889 matches
-
și artistic”, cu Fântâna sufletului meu, iar în calitate de critic, în 1922, la revista „Muguri” (Câmpulung), cu un articol despre volumul Pârgă de V. Voiculescu. A mai colaborat la „Convorbiri literare”, „Gândirea”, „Viața românească”, „România nouă”, „Săptămâna muncii intelectuale”, „Evoluția”, „Azi”, „Facla”, „Vitrina literară”, „Ideea românească”, „Cetatea literară”, „Mișcarea literară”, „Universul literar”, „Spre ziuă”, „Semnalul”, „Excelsior”, „A.B.C.”, „România literară”, „Timpul”, „Dreptatea”, iar mai târziu la „Gazeta literară”, „Secolul 20”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Steaua”, „Cronica”, „Glasul patriei”, „Revista de istorie și teorie literară
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
căci se consacră în întregime vieții de jurnalist și de om politic. Debutează, sub pseudonimul Andrei Braniște, preluat din piesa de teatru omonimă a lui Marin Simionescu-Râmniceanu, la „Rampa”, în 1915, colaborând și la „Revista noastră”, „Sclipiri”, „Progresul”, „Hiena”, „Contimporanul”, „Facla” și „Facla literară”, „Mișcarea”, „Muncitorul”, „Propilee literare”, „Vlăsia”, „Cuvântul”, „Parlamentul”, „Opoziția”, „Curentul”, „Vremea”, „Revista politică” ș. a. Se numără printre redactorii de la „Aurora”, „Adevărul” (unde a fost și prim-redactor), conduce „Cuvântul liber” (1933-1936), cotidianul „Jurnalul” (1939-1940), „Jurnalul de dimineață” (1944
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
consacră în întregime vieții de jurnalist și de om politic. Debutează, sub pseudonimul Andrei Braniște, preluat din piesa de teatru omonimă a lui Marin Simionescu-Râmniceanu, la „Rampa”, în 1915, colaborând și la „Revista noastră”, „Sclipiri”, „Progresul”, „Hiena”, „Contimporanul”, „Facla” și „Facla literară”, „Mișcarea”, „Muncitorul”, „Propilee literare”, „Vlăsia”, „Cuvântul”, „Parlamentul”, „Opoziția”, „Curentul”, „Vremea”, „Revista politică” ș. a. Se numără printre redactorii de la „Aurora”, „Adevărul” (unde a fost și prim-redactor), conduce „Cuvântul liber” (1933-1936), cotidianul „Jurnalul” (1939-1940), „Jurnalul de dimineață” (1944). A crezut
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
este vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, iar din 1948 până în 1953 e redactor-șef la „Viața românească”. Debutează în 1925, la „Universul literar”, iar editorial în 1936, cu volumul de versuri Cleștar. Colaborează la „Bilete de papagal”, „Azi”, „Cuvântul”, „Cuvântul liber”, „Facla”, „România literară”, „Lumea”, „Sinteza”, „Universul literar”, „Vremea”, „Zodiac”, „Tribuna poporului”, mai târziu la „Gazeta literară”, „Luceafărul” ș.a. Traduce poezia lui Vladimir Maiakovski, de care este, de altfel, influențat în lirica proprie, dar și din alți autori. Tălmăcește, adaptează sau scrie
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
general în Ministerul Artelor (1946-1948). Debutează în 1918, la „Biblioteca copiilor și a tinerimii”, cu poezie, iar editorial cu „romanul” Avantajul de a fi câine, apărut în 1938. Scrie la publicații de stânga - „Aurora”, „Adevărul”, „Cuvântul liber”, „Șantier”, „Reporter”, „Dimineața”, „Facla”, „Libertatea” ș.a. -, iar după război e prezent în „Urzica”, „Contemporanul”, „Teatrul”, „Almanahul literar”, „România literară” ș.a. Stângismul lui T. pare să fie rezultatul unei opțiuni asumate. Încă din prima carte, Avantajul de a fi câine, autorul combate inechitatea socială, războiul
TITA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290198_a_291527]
-
românească“). 101. Primele unități române au trecut Dunărea, pe vase, la 16/28 și 17/29 iulie pentru a prelua garnizoana cetății Nicopole, în urma insistențelor directe ale împăratului adresate principelui Carol (I. M. Ștefan, De la Podul Mogoșoaiei la Calea Victoriei, Ed. Facla, Timișoara, 1977, p. 97). Brigada română din Divizia a IV-a care a trecut atunci Dunărea se afla sub comanda colonelului de cavalerie George Rosnoveanu. 102. În iulie-august 1877 forțele armate rusești, deși superioare numericește, au întâmpinat o neașteptată rezistență
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
o recunoaștere peste râul Vid a făcut comandantului brigăzii de cavalerie română propunerea să dea în schimb o baterie călăreață de 4 tunuri pentru o baterie rusă de 8 tunuri“ („Familia“. Corespondențe de la Plevna, ediție îngrijită de Stelian Vasilescu, Ed. Facla, Timișoara, 1977, p. 222, nota 35). 120. „Atacul general al taberei întărite Plevna“ a fost susținut de Diviziile românești a III-a și a IV-a de infanterie și de către Corpurile al IV-lea și al IX-lea ruse, precum și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
arată în față! *„Am lăsat să vorbească faptele. Căci, dacă mi-aș lăsa să vorbească numai revolta, simt bine că anumite siluete de oameni n-ar putea fi descrise decît cu piciorul” (Nicoară al Lumei [N.D. Cocea], „C. Disescu”, în „Facla”, nr. 25, 18 iunie 1911, p. 425). *Sînt sigur că toți „amicii” știu acum „noua formulă redacțională”. Dar nici unul n-a reacționat încă; telefonul stă mut; nici o protestare, formală barem. Se verifică versul exilatului la Tomis: Donec eris felix, multos
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
facă? Genul lui e „proza scurtă” sau chiar foarte scurtă, în care s-a perfecționat. Răspunsul meu a fost: „în nici un caz nu trebuie să vă schimbați genul!” L-am sfătuit apoi să „planteze” volumul și la alte edituri („Dacia”, „Facla”, de pildă), iar pentru a le influența hotărîrile să ia legătura cu unii dintre criticii și scriitorii-factori de decizie care „au organ” pentru o astfel de literatură (Ov.S. Crohmălniceanu, Mircea Opriță ș. a.). Ultima soluție, cea mai decentă, ar fi să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
foarte nerăbdătoare să văd monografia dactilografiată și vă mărturisesc că voi avea emoții! Dacă pe mine mă va Înălța sufletește, mă Întreb ce va face Dl. Ciurea? Noi toți am plecat, el singur a rămas pionul Fălticenilor, el a purtat facla (...) și o va duce mai departe În viitorul necunoscut, chiar dacă n-ar mai fi. Mi-a scris și el o scrisoare lungă, din a cărui scris văd deja emoția puternică, la vârsta lui destul de Înaintată. Dumnezeu să-i ajute să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
la înfăptuirea acestui abuz. La acestea se adaugă tot felul de tracasări în relațiile mele cu editurile. Ba mi s-au pierdut manuscrise (Scrisul românesc), ba mi s-au amânat până la Sfântu Așteaptă (Albatros), ba nu mi-au fost primite (Facla și Dacia). Adaug la toate acestea insatisfacțiile de zi cu zi: situația precară din cadrul redacției în care lucram și unde eram amenințați cu darea afară datorită ineficienței revistei (de aproape șapte ani, toată redacția stă cu sabia lui Damocles deasupra
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Întâmplări În irealitatea imediată. Merită să reamintim opinia exprimată Încă la apariție de Eugen Ionescu. Recunoscându-i „o mare valoare” (ceea ce nu prea era În obiceiurile violentului contestatar juvenil al lui Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu), Eugen Ionescu propune, În Facla din 1936, poate cea mai adecvată lectură a textului lui Blecher. Viitorul dramaturg scrie: „Luciditatea d-lui Blecher nu se oprește niciodată la psihologie, la efecte, la periferia sufletului, care n-are decât să rămână și de-acum Înainte În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
1985, 45; Ion Cuceu, „M. Gaster în corespondență”, AAF, 1987, 505-507; V. Adăscăliței, „M. Gaster în corespondență”, ALIL, seria B, t. XXX-XXXI, 1985-1987; Gh. Pavelescu, „Folcloristul Enea Hodoș”, „Tribuna” (Sibiu), 1996, 1700; Paul Schveiger, „Prieteni români ai lui M. Gaster”, „Facla magazin” (Tel Aviv), 1998, 2189; Iordan Datcu, „Prieteni români ai lui M. Gaster”, RL, 1998, 46; Iordan Datcu, Dicț. etnolog., I, 268-270; Anca Noje, Moses Gaster și prietenii săi români, ST, 1999, 1; Călin Teutișan, „Prieteni români ai lui M.
FLOREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287026_a_288355]
-
Primele versuri îi sunt găzduite, în 1904, de „Sămănătorul”, după ce își exersase condeiul în revista liceului (1897-1898). Poezii, traduceri, memorii de călătorie îi apar în „Opinia”, „Pagini libere”, „Lumea”, „Floare albastră”, „Versuri și proză”, „Hatikvah”, „Absolutio”, „Însemnări ieșene”, „Umanitatea”, „Hasmonaea”, „Facla literară”, „Mântuirea”, „Adam”, „Israelitul”, „Almanahul ziarului «Tribuna evreiască»” ș.a. F. este, mai întâi de toate, poet, chiar dacă activitatea sa include un roman, scrieri dramatice și traduceri. Culegerea de poezii De pe stâncă, apărută în 1922, s-a constituit prin „selectarea rodului
FURTUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287118_a_288447]
-
-se apoi la Chișinău. A început să publice versuri în „Bilete de papagal” (1928), continuând să fie o prezență activă în reviste ieșene și bucureștene, precum „Ediția specială”, „Cuvinte literare”, „Vlăstarul”, „Floarea de foc”, „Șantier”, „Reporter”, „Viața literară”, „Hasmonaea”, „Adam”, „Facla” ș.a. Uneori a semnat și Luca Dan. Volumele Oglinzi fermecate (1930), Ceasul de veghe (1937) și Glod alb (1940) au fost bine primite de critica epocii. Format în vecinătatea lui Tudor Arghezi, D. scrie o poezie aerisită, cu imagini insolite
DELEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286718_a_288047]
-
de Litere din București, pe care însă n-o va absolvi. Membru al „Grupului nostru” din jurul lui I. Minulescu, semnează în „Revista celorlalți”, „Viitorul”, „Convorbiri critice”, „Sămănătorul”, „Viața românească”, „Ramuri”. Din 1910 până la izbucnirea războiului mondial colaborează mai asiduu la „Facla”, „Viața socială”, „Falanga literară”, „Rampa”, „Insula”, „Universul literar”, „Revista idealistă”, „Capitala” ș.a. Concomitent, dă la tipar placheta La Fântâna Castaliei (1910), piesa Iov (1911), povestirea Zâna din fundul lacului (1912), precum și traduceri din Villiers de l’Isle Adam (Nuvele, 1911
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
sfârșitul decadei tipărește Iudeea (1927), prima parte a poemului ciclic Cântecul Omului, romanul Vioara mută (1928) și Leagăn de cântece (1929). Ales vicepreședinte al Societății Scriitorilor Români și premiat, scriitorul este deosebit de activ și în deceniul al patrulea. Redactor la „Facla” (1932-1934), el iscălește frecvent și în „Propilee literare”, „Ramuri”, „Universul literar”, „Bilete de papagal”, „Orizonturi noi”, „Cuvântul” (aici și cu pseudonimul Aenius) și în noua serie, din 1933-1936, a „Cuvântului liber”. În acest periodic, inserează, în 1935, primele două părți
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
filologie în 1975, cu teza Metafora poetică. Debutează în „Luceafărul” (1970) și editorial, cu volumul de versuri Pax magna (1972). A fost cercetător la Institutul de Cercetări Socio-Umane „Titu Maiorescu” din Timișoara (1966-1985), redactor, redactor-șef și director la Editura Facla (1985-1990), redactor la Editura de Vest (1991-1995), apoi redactor-șef la Editura Amarcord. Tipologic, poetul tinde spre un clasicism al rigorii constructive. Această opțiune este susținută și de trăsăturile ce țin de profilul său individual: elevație, austeritate. Afirmația este valabilă
DORCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286834_a_288163]
-
se refuză publicarea unor poezii în franceză, C. se grăbește să-și tipărească în regie proprie placheta Efluvii (1931) și se apropie de „Contimporanul”, în care face să apară versuri și notițe iscălite Leo-Albert Werner și V. Cristian. Redactor la „Facla” în anii 1932-1933, mai colaborează la „Zodiac”, „Tiparnița literară”, „România literară”, „Clopotul”, „Ulise”, „Litere”, „Azi”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Societatea de mâine”, „Reporter” ș.a. Redactor a fost, în 1936-1937, la „Adevărul” și „Dimineața”, semnând articole pe teme culturale, interviuri și numeroase
CRISTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286510_a_287839]
-
scurte proze, traduceri și la „Noua revistă română” (1912-1913), „Noi pagini literare” (1913), incidental la „Arta” (1912), „Biruința” (1912), „Ilustrațiunea națională” (1913), „Ramuri” (1913). Nu împlinise douăzeci de ani, când se stinge răpus de ftizie. „Literatorul” îl comemorează în 1918, „Facla” în 1922, dar abia în 1930 i se tipărește, cu prefața lui Perpessicius, un volum de poezii, Quasi. Titlul, împrumutat din Paul Verlaine, este cel pe care I. îl dăduse unui caiet manuscris și trimite la tristețea fluidă, insinuată ori
IACOBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287477_a_288806]
-
al revistei „Arca”. Colaborează la „Echinox”, „Steaua”, „Familia”, „Amfiteatru”, „Orizont”, „Tribuna”, „Vatra”, „22”, „Interval”. A debutat în „Steaua” (1967) cu poemul Clopote, iar editorial în 1977, cu placheta de versuri Priveliștile, pentru care a obținut Premiul de debut al Editurii Facla. Începuturile literare ale lui D. stau sub influența atmosferei echinoxiste, temele dominante fiind ființa ca entitate în univers, misterul relației cu natura, încercarea de a descoperi rădăcinile mitologice ale insului în mirificul peisajului: „Ți-e dor să scrii un poem
DAN-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286677_a_288006]
-
metamorfozează (preluând sugestia lui I. Valerian) în Mircea Damian și accede numaidecât în coloanele diferitelor publicații: „Universul literar”, „Universul”, „Viața literară”, „Bilete de papagal”, „Vremea”, „Falanga literară și artistică”, „Nădejdea”, „Ultima oră”, „Gazeta literară”, „Adevărul literar și artistic”, „Gândirea”, „Excelsior”, „Facla”, „Dimineața”, „Seara”, „Porunca vremii”, „Azi”, „Cuvântul liber”, „Familia”, „Izbânda”, „Naționalul nou”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Floarea de foc”, „Lumea românească”, „Sfarmă-Piatră”, „Spectator”. Redactor la „Universul literar”, „Azi”, „Lumea românească”, D. a condus periodicele „Vitrina literară” (1929; seria a doua - în 1934
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
rapid în ziaristică, semnând, în timp, și cu pseudonimele Ajax, Ali-Baba, Antipater, Argoman, Aster, Asterisc, Cara-Onid, Nekar, N. Grecu, Traian Nicodim sau cu pseudonimul colectiv Kalvincar (împreună cu L. Kalustian și I. Vinea). I se încredințează funcția de prim-redactor la „Facla” (1930-1938) și cea de redactor-șef la „Rampa” (1941) și la „Bis” (1942-1946). Colaborează cu articole de critică teatrală și la „Reporter”, „România”, „România literară”, „Azi”, „Revista română”, „Curierul”, „Curentul familiei” ș.a. Este vicepreședinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști (1938-1944) și
CARANDINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286099_a_287428]
-
Gazeta tinerimei”, „Socialismul”, „Revista copiilor și a tinerimii”, „Rampă”, „Adevărul literar și artistic”, „Gazeta capitalei”, „Cuvântul liber”, „Dimineață” „Presă”, „Filmul”, „Omul liber”, „Lupta”, „Dimineață copiilor”, „Lumea copiilor”, „Viața literară”, „Adevărul”, „Premieră ilustrata”, „Ilustrațiunea română”, „Seară”, „Universul”, „Gazeta femeii”, „Dacia”, „Cinema”, „Facla”, „Izbândă” (Chișinău), „Femeia și căminul”, „Gazeta literară”, „Tribuna României”, precum și în revistele „1933-1934” și „Voiaj”, editate de ea, i-au apărut reportaje, dezbateri feministe, impresii de drumeție, interviuri (cu artiștii români din Parisul interbelic, cu B. Fundoianu, N. Titulescu, Anna
CASSVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286137_a_287466]
-
la Ministerul Artelor și Cultelor (1923-1929), bibliotecar și referent la Ministerul Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale (1929-1944) și secretar general al Uniunii Scriitorilor Democrați (1944-1949), a publicat sporadic în „Tiparnița literară”, „Cuvântul”, „Universul”, „Caietul de poezie al «Revistei Fundațiilor Regale»”, „Dimineața”, „Facla”, „Adevărul”, „Viața literară”, „Azi”, „Lumea românească”, „Mișcarea literară”, „Reporter”, „România literară”, „Ramuri” ș.a. A lăsat două cărți pentru copii și, în 1966, și-a retipărit versurile (completându-le cu un ciclu inedit, Cartea de patimă) și traducerile în volumul Inima
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]