817 matches
-
și spre care se îndreaptă creștinismul timpuriu prima impresie riscă să devină negativă. Un obstacol real în calea expansiunii pașnice a noii credințe trebuie să fi existat în cultul împăraților, deoarece mesajul unui Răscumpărător, care a fost răstignit ca un făcător de rele, nu se putea afirma cu ușurință într-o lume devenită superficială și a unei înfățișări auguste așezată pe tronul imperial, cu un decor impunător. Pe lângă aceasta, statul putea folosi toate mijloacele de constrângere dacă discipolii Evangheliei îndrăzneau să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Predica de pe munte care, ilustrând decalogul moral al creștinului, impulsionează virtuțile nicicând recunoscute până atunci celor umili, celor persecutați, celor drepți, celor puri și blânzi, înălțați la rangul eroi ai noii lumi spirituale create de Cristos. A șasea fericire: Fericiți făcătorii de pace, pentru că ei se vor numi fiii lui Dumnezeu (Mt 5, 9) se referă la pacea individuală, specifică conștiinței creștinului, celui care umblă în harul lui Dumnezeu și nicidecum la cea civilă și etnică a popoarelor, întrucât scutirea de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
iertării dușmanilor, din predica fericirilor, se substituie miturilor bogăției materiale, curajului războinicului, puterii dezordonate: elemente ale abuzului. Dacă în lumea elenistico-romană titlul de Victor Pacatorque Gentium făcea referință la persoana cezarului, prin apariția creștinismului fericirea aparține celor blânzi, celor non-violenți, făcătorilor de pace, căpătând o valoare tot mai concretă: trebuie să se facă pace și să fie construită în Cristos (cf. Efes 2, 14-18). Pacea depășește orice dezagregare: Dumnezeu este cel care sfințește și face credincioși: omul este făcut drept și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ca răspuns la orice formă de violență; o pace nu doar proclamată, ci realizabilă mai ales la nivel individual. Fiul lui Dumnezeu își mărturisește iubirea față de dușmani până la sfârșit, iar vindecarea slujitorului ne indică o situație complexă: comportamentul concret al făcătorului de pace și încercarea de a o transmite și altora. În fragmentul din Matei întâlnim invitația peremptorie a lui Isus: Bagă-ți sabia în teacă, căci toți cei care scot sabia de sabie vor pieri (26, 52). Aici ni se
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
conduită ireproșabilă, civilă și religioasă, pentru a putea respinge acuzațiile păgânilor și a le frâna limbile clevetitoare: Supuneți-vă, pentru Domnul, oricărei orânduiri omenești, fie împăratului, ca înalt stăpânitor, fie dregătorilor, ca unora ce sunt trimiși de el, spre pedepsirea făcătorilor de rele și spre lauda făcătorilor de bine; căci așa este voia lui Dumnezeu, ca voi, prin faptele voastre cele bune, să închideți gura oamenilor fără minte și fără cunoștință. Trăiți ca oameni liberi, dar nu ca și cum ați avea libertatea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a putea respinge acuzațiile păgânilor și a le frâna limbile clevetitoare: Supuneți-vă, pentru Domnul, oricărei orânduiri omenești, fie împăratului, ca înalt stăpânitor, fie dregătorilor, ca unora ce sunt trimiși de el, spre pedepsirea făcătorilor de rele și spre lauda făcătorilor de bine; căci așa este voia lui Dumnezeu, ca voi, prin faptele voastre cele bune, să închideți gura oamenilor fără minte și fără cunoștință. Trăiți ca oameni liberi, dar nu ca și cum ați avea libertatea drept acoperământ al răutății, ci ca
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sunteți ocărâți pentru numele lui Cristos, fericiți sunteți, căci Duhul slavei și al lui Dumnezeu se odihnește peste voi; de către unii El se hulește, iar de voi se preaslăvește. Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaș, sau hoț, sau făcător de rele, sau ca un râvnitor de lucruri străine. Iar de suferă ca creștin, să nu se rușineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentru numele acesta (1Pt 4, 12-16). În Prima scrisoare către Timotei, Apostolul Paul ne prezintă cu mai
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lui Tacitus, potrivit căreia creștinii erau invisos per flagitia, este mult adevăr. Apostolul Petru, în sintonie cu Tacitus, exprimă judecata comună despre creștinii timpului: Purtați-vă cu cinste între neamuri, ca în ceea ce ei acum vă bârfesc ca pe niște făcători de rele, privind ei mai îndeaproape faptele voastre cele bune, să preamărească pe Dumnezeu, în ziua când îi va cerceta (1Pt 2, 12), iar Sfântul Paul ne spune că a ajuns să fie considerat, asemenea tuturor creștinilor, gunoiul lumii și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
au știut-o alții: iar el are memorie. Vorbele de spirit, marile adevăruri, fleacurile esențiale care fac viața unei societăți - prostul le transmite și le Întreține. Din zece oameni inteligenți, unul singur e de folos. În schimb, toți proștii sunt făcători de bine. Ferice de societatea care-i are!”. Din gura prostului afli adevărul. (Pentru că, ne spune un alt proverb, „Prostul Întâi vorbește, ș-apoi se gândește”.) Trage nădejde, ca spânul de barbă. (Naivul, credulul sau disperatul sunt cei care supralicitează
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
zi, alții nu și-l pot eleva decât În Împrejurări de viață dramatice, care pentru ei au valoarea unor revelații. Este ilustrativ, prin plasticitatea lui, cunoscutul pasaj biblic din momentele finale ale suferințelor lui Iisus pe cruce: „Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniți Îl hulea zicând: «Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine Însuți și pe noi». și celălalt, răspunzând, Îl certa, zicând: «Nu te temi tu de Dumnezeu, că ești În aceeași osândă? și noi pe drept, căci
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și admira, pentru cruzimea realismului, pe Céline. Nu îi iubea pe „noii romancieri” și, în genere, pe cei care nu țin seama de condiția umană a individului. Prețuiește, din literatura română, înainte de orice, pe I. L. Caragiale și nu îi plac „făcătorii de cuvinte”. La moartea lui s-a vorbit mult de existența unui jurnal intim care a dispărut în chip misterios. O parte s-a găsit după câteva decenii și fragmente s-au publicat în „Ziua” (2002). Au fost recuperate, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
dobitocul cel mut", spunea N. Costin, cu gândul la Cicero, poate și la Lucian, cronicarul fiind convins, la începutul secolului XVIII, că istoria nu e doar un stimulent pentru diverse categorii socio-profesionale, ci un factor inhibant pentru "cei răi și făcători de rău", pe care ea trebuie să-i întâmpine "cu certări și griji". Kogălniceanu a reluat asemenea idei într-un moment când el a ținut să spună, citându-l pe Lucian, că datoria istoricului e "să spuie adevărul fără slăbiciune
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
care m-au crescut „în curtea natală”, Tudora și Barbu Dinu, de la care moștenesc cumpătarea morometelui de peste pădure care tempera speranța cu interogația pricinoasă „pe ce te bazezi?” Nu pot să nu mulțumesc în calitate de creator al textului celor care sunt făcătorii cărții, sub bagheta sigură pe îndoiala ei, blânda Carmen Țăranu, alături de cea care, când era mică „vedea Vedea”, iar acum vede mâzgăliturile autorilor pe care le înțelege cu îngăduința pe care doar iubirea de carte o face posibilă, Nicoleta Bobocea
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
legii compensației; p. 26, r. 4 6 : „pe babă, de milă, a pus-o găinăriță, iară pe cucoș îl purta în toate părțile după dânsul” bunătatea omului dovedește alesele calități creștine ale sufletului său, mila față de aproapele și recunoștința pentru făcătorul său de bine.* DĂNILĂ PREPELEAC ( Poveste ) p. 27, r. 7 : „De multe ori fugea el de noroc și norocul de dânsul” o expunere ușor nuanțată și edulcorată a unei vieți mai puțin blânde și fericite; r. 9 11: „Nevasta acestui
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
limbi și mărind pe Dumnezeu.” Constatăm chiar cu scriitura ,,revelată” lui Saul că Neamurile aveau deja primit Duhul Sfînt și nu doreau să guste otrava satanistă pe care o pritoceau ei de zor. Acest adevăr năucitor îl știau toți ivriții făcători de vedenii și tîmpenii, cu mult timp înainte, de la esenii din Pa-lestina cum este dovedit fără putință de tăgadă la 11,1: ,,Apostolii și frații care erau în Iudeea, au auzit că și Neamurile au primit Cuvîntul lui Dumnezeu.” Expresia
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
fel de fel de gură-cască dintre Neamuri. După traducerea Torei în limba greacă de că-tre Aquila pe la anii 130, Neamurile nu s-au mai uitat în ograda acestor ,,săraci”, organizîndu-se vîrtos chiar ei în ,,verus Israel”, cum avea să scrie făcătorul de plăsmuiri Clement după vreo 50 de ani, dar aceste frății avînd reguli și credințe total di-ferite de cele ale fariseilor mozaici. Dacă am băga acest adevăr în întunecimile Vaticanului, o explozie uriașă ar acoperi pămîntul iar în urmă ar
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
pentru că la conducerea imperiului roman erau împărați geți care nu tolerau năbădăile acestei secte de lepre iar Filip Arabul era fiul unui șeic arab ce îi avea la inimă pe ivriți și la rînză pe ariminii mitraici. Așa au prins făcătorii de adevăruri sacre, momentul istoric de a lovi deplin cu minciuna. Reacția lui Celsus la traducerea Torei de către Aquila pe la anii 135 s-a făcut numai datorită obrăzniciei iudeilor care se maimuțăreau cu revelațiile și conspirațiile lor împotriva neamului omenesc
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
din memorie cum a vrut întunecatul Iahwe împreună cu Satana și ceilalți feciorași ivriți, ținuți tot roată de greci și italici. Plin de ură împotriva neamului omenesc dar mai ales a unui neam anume pe ca-re îl vom descoperi mai încolo, făcătorul de ,,vedenii” nu vrea să ne spună ce fel de semn primeau pe mîna dreaptă sau pe frunte cei care se închinau icoanei fiarei sau cum spune mai sus, Satanei. În această întunecime ne-a luminat tăicuțul Tertulian, mare teolog
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
a vorbit cu mine, și mi-a zis: «Vino să-ți arăt judecata curvei celei mari care șade pe ape mari. Cu ea au curvit împărații pămîntului; și locuitorii pă-mîntului s-au îmbătat de vinul curviei ei!»” La 17,15 făcătorul de scorneli nu vrea să ne mai chinuie mintea și ne spune ce trebuie să înțelegem prin ,,ape mari”. Apoi mi-a zis: «Apele pe care le-ai văzut, pe care șade curva, sînt noroade, gloate, neamuri și limbi.»” Adică
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
blestemele lor l-au ajuns pe împărat, care a murit în captivitatea persană. Iar cei șapte munți pe care stă curva îmbrăcată în stacojiu sînt cele șapte coline pe care era așezată cetatea Romei. La 17,18 ne mărturisește chiar făcătorul de nele- giuiri și scorneli drăcești, că femeia este Roma: Și femeia, pe care ai văzut-o, este cetatea cea mare, care are stăpînire peste împărații pămîntului.” Și episcopul Iudeo-creștin Iordanes, în Getica, mai înțeapă cu sfinta minciună adevărul în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
puterea imperială și tot aparatul funcți- onăresc au fost scoase din Roma, cetatea care avea cca 500000 de locuitori, a ajuns la mai puțin de 100000 și aceia care nu trăiau din banii statului ca înainte. Această realitate o prezintă făcătorul de scorneli cînd scrie că cei zece împărați au urît curva și au lăsat-o goală. Cît i-a avut de soldați, i-a plăcut curvei să se destrăbăleze cu dulăii arimini, unii mai focoși ca alții, dar cînd aceștia
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
au schimbat slava Dumne- zeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare și tîrîtoare... 1,25 căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu și au slujit și s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este bine-cuvîntat în veci.’’ Ce să zic, mari mincinoși și hoți așișderea din neam în neam, din cele mai vechi timpuri pînă azi, trăind numai în Veacul Răzbunării Veșnice! Informațiile din descrierea lui se găsesc pe tăblițele 1și 2
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
uimitoare asemănarea acestui mit cu poezia noastră populară Miorița, dovedind unitatea spirituală a celor două culturi, chiar dacă lepre de pe la noi au scris despre baladă cu o ură fără margini, că ar fi o plăsmuire a lui Alecsandri, fiind răs-pîndită de făcător printre secretoșii ciobani mioritici ca să-și pună el un soclu măreț în faimoasa cultură ciocoiască. și așa un Manole trei fasole, cercetător de făcătură într-o cultură de maculatură a zăpsit mișelia și l-a dat pe goarnă pe lotru
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
restabilească pacea în lume spunândule în același timp „În lume necaz veți avea dar îndrăzniți! Eu am biruit lumea’’. Opune astfel dictonului latin „Si vis pacem, para bellum’’ (dacă vrei să ai pace pregătește-te de război) un instrument concret, făcător de pace, oferind calea comunicării și înțelegerii. Înarmează prin cuvânt și învățătură pe ucenicii săi și-i trimite în lume. Fără îndoială că Hristos nu putea trimite în lume pentru a propovădui evanghelia oameni pătimași, neinstruiți și nepătrunși de adevărurile
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
pentru a menține liniștea internă în regatul său. De aici numeroasele războaie la care papalitatea a particip at, sau chiar le-a întreprins, papii devenind astfel “omorâtori” de oameni, în vreme ce menirea lor era să pacifice omenirea în numele lui Hristos, „Fericiți făcătorii de pace - că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema’’. Exemplul papilor a fost repede urmat de episcopi care deveneau rând pe rând prinți și seniori feudali, cu aceleași obligații față de autoritatea suzerană ce decurgea din statutul de vasali. Mulți
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]