1,441 matches
-
împotrivească Fortunei cât timp nu se încheiase ciclul. Sper că îți dai seama că totul este din vina ta. Lucrarea mea va suferi o mare întârziere. Te sfătuiesc să mergi la confesorul tău și să-ți impui o penitență, mamă. Făgăduiește-i că vei evita în viitor calea păcatului și a băuturii. Povestește-i care a fost consecința decăderii tale morale. Spune-i că din cauza ta s-a amânat împlinirea unui rechizitoriu monumental împotriva societății noastre. Poate va înțelege gravitatea greșelii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
belgian mult mai tîrziu, cînd tata ne-a pus să ne mutăm la Bruxelles. „Dar aș fi vrut să am un pașaport danez!“, i-am spus eu vecinului meu, ambasadorul danez, În Boeing-ul care ne aducea de la Montréal. Mi-a făgăduit să-mi obțină unul ca să-mi dovedească faptul că nu funcționau doar legile sîngelui și ale solului, ci și acelea ale dorinței și fanteziei! „Nu uitați că poveștile lui Andersen au fost scrise În daneză“, a conchis el. Oare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Îmi place mai ales etopeea. — Dumnezeule mare, etopeea! După această conversație despre etopee, fastul și operele ei, a trebuit să-mi iau rămas-bun. Un șofer m-a adus Înapoi la familia la care organizatorii concursului aranjaseră să locuiesc. Le-am făgăduit soților Piaget că voi mai veni să-i văd. Studiile, primele emoții de Îndrăgostit, precum și nenumăratele colocvii și simpozioane la care asistau domnul Piaget și soția sa ne-au Îndepărtat unii de alții pînă În ziua aceea de iarnă, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
locul mîinii mele și reuși să facă să crească, dincolo de dorințele mele cele mai nebunești, volumul unui sex pe care credeam totuși că-l cunosc bine. Virginia Își descheiase nasturii rochiei pînă În talie și Își dăduse jos sutienul, după cum făgăduise. Îmi dăruia pieptul ei, Îmi oferea sînii, primii sîni de care se apropia gura mea de la Îndepărtata mea Înțărcare! Eram strînși unul Într-altul pe aceeași banchetă și, În vreme ce mîna ei care preluase acțiunea Îmi dădea o lecție magistrală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
la fereastră, iar eu Îmi spuneam că nici de data asta nu voi vedea o femeie goală din față. N-am văzut așa ceva nici cinci ani mai tîrziu, În cafeneaua În care Virginia a refuzat să-și dea jos chiloțeii, făgăduindu-mi În schimb niște surprize cînd mă voi reîntoarce. M-am reîntors. Dar ea nu mai era acolo. Alte fete mi-au zîmbit la ușa „sanctuarului“ unde avusesem parte de primul meu orgasm datorită unei femei, pe strada Binefacerii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
manifestă prin respect nu-și mai merită numele“. Astfel de Îndemnuri nu mă făceau să ricanez. Aderam din toate puterile mele la ceea ce aveam să consider mai tîrziu ca fiind niște tîmpenii. „De la spirit se alunecă ușor la trup“. Îmi făgăduiam să nu alunec de la minte la trup. Admiram inteligența Tinei. CÎt privește trupul, vom vedea la momentul căsătoriei. Mă așteptau mari Încercări, din care voi ieși victorios. Sufletul meu Încins se va cufunda Într-o baie rece și va deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nu seamănă cu a ta. Dispari, asta vreau! La hotel, l-am Întrebat de ce venise la cafeneaua Flore. „O, Întîlnirea mea s-a terminat mai devreme și voiam să văd dacă tu n-ai uitat de a ta“. Mi-am făgăduit să nu-l mai țin niciodată la curent cu Întîlnirile mele. În 1959, Încă nu scrisese cartea În care Își evoca neliniștea permanentă În legătură cu copiii săi și În care Își pune o Întrebare pe care ar fi putut să și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
opt ore pe drum cu cineva pe care nu-l cunoști“. A luat asupră-și să-l trezească pe Jean-Jacques, inginerul meu de sunet, care a venit să mă ia de acasă trei sferturi de oră mai tîrziu. Delphine a făgăduit să vină și ea a doua sau a treia zi, cît să aibă răgazul să le lase În grija unor prieteni pe cele două fete ale noastre pe care le socoteam prea mici ca să le luăm cu noi. Acolo, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
că mintea mi te-a-nchipuit.) Visam că-n așternuturi m-ai ademenit Și mi-ai cântat de zei lovit, m-ai sărutat ca un smintit. Cred că mintea mi te-a-nchipuit.) Mă alintam că vei veni, așa cum ai făgăduit, Însă Încep să-mbătrânesc și numele-ți de-acum să-l uit ( Cred că mintea mi te-a-nchipuit.) Sylvia Plath Ce frumos, se gândea ea cu ochii Închiși, Încercând să păstreze În suflet imaginea visului. Deschise ochii și văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cum e vremea, așa gândi, sau vru să creadă că se gândise, dar, de fapt, nu-i stătea în obicei să verifice vremea, acest bărbat a trăit mai mult decât suficient ca să știe că vremea este mereu ori însorită cum făgăduiește să fie astăzi, ori ploioasă, cum s-a întâmplat să fie ieri, adevărul e că deschidem fereastra și ne ridicăm privirea spre spațiile superioare numai ca să ne convingem că afară e vremea pe care ne-o dorim. Fără alte preambule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cărui păcat l-aș fi purtat, chipurile, în sânge m-a pus într-o relație ciudată cu Dumnezeu. Ca s-o explic, trebuie să mă întorc puțin în urmă. Cam în vremea când descoperisem mormântul lui Dinu un țârcovnic îi făgăduise tatei că mă cumințește și mă aduce pe calea cea bună. M-a luat cu el la biserică și m-a pus să vând lumânări, gândindu-se, probabil, că atmosfera cucernică va face să tacă în mine păcatele străzii. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bolnavii trebuiau să fie deosebit de atenți, să nu întrerupă cumva tratamentul care le era indicat, ca să nu-și pună viața în primejdie. Or, Aristide îl amenințase că nu-i mai dă nici un medicament. Ca să mă lase în pace, i-am făgăduit că voi vorbi cu Dinu, care era destul de atent cu bătrânii, le dădea medicamente și atunci când știa foarte bine că nu le mai puteau fi de nici un ajutor, numai ca să le întrețină iluziile de care aveau nevoie. După plecarea Tuberculosului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă culcam cu Marta, pentru că așa e făcută lumea asta, unii își dau sufletul, alții își umplu nările cu miros de busuioc. Cu câteva zile în urmă, mă rugase din nou să-l ajut, să-i se dea medicamente. Îi făgăduisem că voi vorbi cu Dinu, dar uitasem. Nu trebuie să-ți faci imputări, m-a consolat Dinu. Tot ar fi murit. Era în ultima fază. Și tot în noaptea aceea murise, în colivia lui, Prințul. Filip era convins că Tuberculosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
astăzi, totul s-a petrecut ieri. Dar de alaltăieri până azi-noapte a trecut o veșnicie. Către seară mi-am dat seama că eram nemâncat. Voiam liniște, și puțin fast. Lângă Forum des Halles am intrat Într-un restaurant care-mi făgăduia pește. Chiar prea-prea. Masa așezată direct În fața unui acvariu. Un univers destul de ireal ca să recad Într-o stare de suspiciune absolută. Nimic nu e Întâmplător. Peștele acela pare un isihast astmatic care-i pe cale să-și piardă credința și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dezamăgească. Nu-mi vorbise Agliè de tendința către mister, care agita epoca Antoninilor? Și totuși, abia sosise cineva care se declarase fiul lui Dumnezeu, fiul Domnului care se face carne și mântuie păcatele lumii. Era acesta un mister oarecare? Și făgăduia mântuirea Întregii lumi, era de-ajuns să-ți iubești aproapele. Era un secret de nimic? Și lăsa testamentar că oricine rostea cuvintele potrivite În momentul potrivit putea să transforme o bucată de pâine și jumătate de pahar de vin În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Cunoscându-l pe deținutul care îmi aducea masa i-am cerut să fure o mică cantitate din această soluție și să mi-o aducă. I-am promis că îi voi da două cartușe de țigări și un ceas. Mi-a făgăduit că va încerca să îmi aducă. Nu doream să mor. Dar mi-am analizat viața și alternativele și n-am găsit nici un motiv ca să continui să trăiesc. Deși fizic eram capabil să supraviețuiesc, nu râvneam la existența pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
său. Cu fața îngropată în mâini și cu capul vârât sub mantie, am rostit plângând pasajul din cartea lui Ezra, în care se invocă odihnă pentru cei morți. Apoi i-am vorbit: - Iată-mă, prietene, sunt aici, după cum ți-am făgăduit. Totul s-a făcut precum ai dorit, și ți-am adus și dovada. Am scos din buzunarul secret al mantiei o Shin neagră de fier pe care o smulsesem din pieptul lui Romilde și am strecurat-o sub lințoliul funebru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
numai cârlionți, de odinioară și nu prea îmbătrânit, numai paloarea și mâhnirea din ochi erau la el o noutate. Molipsit de amărăciune, l-am însoțit pe Rotari la mine acasă. Toată noaptea a plouat cu înverșunare, și cerul dimineții nu făgăduia o zi mai frumoasă. Am pornit la prima oră, având atârnată de șa o desagă de piele plină cu sare animală. Imediat ce am lăsat în urmă zidurile, m-am întors cu fața spre oraș și am fost cuprins de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
trimisul exarhului. Golul pe care-l simțeam în stomac a devenit și mai mare. În timpul mesei, stăteam lângă Amichi, unul dintre luptătorii sosiți de la Cividale. Acesta m-a lămurit că, la intervenția lui Cipriano, episcop catolic de la Grado, exarhul Isacco făgăduise să înceteze orice act de dușmănie față de longobarzii din ducat. Pentru a pecetlui acest angajament, Isacco i-ar fi adoptat pe duci printr-un om de încredere al său, nobilul Gregorio. - Patriarhul arian de Aquileia ce crede despre toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
luxoase, aveau înfățișarea unor regi. Solul a surâs și a făcut un gest amplu cu mâinile, ca pentru a-i invita pe ducii mei să urce spre el. Cu glas răsunător, a anunțat: - Acum o să deveniți fiii mei, așa cum a făgăduit exarhul. Acesta a fost, de fapt, semnalul măcelului. De peste tot au apărut soldați cu spade, și din forturi s-au ivit duzine de lănci și săgeți îndreptate spre piață. Jur pe ce-am mai scump, longobarzii s-au luptat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ne-a condus afară, dându-ne întâlnire a doua zi. Ne-a rugat să aducem un lințoliu. Cu toate că a doua zi se pornise ninsoarea și nu se vedea la mai mult de câțiva pași, am revenit la casa prostituatei, după cum făgăduiserăm. Aduceam cu noi nu doar lințoliul, ci și aprobarea lui Ariald în privința construcției cerute de călugăr. Garibaldo ne aștepta, stând jos lângă corpul neînsuflețit al femeii. I s-a adresat lui Rotari, dându-mă la o parte cu blândețe: - Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
când mă aflam la Bizanț, ați complotat împotriva mea alături de bizantini, încălcând alianța noastră. Câțiva dintre noi au protestat, dar vârfurile sulițelor ne-au închis gura, și el a continuat: - Pentru aceasta ați fost pedepsiți. Am apucat însă să-i făgăduiesc câte ceva lui Romilde. A tăcut, și doi kavhani au scos-o din cortul regal pe trădătoare și au adus-o lângă rege. Îmbrăcată doar într-o cămașă lungă, cu părul despletit pe spate, își ținea privirea în pământ, rușinată nevoie-mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu C, simbolizează pentru învățații acelei nații regatul și regalitatea. Ea a tras concluzia: - Înseamnă că norul stătea chiar unde trebuia să stea. Să nu spui nimic despre discuția noastră, nici lui și nici altcuiva. Am cuvântul tău? I-am făgăduit: - Îl ai, regina mea. Dorințele noastre pășesc umăr la umăr pe aceeași cărare și, probabil, spre aceeași țintă. Întorcându-mă la Pavia, m-am gândit mult la acea discuție. Ansoald, văzându-mă tăcut și cam mohorât, s-a îngrijorat: - S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
surâsul său era mai prietenos. - Și tu, Stiliano, crezi că poți să-l convingi pe Rotari să mențină această pace? Am răspuns ceva mai sigur pe mine: - Cred că da, dar nu în toate teritoriile exarhatului. În ceea ce privește Roma, pot să făgăduiesc: nimeni nu se va atinge de ea deocamdată. Era încântat, cel puțin așa mi s-a părut. Ducându-și o mână la piept, ca și cum și-ar fi oprit o durere, a continuat: - De ce Rotari destramă ceea ce eu am țesut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
afla în primejdie, deoarece generalul Amr se pregătea să-l cucerească. Arabii, după ce puseseră stăpânire pe felurite nații prin forța armelor, își ademeneau populația nemulțumită de stăpânirea bizantină cu credința și legea lui Mahomed. Fără teama de a fi contraziși, făgăduiau celor săraci fericirea doar în paradis, întocmai ca donatiștii; în schimb, prin convertire, deveneau pe loc oameni liberi. Mulți bogătani se prosternau în fața lui Allah doar pentru a nu-și pierde averile și puterea. Și unii, și alții, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]