1,424 matches
-
perspectivă, rolul, ingrat, desigur, dar necesar, pe care Anticristul îl joacă este de înșelător înșelat. După trei ani și șase luni, Isus va veni pe pământ, îl va învinge pe Anticrist și va inaugura o perioadă de pace, împlinind astfel făgăduința din Gen. 13,14‑17. Astfel, epopeea personajului nostru se încheie printr‑o discretă aluzie la șiretenia pozitivă a lui Dumnezeu. Teolog optimist, Irineu se dovedește de asemenea un fin utilizator al paradoxurilor, calitate indispensabilă oricărui polemist. În plus, el
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
moartea, celelalte au pierit fără urmă./ Iată cum trăiește acest popor care se află acum într‑o țară îndepărtată./ Când apele vor seca, el se va întoarce în Iudeea,/ Și cu el împreună va veni Dumnezeu, spre a‑și împlini făgăduințele./ Și vor sălta de bucurie în drumul lor, căci Dumnezeu va fi cu ei./ Pământul va întâmpina picioarele lor cu verdeață și toate se vor bucura,/ Viețuitoarele se vor bucura [și ele] de vederea sfinților./ Pretutindeni vor țâșni izvoare gata
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
suntem toți fii ai lui Dumnezeu, ci doar aceia care cred în el și fac voia sa. Cei care nu cred și nu fac voia sa sunt fiii și îngerii diavolului (filii et angeli sunt diaboli)”, ibidem. . Este vorba de făgăduința „țării sfinte” făcută de Dumnezeu lui Avraam, după despărțirea de Lot. . P. Nautin, Hippolyte et Josipe. Contribution à l’histoire de la littérature chrétienne du troisième siècle, Paris, 1947; Lettres et écrivains chrétiens des IIe et IIIe siècles, Paris, 1961, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în versiunea siriacă, armeană, prima versiune arabă și cea mai mare parte a versiunilor etiopiene. Temeiul scripturistic al acestui număr se află la Num. 34,14 sq.; Deut. 29,8; Iis. Nav. 4,12: Dumnezeu i‑a alungat din pământul făgăduinței pe Ruben, Gad și jumătate din neamul lui Manase. În secolul al VIII‑lea î.Cr., triburile rămase credincioase descendenței davidice sunt Iuda și Veniamin. Celelalte zece au fost exilate de asirieni. Cf. nota 40, P. Geoltrain, în La Bible. Écrits
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pe nume, cu care sfătuindu-se și strângând oști...”), fixându-se în memoria colectivă („la [Elisabeta Movilă] ticăită s-au încrezut în cuvintele pașii și mai mult într-ale Radului vodă și aștepta să-i aducă steag de domnie, după făgăduința lor. Dar au fost făgăduială vicleană, că în locul steagului o au lovit fără veaste și au risipit tabăra: târat-au, robit-au atâta boerime leșască. Atunci au prins pe doamna cu alți doi voinici feciori ai ei și pe Corețchi gineri
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de pe urmă, caré o numim noi a morții, tréce din scârbă la bucurie, din stricăciune în nestricăciune, din orașul lacrămilor la locul veseliei, din turburarea vieții la adăpostirea cea lină a mântuirii, din patimile Eghipetului în pământul cel fericit al făgăduinței, din robiia lumii la mântuirea cerului, din petrecaniia omenescă la ceata fericiților îngeri”. Se naște un nou „gen” literar Prima orație funebră din literatura română a fost prilejuită de înmormântarea rămășițelor pământești (de fapt era vorba de o reînhumare, căci
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Honigberger pleacă din Bagdad via Bassora (Basra), Moscat, Bender-Karachi În Sind și apoi, cu o caravană providențială, spre Hyderabad. Până la Lahore, trecând deci prin sudul Indiei, vor face patru luni, dintre care două străbătând Marea Arabiei. Deși vine numai pentru făgăduințele europenilor și pentru portretul foarte atrăgător al maharajahului Ranjit, acest prim drum spre fortul sikh aproape că Îl va epuiza - și epuizarea e diagnosticul multor morți din acel timp: Victor Jacquemont 2, mulți călători și negustori europeni, iar În 1842
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Doinaș), ceea ce le conferă aura trăitului și, prin deschidere simbolică, profunzime, o latură de mister. Nocturne, a doua carte, exploatează mai intens artificiul spațiului croit din repere simbolice, în care gesturi coregrafice insinuează sensul poetic, determinând, textualist, motive mitice străvechi (Făgăduința). Poezia este o zidire, o jertfire de sine, în chiar sensul „îngropării” în textura versului: „Nu e adevărat că zidu-i mort”. Atașamentul intim față de vechile valori culturale, pentru gândirea de tip magic/mitic se instituie ca trăsătură paradoxală a acestui
TURTUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290314_a_291643]
-
decât cu oamenii muritori! Ca și Moise, tu trebuie să îți iei rămas-bun de la oamenii acestui pământ și să te urci, în văzul lor, pe muntele Nebo și să privești, din ținutul de dincoace de Iordan, în fericita țară a făgăduinței, de dincolo de Iordan. ș...ț În sfârșit, când bătrânul va face ultimul său act, dăruindu-se cu credință și speranță milei Domnului, și va cânta împreună cu Simeon: „Acum, slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace”. ș...ț
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Liviu Rusu, București, 1975-1989 (în colaborare cu Domnica Filimon), Opere, vol. I-III, introd. Eugen Tudoran, București, 1978-1986 (în colaborare cu Domnica Filimon), vol. IV, București, 1988. Traduceri: K. Schweikert, Cineva a cerut vin roșu, București, 1955; Matilde Serao, Țara făgăduințelor București, 1970 (în colaborare cu Doina Derer-Condrea). Repere bibliografice: Ion Maxim, Înțelegerea și însemnătatea lui Titu Maiorescu, VR, 1979, 4; Șerban Cioculescu, Poeți români, București, 1982, 47-51; Săndulescu, Portrete, 91-104; Ornea, Actualitatea, 59-72; Anghelescu, Lectura, 43-48; Ornea, Interpretări, 194-199; Ornea
RADULESCU-DULGHERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289108_a_290437]
-
pref. Al. A. Philippide, București, 1967; Anul soarelui cald, București, 1969; Aleargă, nu te opri, București, 1970; Mașina timpului, București, 1975; Frica, București, 1976; Reîntoarcerea verii, București, 1976; Ispita într-o dimineață ploioasă, București, 1978; Sărbătoare continuă, București, 1996; Pământul făgăduinței, București, 1998; I-real. O felie de pepene foarte verde, București, 2003. Repere bibliografice: Ilie Constantin, „Bărbații acestui pământ”, GL, 1967, 28; Mircea Iorgulescu, „Aleargă, nu te opri”, RL, 1970, 48; Nicolae Manolescu, „Anul soarelui cald”, VR, 1970, 12; Constantin
NECULA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288394_a_289723]
-
Edgar Allan Poe. Pe parcursul câtorva numere redacția polemizează cu „Sămănătorul”. Astfel, la rubrica „Revista revistelor”, un articol nesemnat afirmă că „Sămănătorul” „a venit în lumea aceasta cu năzuințe înalte, cu trâmbițări zgomotoase, cu gesturi și cu îmbrânciri ciudate, [...] cu pompoasa făgăduință că va tăia brazdă nouă în țară”, dar „naționalismul umfla, ca drojdia, frazele cronicărești ale iluștrilor sămănători”. După ce sesizează „lipsa cumplită de colaboratori”, articolul atacă dur: „oricât de conștiincioși suntem față de meritele vechilor poeți Vlahuță și Coșbuc, nu putem ascunde
PAGINI ALESE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288607_a_289936]
-
cultură, reflecție și atitudine” apărută la București de la 1 mai 1990 până în august 1991 (patru numere), sub direcția lui Marcel Duță, secretar de redacție fiind Andrei Nestorescu. Publicația poartă drept moto un citat din Lucian Blaga: „Să ajungi în țara făgăduinței pe care o porți în tine”. În editoriale precum Cultura și puterea, Prin cultură la democrație, Mitologia tiparului și Falsa normalitate, Marcel Duță abordează teme prin care dorește să stabilească „raportul de atâtea ori paradoxal între cultură și putere”. Preocuparea
PARADOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288687_a_290016]
-
de pompă. Nu era aceasta tocmai povestea noastră, a celor renăscuți la viață printr-o sângeroasă revoluție, după aproape cincizeci de ani de nelegiuri în tărâmul roșu și negru al strâmbătății? Nu fuseseră scrise în cartea exodului nostru lăuntric niște făgăduințe aproape de împlinire? Nu era oare aceasta chiar trama teologică a atâtor vieți pustiite 1? Aveam șaisprezece ani când am citit Noul Testament, apăsat de rușine și de bucuria unei descoperiri ce urma să fie trainică. Vedeam că Hristosul - Cel pierdut, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în arta discursului secundar și în știința comunicării sensurilor penultime. În absența unui preludiu, apologetica este ca o biserică fără pronaos. Orice viitor „junimist” ortodox trebuie înarmat cu toată știința de carte a „egiptenilor” înainte de a face drumul către „pământul făgăduinței” - și aceasta este garanția ieșirii dintr-o mentalitate sectară, riscul idolatrizării unui mentor sau duhovnic, complacerea într-o retorică trăiristă și fobia recurentă față de „intelectualitate”. Sufletele îndrăgostite de aura sfințeniei și de axioma lucrului bine făcut, conversând cu zestrea trecutului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
precis, față de partidul conducător și loiala Securitate), de timpuriu inoculată, n-a reușit decât să-i hipertrofieze elevului Paul Cernat de atunci complexele identitare („deviza mea era «fuga, la adăpost»” - p. 47). Riturile de trecere la vârsta eroismului plin de făgăduințe n-au fost uitate: solemna înveșmântare în haina de pionier, cravata purpurie și insigna de rigoare au pregătit vizita la Doftana, taberele de îndoctrinare cu pateticele lor jurăminte „la careu”, memorarea poeziilor patriotice, lecturile din Scânteia și noile aspirații uteciste
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
irealității prezentului. Această sfârșeală pandemică, fals dezmorțită de jocurile sau șocurile libidinale ori pulsațiile joase ale agresivității, nu ar putea fi dinamitată decât din interiorul a ceea ce Edith Stein (1891-1942) numea die Kreuzwissenschaft („știința Crucii”). Într-un timp văduvit de făgăduințe, adâncul de așteptare al umanității ar putea fi umplut numai de Evanghelia fericirilor. Dumnezeu nu se bucură de pierderea nimănui. În curând, va fi prea târziu ca Biserica să se mai bucure de omogenitatea religioasă și firescul creștinesc al „vechii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
conotații, nu împărtășește nimic din agresivitatea indignării. Ca epifanie a întâlnirii originare a sufletului cu ființa lumii, mirarea înviază făptura cu siguranța nevinovată a copilăriei. Stupefacția, în schimb, nutrește resentimentul și adumbrește răzbunarea. Celălalt sau tărâmul făgăduințeitc " Celălalt sau tărâmul făgăduinței" Există însă și o altfel de „neînțelegere”, consumată ca mirare dezamăgită sau resemnare surdă în fața aparenței. O asemenea ecuație se rezolvă nu prin „reducerea la absurd”, ci prin „reducția la tăcere”. Cea din ultimă decizie hermeneutică suspendă judecata valorică asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu prin „reducerea la absurd”, ci prin „reducția la tăcere”. Cea din ultimă decizie hermeneutică suspendă judecata valorică asupra integrității morale a celuilalt. Votul „ascultării”, care nu ține de acustică, devine aici imperativ. Celălalt este, prin însăși natura sa, tărâmul făgăduinței. În această nesfârșită posibilitate dată fiecăruia - dacă omul este „un animal care promite” (Nietzsche) - găsim întotdeauna temeiul iertării. Această formidabilă putere de absolvire a negației desfășoară în profunzime sinonimia celor trei virtuți cardinale cu care se încheie celebrul imn paulin
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
aparențe, am crede că vom asista și la apariția esenței smereniei. Din păcate, rezultatul este contrar. Exhibarea semnelor vizibile ale unei virtuți care ne face, prin excelență, nevăzuți nu ține decât de o păcăleală demonică. Esența acestei înșelări ține de făgăduința deșartă; tiranii, mici sau mari, ai acestei lumi promit întodeauna mai mult decât pot oferi. În acest stadiu, duplicitatea fenomenologică n-a fost depășită. La fel se întâmplă și cu alte gesturi ascetice (i.e., postul). Două persoane pot asuma, cantitativ
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
renunțarea la păcatul lumii și pregustarea din fericirile rostite de pe muntele cunoașterii lui Hristos. Pentru cel chemat la viața de pocăință, aceste fericiri tămăduitoare sunt tablele noii legi pe care Domnul le-a lăsat tuturor neamurilor. Fără pocăință, înțelegerea acestor făgăduințe n-ar fi cu putință, mai cu seamă din cauza înrădăcinării încăpățânate a rânduielii morții în trupul și sufletul făpturii zidite de Domnul. Ca monah, părintele Sofronie a învățat că viața de pocăință trebuie să continue până la sfârșit, deși acest proces
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fenomenologic 253 Apofatica mingii 256 Fotbalul ca eveniment 257 Cine dă și cine privește? 258 Paradisul nostalgiei ludice 259 Despre virtuțile apofatice ale neînțelegerii 260 Răul inexplicabil și refuzul judecății 260 Însemnătatea neînțelegerii 261 Abundența mirării 263 Celălalt sau tărâmul făgăduinței 264 Epilog 266 Capitolul IV Întâlniri monastice Evagrie Ponticul și conflictele interpretării 269 Un avva enciclopedic 269 Exegeza monastică 273 Filologia fără mănuși 275 Situl eclezial al interpretării 279 Limitele pozitivismului 281 Îngerul Silezian 284 Vasul răbdării și chipul blândețelor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
care se cabrează. Fumul ieșit din cazanul în care e fiartă balena ucisă se ridică de pe corabie spre cer, întocmai ca fumul ce se înalță deasupra unui sat de fierari; iar în partea dinspre vînt; un nor negru, plin de făgăduința unor furtuni și ploi mari, pare să sporească zorul marinarilor ațîtați. Capitolul LVI DESPRE BALENELE îNFĂȚIȘATE îN UNELE PICTURI, STATUETE DE FILDEȘ SAU DE LEMN ȘI SFIRLEZE DE TABLĂ; PRECUM ȘI DESPRE CELE DIN MUNȚI ȘI DIN STELE Ați remarcat, poate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
al apelor adînci; de aceea, pentru asemenea oameni care tînjesc după moarte și care mai au încă unele reticențe față de sinucidere, oceanul atotprimitor și generos le pune sub ochi imensa-i cîmpie ispititoare, plină de grozăvii inimaginabile, dar și de făgăduința unor noi și minunate aventuri; din pîntecele infinitelor Pacificuri, mii de sirene le cîntă acestor oameni: „Vino-ncoace, nefericitule cu inima zdrobită! Aici se trăiește altfel de viață, fără ispășirea păcatelor prin moarte; aici poți vedea minuni supranaturale, fără să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
avem forme fonetice duble (chiema/ chema), acestea se interpretează pe linia indicelui de evoluție fonetică a limbii. Deci vom transcrie chema. 3.2. Păstrarea particularităților morfologice Se vor conserva formele de plural cu caracter regional: cară (pluralul cuvântului car), credinți, făgăduinți, răchiți, roate (cf. a pune bețe În roate), ruini, suliți, școale, uliți, umilinți etc. Se va păstra genitiv-dativul În -ei: atențiunei, firei, inimei, magistraturei, mărirei, mătușei, nopței etc. În 1902, poetul Ștefan Petică a publicat volumul de versuri Când vioarele
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]