5,918 matches
-
a reușit să înțepe cu coarnele sale lacul kanas, supranumit și paleta lui dumnezeu. nu au regrete, știu că a fost numai o foarte slabă încercare pentru îmbunătățirea strategiei. nici tu nu ai regrete. nici prințul vieții tale nu a ezitat să facă următorul pas către cuibul tău curat. șase deasupra: un berbec ikanga își prinde coarnele în portița ta. nu poate nici pătrunde, nu se poate nici retrage. conducătorii lui încearcă o nouă strategie. tu schimbi cu totul poarta grădinii
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cunoaște. SISOE: Ia să vezi cum mă cunoaște și pe mine! (îl apucă de nas pe cel din dreapta, mișcându-i încet capul într-o parte și în alta. Îi aliniază pe toți trei. Triumfător:) Vezi că n-a dat? (Oftează, ezită, vine către cei doi sfinți) Părinte Pafnutie, împrumută-mi-i și mie măcar pe-un ceas... PAFNUTIE (atent la joc): Ce să-ți împrumut? SISOE: Pe... cei de colo... pe dânșii. Dă-mi-i, Sfinte Pafnutie, să fac numai două-trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
La reaprinderea luminii, partea deschisă a asteroizilor este acoperită cu câte o perdea-nor, care va fi dată la o parte odată cu sosirea Micului Prinț. După plecarea lui spre asteroidul următor, perdeaua-nor va fi coborâtă din nou. Micul Prinț intră din stânga, ezită în fața primului asteroid, tușește ușor. Se ridică perdeaua-nor. Regele, așezat pe un scaun, pare foarte plictisit.) MICUL PRINȚ: Bună dimineața! REGELE: A! Iată un supus! MICUL PRINȚ: Un ce? REGELE: Un supus. Ce altceva ai vrea să fii! MICUL PRINȚ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ori. Acum e a treia oară. De două ori m-a durut capul, acum încep să am migrenă. Ești un individ periculos, pentru că-mi provoci migrene. Ai de gând să mai stai mult pe capul meu? (Cade perdeaua-nor. Micul Prinț ezită o clipă, face un gest de lehamite.) MICUL PRINȚ: Oamenii mari, de bună seamă, sunt nemaipomenit de ciudați! (Trece spre a cincea planetă. Jocul se repetă. Un felinar pitic, aprins. Alături Fanaragiul, cu stingătorul în formă de pâlnie.) Bună seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o dată În acele condiții, aș muri a doua zi. Într-una din zile, mi-am amintit că o rudă din București mi-a dat o carte de vizită pe care scria P.C., șef BTT Tulcea. Mi-a spus să nu ezit să-l caut pe acest om, amabil, altruist, care Îmi va putea oferi o mână de ajutor la nevoie. După câteva săptămâni, timp În care emoțiile mă copleșeau la gândul că trebuie să-l caut, mi-am luat inima În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la preț de stat a unor materiale (ciment, țevi) necesare realizării instalației. La Axente Sever - comuna în care primăria a jucat cel mai activ rol -, implicarea acestei instituții în desfășurarea procesului este mult mai mare: în cazul câtorva grupări care ezitau să se angajeze în acțiune (societatea nr. 4 din Agârbiciu, societatea nr. 1 din Șoala) este stimulată direct inițiativa de constituire a societății. (Amintim în acest sens că în perioada 1970-1972 se creează din inițiativa primăriei un comitet menit să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
eșarfa plutesc în aer ca aripile unei păsări mari. Întinse pe nisip, mângâiate de aerul cald al dimineții, Silvia m-a adus la plajă cu noaptea în cap, o întreb: "Cum era bărbatul după care ți-ai pierdut capul?" Râde, ezită, dar nu mă las. Probabil așa pot afla răspunsul la viața ei ratată. "Eram într-o tabără pe malul bulgar al Mării Negre, la Varna. De o săptămână mă chinuiam să organizez o tabără care trebuia să funcționeze perfect pentru copiii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nevoie de așa ceva, am nevoie de dragostea lui, nu de bunătatea lui", a închis ochii și a țipat la el: "lasă-le naibii de explicații, vreau să rămâi cu mine în noaptea asta", Alex s-a oprit în mijlocul camerei, a ezitat o clipă apoi i-a spuse foarte liniștit: "știi bine că aș rămâne dacă aș avea timp", Zinzin s-a înecat de furie, de durere, nu voia să facă o scenă, nu-și permitea să facă o scenă, și-a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
puradei, strigându-l: - Bulibașă...! Văzând că nu-i dă nici o importanță, repetă: - Bulibașăăăă! - Ce vrei, fa? - Bulibașă... Roibu, Roibu nostru... nu mai e... Tu nu vezi fa că vorbesc aici cu un om, du te, du-te dreacului d-aicilea... Fata ezita un timp să plece, dar privirea starostelui o determină să părăsească locul; totuși, din mers, mai spuse: Roibu nostru, bulibașă...! Nu se știe dacă bulibașa mai auzise ultimele cuvinte ale fetei, dar acesta se văzu nevoit să-i explice avocatului
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
trebuia să dobândească cercetările, în care înmuguriseră câteva semne de speranță privitoare la rezolvarea acestui caz atât de complicat, nimeni nu știa. Locotenentul, ajuns în sediul Miliției orășenești, urcă scările până la etajul întâi, dar în fața ușii pe care scria COMANDANT, ezită o clipă, dacă să bată sau nu la ușa acestuia pentru a raporta cele aflate. În cele din urmă, se hotărî: ciocăni de câteva ori și imediat auzi, de dincolo de ușa capitonată, glasul autoritar al colonelului Priboi: - Intră! - Tovarășe colonel
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
că se cuvenea a mulțumi acestui om care răsărise în calea sa, poate era chiar Norocul pe care el se baza în toate împrejurările: - Domnule președinte, sunteți marele meu binefăcător. - Dar ia spune, cine sunt părinții tăi, unde lucrează? Vișinel ezită o clipă, dar nu putea să evite să răspundă la o întrebare a acestui om care îl tratase cu atâta bunăvoință. - Sunt fiul inginerului Georgescu...Și iar făcu o pauză plină de înțelesuri. Apoi continuă: povestea vieții mele e plină
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
glas tare. - Interesant! - Nu-i așa că este interesant!? Dar al tău cum arată? - Al meu tu, e scund. Chiar grăsuț, dar cu un regim alimentar, după o dietă pe care am vrut să o aplic pe pielea mea dar am ezitat, scândură îl fac. E și puțin lăudăros, dar boala asta trece... Îmi povestește de unele aventuri, de fetele lui de la serviciu, vrea neapărat să crească în ochii mei, dar eu îi cern toate vorbele și de cele pe care le
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
zguduit de un răcnet de animal peste care se auzi soneria. În umbra cadrului apăru vecinul cu urme de sânge pe piept și pe mâini, cu ochelarii căzuți pe nas și cu fruntea transpirată. — Repede, trebuie să mă ajuți. Am ezitat. În mintea mea nu putea fi vorba decât de o crimă, dar fața mi s-a înseninat când am dat cu ochii de leoaica întinsă în mijlocul sufrageriei chinuindu se să dea naștere unui pui. M-am aplecat asupra ei, iar
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Dan treaba asta cu credința i se părea prea subiectivă ca să i-o împărtășească și ei. În fond,trebuie să fie alegerea lui, iar Corina nu avea de ce să și bage nasul. Dacă mi-ar aduce dovezi, poate că aș ezita puțin. — Bine, dar ei nu-ți spun decât ce scrie în anunț. — Eu am nevoie de mai mult. Mie îmi trebuie certitudini. În următoarele luni Dan avu parte de mult mai multe dovezi decât se așteptase și la fiecare Corina
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
poată fi feminină, și se aștepta ca bărbații să înceapă să întoarcă și după ea capul. La câteva zile după revelion, pe Mara a început să o doară rău capul. Amețelile erau tot mai frecvente și, deși putea pleca oricând, ezita să și facă bagajul și s-o șteargă din casa doamnei Aurelia. Dincolo de apartamentul de la etajul patru, viața prindea alte forme. Nimic nu era protejat de ecranul de sticlă și nici relatat de vocea de la radio, iar Mara prefera să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
incite simțurile. Din plictiseală începu să deseneze cu degetul arătător pătratele de pe fața de masă, apoi răsfoi o revistă din care nu avea de gând să citească nici un rând. Își repetă în minte planul, rece și calculat, nu trebuia să ezite nici o secundă. Sorbi și ultima picătură de cafea. Era prudent să se desprindă de bar și de gară, fără a lăsa vreo urmă a trecerii sale prin această zonă suspendată între un oraș obscur și un infinit plin de posibilități
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
certitudinea, în acele momente, că sufletul ei îmbrăcase mult mai multe valențe ale acestei culori, întrecându-le ca număr chiar și pe cele ale marelui pictor. * Întorcându-se într-o seară de la serviciu, văzu lumină în toată casa părinților Inei. Ezită un timp dacă să intre sau nu, dar ceva inexplicabil, o pornire dintr-un comandament interior, o îndemnă totuși să bată la ușă. Îi ieși în întâmpinare tatăl Inei, care o invită cu o politețe reținută să treacă peste prag
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
fără o pregătire prealabilă: - Vrei să fii soția mea!? Olga rămase surprinsă de gest, de graba cu care acesta îi cere mâna și e dispus să pornească alături de ea în viață deși se cunoșteau destul de puțin. Totuși, răspunse fără a ezita prea mult, fulgerată de un gând: dacă a doua zi Victor ar fi uitat acele cuvinte atât de așteptate de ea: - Da, Victore, vreau! Sper să nu greșim nici unul dintre noi. - Speri!? spuse el mimând alarmat surprinderea Olgăi, ceea ce îi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
altă pasăre, cum ți-ai închipuit că l-ar fi dus mintea până la o florărie...!? Dialogul fetelor în halate albe se evaporă în câteva secunde, ele socotind că nu merită să-și piardă timpul cu astfel de preocupări. Totuși, nu ezitară să gândească, fiecare în sinea sa: Mare ți-e grădina, Doamne! * Victor, ajuns în cele din urmă acasă, deschise larg ușa frigiderului, îi cercetă interiorul, apoi îl închise înciudat. Nu era nimic care să l atragă. Scoase haina, se întinse
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Până la urmă mi-a venit o idee: să tai cadavrul în bucăți, să pun bucățile în cufăr, în vechiul meu cufăr, s-O duc departe, foarte departe de ochii oamenilor și s-O îngrop. De data asta n-am mai ezitat. Am luat un cuțit cu mâner de os, care se afla în alcov. Mai întâi am tăiat cu infinite precauții veșmântul subțire și negru care, ca o pânză de păianjen, Îi făcuse corpul prizonier, singurul voal ce O acoperea. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de neutralizare a substanței. Acum intuiam că nu acolo era soluția salvatoare. L-am urmărit pe vajnicul nostru portar cu un interes din ce în ce mai sporit. Petrică își umplu sticlele luate de la nea Vasile și le împachetă în niște pagini de ziar. Ezitase o secundă. Era să întreprindă operațiunea asta folosind România Mare și Tricolorul, care erau primele în vraful de presă de sub masa din cămăruța portarilor. Dar, admirator necondiționat al tribunului național care îmbrăcase din nou cămașa morții, cruță acele publicații patriotice
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Tocmai de aceea, toate preocupările mele diurne focalizau în jurul acestor enigme: cine este Iozefina, de ce suferă și bineînțeles și întrebarea cea mai banală, pentru unii: dacă mă iubește. În fiecare seară îmi propuneam să-mi deapăn sentimentele față de ea, dar ezitam, amânam totul, ca și cum în dosul nostru ar fi stat tot timpul samtartăul de soț al ei și șef suprem al meu sau ca și cum bibliotecara sau o terță persoană ar fi descoperit pentru a demasca, totul, adică ceea ce încă nici nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-te-am fi invitat în toate încăperile, ai fi văzut toate rafturile cu tomuri valoroase și ai fi jucat cu noi wist în cea mai de jos încăpere a bibliotecii, aproape de tunelul care duce spre toate tunelurile lumii. Dar așa, ezitând foarte mult, va trebui să te mulțumești cu puțin, adică să-ți faci o părere vagă despre această încăpere și să nu guști frumusețea deplină a celei mai frumoase cărți rectifică vocea gravă, ca punct de pornire după care, pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
transformam orice rând de scrisoare într-un veritabil avorton și în răstimpuri, murmuram: N-a fost să fie. Cu toate acestea, undeva, în subconștientul meu, mai pâlpâia încă speranța îndreptării lucrurilor și a salvării marii noastre iubiri. Simțeam aceasta, dar ezitam să fiu eu cel care face primul, pasul. Ezitam, într-un cuvânt, să mă grăbesc făcând pasul de împăcare. Consideram că aveam suficient timp și pentru acest pas. Ori de câte ori îi povesteam despre Iozefina, Relia mă asculta ore în șir fără
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și în răstimpuri, murmuram: N-a fost să fie. Cu toate acestea, undeva, în subconștientul meu, mai pâlpâia încă speranța îndreptării lucrurilor și a salvării marii noastre iubiri. Simțeam aceasta, dar ezitam să fiu eu cel care face primul, pasul. Ezitam, într-un cuvânt, să mă grăbesc făcând pasul de împăcare. Consideram că aveam suficient timp și pentru acest pas. Ori de câte ori îi povesteam despre Iozefina, Relia mă asculta ore în șir fără să mă întrerupă și fără să observ pe fața
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]