ale liricii Anei Blandiana, încărcate însă, cu o nuanță diferită. Deconstruind canonul prim al semnificațiilor acestora, promovat în poeziile de început, poeta le încarcă acum cu sensuri noi, aproape opuse celor originare. De exemplu, exuberanța de la început, în care realitatea exterioară nu era o piedică, sau, chiar dacă ar fi fost, ea ar fi putut fi disimulată, prin joc, devine, din ce în ce mai mult, tăcere. O tăcere interioară profundă, care nu mai poate oferi resurse pentru exterior, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
exprima doar bucuria de a trăi, așa cum ar fi trebuit să și-o exprime, de altfel, toți cetățenii țării, dacă și-ar fi îndeplinit conștiincios obligațiile față de autorități. Totuși, adolescentul originar din Slobozia întrecea măsura. Versurile lui erau de o exuberanță sfidătoare și respirau o libertate fără margini, care îi amețea pe cititori. (...) Nesupus, gata să înfigă pumnalul ironiei în oricine încearcă să-l supună vreunei constrângeri, el se înfățișează ca o neverosimilă ființă liberă într-o lume a obedienței și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mame/ Neîntrebate". (Cruciada copiilor) Retorica acestui poem este diferită de tot ce scrisese poeta până atunci, de altfel, în poemele de acest tip, subversive, deconstructivismul găsindu-și materializarea pregnantă, atât la nivelul semnificantului, cât și al semnificatului. Nu mai există exuberanță, nici entuziasm, iar ritmul este rapid, tonul grav, acuzator. Versurile par a fi niște dictoane, în mare parte eliptice de predicat, epuizând lapidar orice posibilitate de a-i da ideii poetice noi sensuri. Limbajul este ceea ce Roland Barthes numea "limbaj
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
capitol, să trasăm, prin exemple, într-o perspectivă foarte generală, câteva coordonate principale ale specificității textelor interzise ale Anei Blandiana. Așa cum am văzut, retorica acestor tipuri de texte este diferită de tot ce scrisese poeta până atunci. Nu mai este exuberanța și entuziasmul, de la început, dar nici, întocmai, tăcerea, din final, ritmul fiind, acum, rapid, tonul grav, acuzator. Versurile par a fi niște dictoane, în mare parte eliptice de predicat. Puținele verbe existente sunt la prezentul continuu. Ca în știință. Poeta
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
șaizecistă. Aflându-se într-o continuă căutare de resurse interioare, cu ajutorul cărora să lupte sau, cel puțin, să supraviețuiască realității exterioare sufocante, întreaga sa poezie vizează o permanentă evoluție spirituală și intelectuală, care constă în trecerea de la cuvânt la tăcere. Exuberanța inițială, marcată de țipătul entuziast, devine tăcere, iar tăcerea, consolare. Acel du-te vino, inițial, de recreare a unei realități moarte, prin prisma vitalismului interior, capătă o întorsătură de 180 de grade și devine repaus, devine acceptare. "N-am fost
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
se petrec nu dau în vileag chiar de la început, de la primele replici, distorsiunea universului palpabil. Se alunecă în fantasmagoric printr-o lentă acumulare de semne stranii. Cortina, în piesa pe care o supunem analizei, se ridică pe un moment de exuberanță. Glume, rîsete, dar și cîte o ironică înțepătură care îl avertizează pe spectator (și pe cititor deopotrivă) că lucrurile nu stau de fapt așa cum par. Cîte o încordare subită și fără justificare imediată, încruntările tot mai dese te pun pe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
bătrînul autist Disjuncția următoare: „Discursul narativ nu are nimic de exprimat, ci ceva de construit.” exprimă o stare a romanului francez abolită În cazul literaturii feminine. De aceea, trebuie reținute cîteva calități ale unui realism feminin sui-generis. În primul rînd, exuberanța unui discurs emancipat de moștenirea imensă a tradiției, susceptibil de a naște Însă una nouă. Scriitorii sînt mult mai prezumțioși decît scriitoarele. Primii sînt ființe istorice În mai mare măsură decît ultimele. Pentru ei, a scrie literatură este un act
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
chemat de cineva care-l așteaptă, de mari depărtări. Chemări care îi strivesc destinul. Cuvântul "destrămare" apare de câteva ori în diferite poeme care propun un sens al trecerii calme, al drumului mereu întrerupt. O anumită trecere de la întristare la exuberanță, amplificând mișcările, face din I. Drăgănoiu un romantic. Și în al doilea ciclu al volumului, "Duhul amforelor", marile plecări deslușesc același sentiment al incertitudinii acestora: Când am plecat în zorii zilei/ Mă legănam în șa incert... Erau câțiva singur eram
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
grup, de colectiv: "Dar nunțile la noi pline de coamele cailor și clopote roșcate la ramuri cu panglici tricolore,/ la căpăstru mânjii duc frunze țepene de stejar/ și burțile iepelor sunt pline de praf și sudoare." Mișcarea cailor, neastâmpărul mânjilor, exuberanța până la epuizare ne rămân bine întipărite în memorie. Totul este văzut din perspectivă. Nu întâmplător, poemul se numește "Dealul". Călăreții trec dealul și incursiunea poetului străbate o lume de suferință, supusă timpului și dezrădăcinării; rugina plugurilor, aluzia biblică a nedreptății
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
substanța volumelor următoare. Trăirea existenței în latura ei biografică presupune și la Adrian Păunescu, ca și la alți poeți, o reîntoarcere la poezia lui Tudor Arghezi, Blaga, Barbu, Bacovia, dar și la Macedonski și Octavian Goga. Adrian Păunescu trece prin exuberanța primelor sentimente, prin stări de jubilație, de neliniște, de spaimă în fața unui univers aflat în stare de proliferare sau de dezagregare, cuprinsă de o "boală fără nume". Aceasta ar fi taina cea mare de care se cutremură lumea. Sevele izbucnesc
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
are un profil psihomoral specific, căruia nu i se poate sustrage. Viața Începe cu aspirații și se termină cu regrete, făcându-ne să oscilăm Între plăcere și durere (N. Zahariaă. Tinerețea, cu care Începe viața, este vârsta iluziilor și a exuberanței. Vârsta adultă este cea a experiențelor stabile și a echilibrului. Bătrânețea este vremea reflecției și a regretelor. Tânărul este cel care privește către viitor. Adultul trăiește În prezent. Bătrânul se Întoarce nostalgic către trecut, meditând asupra binelui și răului, adesea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
doar pentru o localitate urbană mică, un tîrg. într-un oraș mare, faptul e (cum o arată ferparele din ziare) aproape obișnuit. Dramatismul știrii vine și de-acolo că moartea celor „cîțiva” s-a produs vara, într-un anotimp al exuberanței, care, aparent, o exclude. Dar în vorbele poetului e mai mult decît o informație: un avertisment! Anunță nu doar un fapt divers, ci un proces în desfășurare, lent dar implacabil: descompunerea. Cauza e cunoscută: căldura excesivă, transformată întrun agent al
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
întregime fiziologice (cauzate de tulburări fizice) și sexuale (în sens freudian). Era interesată de modul în care visele prevestesc destine, ca în tradițiile antice de interpretare a viselor. Colecția era formată din magie erotică și misticism, o tradiție veche de exuberanță feministă din timpul Teresei de Avila și al Doamnei Guyon, magiciana franceză din secolul al XVII-lea care era obsedată de propriile vise. Deși nu i-a apărut nici o lucrare majoră în acești ani, această perioadă nu a fost neproductivă
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
8.4. Interacțiunea gestualitate-limbaj Limbajul curent reflectă această realitate prin expresii precum "a vorbi cu mîinile", "a se înțelege din ochi"; nordicii vor spune "vor-besc cu mîinile" ŕ propos de meridionalii expansivi, extravertiți. Remarca aceasta depășește însă simpla constatare de exuberanță, semnalînd o constantă a comunicării umane (că așa este, ne putem lesne da seama urmărind modul în care un prezentator la televiziune își mișcă mîinile fapt evidențiat uneori prin gros-planuri asupra mîinii ce ține stiloul, figurează ideea etc.) sau rememorînd
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cum ar fi oscilația separării formelor de proprietate, ca și în privința procesului de sectorizare a economiei (public/privat, real/monetar). Intervin și oscilații deosebit de importante în privința controlului extensiilor și propensiunilor comportamentale de scurtare a căii succesului (pasagerul clandestin, hazardul moral, exuberanța irațională, dilema prizonierului). Oscilația devine o funcție prevalentă în situațiile de control al exceselor de genul căutării de rentă în defavoarea raționalității, a apelului prevalent la bani fictivi, la piața neagră, economia subterană, situațiile de consumator captiv ș.a.m.d. Demarcația
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
eficient către stabilitate doar dacă ar avea posibilitatea intrinsecă de a-și accelera traficul informațional, circulația pe rețelele comunicaționale. Blocajul comunicațional ca dat al sistemului devine în condiții de criză o sursă de prelungire a instabilității. Mecanismele eterice ale psihismului exuberanței iraționale funcționează pentru că nu există o formulă de raționalizare a comunicării, sunt lăsate să se dezvolte spontan căile de comunicare emoțională, care-și au determinanți de natură subiectivă într-o expresie a intersubiectivității deteriorate până la generarea comportamentului de turmă, care
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]