3,990 matches
-
Tariful - valoare publică, vulgară - aplicat fagului - copac magic, despre umbra căruia se crede că e loc de odihnă al zânelor - e o atingere a lumescului de supranatural și „de altfel zînele au plecat / într-un cosmos irigat / cu ape subtile”. „Fagii prelungi” - concret, arbori de circa 40 de metri, la maturitate, metaforic, copaci „neconciși” (adică nu „scurți”) - aduc a parabolă, prolixitatea fiind aproape de enigmatic. Un angajament ieșit din ordinea firii („pact ciudat”) se încheie între lumea naturală codificată în „trunchiuri” și
SIMION SUSTIC de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366990_a_368319]
-
întoarcerea armelor împotriva nemților. Ce curvă mai este și politica asta! Luna își făcuse apariția pe cerul senin și plin de stele. Se vedea ca în palmă pe tot podișul străjuit de ambele părți de fălnicia munților. Sus, sub un fag secular se afla coliba de la stâna lui Miron. Câinii, cum au simțit miros de om străin, au și început să latre și s-o ia la vale în întâmpinarea intrusului. Miron nu se mai aștepta ca prietenul lui să ajungă
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]
-
Izvorul strălimpede din care bei Depline puteri să prinzi la centenar. Tineri brazi sobri, drepți arhierei, Manierați, cu aer protocolar, Cântă în cor un fascinant tropar, Nu poți să nu-mparți bucuria cu ei. Zvelte căprioare și căpriori în rut, Fagi și stejari, mesteceni, arțari și ulmi Se văd din depărtare, chiar de la Prut. Ziduri de cremene, păduroase culmi, Cetate durată din dor și durut, Tu ne-ai vindecat de cazne și urât. Satul natal Pios se-ndreaptă pasu-mi spre satul
SONETELE LIMBII ROMÂNE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367103_a_368432]
-
piciorul aceste meleaguri fără seamăn de frumoase, cu toate că din bătrâni se spunea să nu pleci marțea la drum. Era un traseu ce te ducea cu gândul la sălbăticiile de altă dată ale acestor munți falnici și plini de păduri de fag și conifere, neatinse încă de lăcomia omului. Istrate urmărea prin fereastra autobuzului ce făcea legătura dintre Câmpina și localitățile de pe valea apei, cum șoseaua șerpuiește, lăsând în urmă colinele, pușcăria Doftana de la Telega, apoi cheile Brebului. Din ce mergea spre
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
din după amiaza târzie a începutului de iunie. Ajunse la poalele satului Teșila, amplasat în Carpații de Curbură, pe cursul mijlociu al râului Doftana, în zona pe care localnicii o numesc “lunca”, zonă împrejmuită cu munți împăduriți și păduri de fag sau de brad, unde din vârful dealului ce se formează la marginea satului, se poate vedea cum se deschide panorama fără asemănare cu o frumusețe divină din Vârful Secăriei, o zonă golașe, dar de un farmec aparte, preferată în general
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
poetul aduce un adevărat elogiu vieții rustice. „O, prietene,/ de-ai ști să ascuți/ pledoaria unui singur/ salcâm înflorit!” La Petru Lascău, poezia naturii este de inspirație folclorică, amintind de stihurile lui Vasile Alecsandri - „este și doină din fluier de fag/ lacrimi de dor și de drag”. Frumusețea clasică a versului - „albul din turme de miei/ arome de fân și floare de tei” („Impresii de Crăciun”) redă spiritualitatea spațiului românesc, păstrând sobrietatea și simplitatea ritmului popular. Universul poetic al lui Petru
ATUNCI CAND IUBIREA DEVINE MESAGERUL CERULUI. VERSURI DE PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 155 din 04 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367190_a_368519]
-
fim de acord cu Petru Lascău când spune: „Cel mai mare poet țăran, cum l-a numit unul dntre poeții români contemporani, s-a plămădit ca om și mesager divin pe plaiurile Bihorului, la coarnele plugului, în foșnetul pădurilor de fagi, în unduirea holdelor de grâu, în sudoarea nobilă a țăranului. Citindu-i poezia, meditația, uneori, de profunde pătrunderi filozofice, nu poți să nu simți mirosul fânului de curând cosit. Nu poți să nu auzi ciocârlia și cântecul voios al secerătorului
CUM SA VEGHEZI PENTRU A AVEA VIATA DEPLINA, INTR-O CARTE DE ESEURI SEMNATA PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367226_a_368555]
-
Acasa > Impact > Scrieri > CU ȘCOALA LA PLANTAȚIE Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1301 din 24 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Cu școala la plantație Unde sunt pădurile mai falnice decât în ținutul Bucovinei? Unde cresc fagii mai armonioși decât în Obcina Feredeului? Pădurea și pășunile sunt adevăratele bogății ale locurilor. Nicio palmă de pământ nu este pustie, fie este apă, fie pădure, fie pășune. Dar, ca să fie așa în acest ținut binecuvântat de Cel de Sus
CU ŞCOALA LA PLANTAŢIE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349487_a_350816]
-
de mângâiere./ Plângea moșul în pădure,/ C-a rămas singur pe lume ... Ruga cerul și pământul,/ Ca să-i asculte cuvântul./ Lele, lele ... și iar lele,/ Vai de păcatele mele/ Bătrânețile sunt grele,/ Am rămas fără putere./ Calc pe iarbă printre fagi,/ Nu-mi văd copilașii dragi/ Frunzele uscate sunt/ De ce trăiesc pe pământ?”. La un moment dat, Luceafărul a ridicat cortina timpului și a venit să-i asculte incantația celestă, că tot privindu-i fruntea lată de poet, am înțeles vorbele
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
de mângâiere./ Plângea moșul în pădure, / C-a rămas singur pe lume... Ruga cerul și pământul,/ Ca să-i asculte cuvântul./ Lele, lele...și iar lele,/ Vai de păcatele mele!.../ Bătrânețile sunt grele,/ Am rămas fără putere./ Calc pe iarbă printre fagi,/ Nu-mi văd copilașii dragi./ Frunzele uscate sunt...,/ De ce trăiesc pe pământ?” ...La un moment dat, Luceafărul a ridicat cortina timpului și a venit să-i asculte incantația celestă, că tot privindu-i fruntea lată de poet, am înțeles vorbele
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
de mângâiere./ Plângea moșul în pădure, / C-a rămas singur pe lume... Ruga cerul și pământul,/ Ca să-i asculte cuvântul./ Lele, lele...și iar lele,/ Vai de păcatele mele!.../ Bătrânețile sunt grele,/ Am rămas fără putere./ Calc pe iarbă printre fagi,/ Nu-mi văd copilașii dragi./ Frunzele uscate sunt...,/ De ce trăiesc pe pământ?” ...La un moment dat, Luceafărul a ridicat cortina timpului și a venit să-i asculte incantația celestă, că tot privindu-i fruntea lată de poet, am înțeles vorbele
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
fi reușit să scape și ar fi fost prins, îl aștepta spânzurătoarea, asta era pedeapsă pentru dezertorii din armată imperiala. La 27 octombrie 1916, în trecătoarea Tulgheș, a reușit să se facă nevăzut și să se ascundă în scorbura unui fag bătrân, punând în fața ei o creangă stufoasa tot de fag, pe care a tăiat-o cu baioneta de la pușcă. Cand a auzit vorba românească, a ieșit din scorbura cu mâinile ridicate și a început să strige cât îl țineau plămânii
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350256_a_351585]
-
aștepta spânzurătoarea, asta era pedeapsă pentru dezertorii din armată imperiala. La 27 octombrie 1916, în trecătoarea Tulgheș, a reușit să se facă nevăzut și să se ascundă în scorbura unui fag bătrân, punând în fața ei o creangă stufoasa tot de fag, pe care a tăiat-o cu baioneta de la pușcă. Cand a auzit vorba românească, a ieșit din scorbura cu mâinile ridicate și a început să strige cât îl țineau plămânii: - Nu trageți, sunt român, mă predau! Nu trageți, sunt român
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350256_a_351585]
-
în continuare , poteca ne-a dus într-o zonă de anini tineri. Ierburi înalte mărgineau poteca , din loc în loc scaieții ne atrăgeau atenția , iar lumânăricile și campanulele își ițeau florile din iarba deasă. După zona de anini , începea pădurea de fag și mesteacăn. Poteca urca apoi abrupt până într-o zonă cu tufișuri de afine , iar apoi ocolea brusc pe lângă o prăpastie. Dacă n-ai fi de-al locului , ai trece prin acea zonă fără să observi râpa de alături. În fața
PE URMELE LEGENDELOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350265_a_351594]
-
iar restul zonei era ca un amfiteatru verde care privea spre acest perete. Straturile orizontale de gresie alternau cu cele de argilă pe toată înălțimea peretelui. Nu se putea coborâ pe acolo , așa că am luat-o pe ocolite coborând printre fagii falnici amestecați cu mesteacăn și ulm , până în fundul văii , unde o mocirlă rece și plină de brusturi îngreuna accesul curioșilor. Întrucât la sfatul prietenului ne luasem cizme de cauciuc nu a fost nici o problemă să traversăm zona mocirloasă și să
PE URMELE LEGENDELOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350265_a_351594]
-
și nu mă desfigurez uitând cine sunt... . Stelian Gomboș: - Aș face chiar o comparație. Dacă vom privi o pădure în ansamblul ei ea este o unitate de copaci. Apropiindu-ne mai mult, vom putea observa, că sunt diferite esențe lemnoase. Fagul este fag, pinul este pin, salcâmul este salcâm. Cu alte cuvinte, nu este nicio problemă faptul că românii se adaptează și se integrează în societățile occidentale, dar este esențial să nu-și uite esența. Se vorbește foarte mult despre capacitatea
TRĂIND CU ADEVĂRAT CREDINŢA ORTODOXĂ, EA NE DUCE LA ÎMPLINIREA FIRII NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349063_a_350392]
-
mă desfigurez uitând cine sunt... . Stelian Gomboș: - Aș face chiar o comparație. Dacă vom privi o pădure în ansamblul ei ea este o unitate de copaci. Apropiindu-ne mai mult, vom putea observa, că sunt diferite esențe lemnoase. Fagul este fag, pinul este pin, salcâmul este salcâm. Cu alte cuvinte, nu este nicio problemă faptul că românii se adaptează și se integrează în societățile occidentale, dar este esențial să nu-și uite esența. Se vorbește foarte mult despre capacitatea intelectuală deosebită
TRĂIND CU ADEVĂRAT CREDINŢA ORTODOXĂ, EA NE DUCE LA ÎMPLINIREA FIRII NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349063_a_350392]
-
este, te mirai de pata aia neagră din vale. Ne-am tolănit în iarbă, se făcuse liniște, nu se auzea decât foarfeca de tăiat platine pentru laminor și, din când în când, uruitul unui pod rulant. - Pe aici cresc numai fagi, a spus atunci Culiță. Iar mai sus, brazi. La noi cresc mai ales salcâmi și sălcii în locurile joase. Salcâmii au coaja aspră, dar pot fi descojiți ușor. Mie îmi plac salcâmii, mai ales pentru că primăvara fac niște flori mărunte
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
2014 ÎN MAREA DE CUVINTE --------------------------------------- Un tânăr Inorog zburdă-n vâlcele Pădurile, câmpiile sunt bete, Eu după el mă iau cu dor,cu sete, Dând bice repezi, versurilor mele. Cu torsul lui de-un alb imaculat Apare și dispare dintre fagi Cu cornul și cu ochii lui cei dragi Vreau să-l momesc la mine în palat. Dar libertatea lui nu se înjugă Ca frâul de cuvinte să-l ajungă, Mi-ar trebui o viață să-l vânez, Însă nici viața
SONETE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349375_a_350704]
-
ape curg. Tu ești goală, eu alerg, Ești nebună, eu sunt bleg, Vreau să spun ceva, încerc, Suntem singuri, nu aleg. Ne iubim că e prea larg Spațiul, prea e androfag, Pe ocean aș fi catarg, Ești fragilă, eu sunt fag. Astfel viața ne-a trecut, În contract termenu-i scurt, Cimitirul nu e mut, Deși mort, eu nu sunt surd. Sunt paznic la castelul Măriei Tale, Doamnă, Împart bilete celor Care doresc să doarmă În brațele divine ale Măriei Tale, Nu
ABSURDE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349431_a_350760]
-
munte, printre care o baladă: „1. Rău mă dor ochii mă dor/ De durerea frunzelor/Refren: Și mă duc și iar mă duc/ Până la izvor sub nuc./ Și mă fac și iar mă fac/lemn de brad și lemn de fag./ 2. Rău mă dor picioarele de bătut cărările.// Refren/3. Rău mă dor ochii mă dor/ De lumina stelelor./ Refren/”. Dragostea pentru munte apare și în cântecul Bătrânul refugiu: „1. Departe în munți ascuns printre stânci/ Se află bătrânul refugiu
FESTIVALUL NAŢIONAL AL PĂSTRĂVULUI, CIOCĂNEŞTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349905_a_351234]
-
scriitor, scrie poezie, proză scurtă cât și proză memorialistică .Prima sa apariție în public, a fost încă din anul 1972 în revista ieșeană Convorbiri Literare. A publicat apoi în Luceafărul, diferite reviste pentru elevi, multe ziare din Brăila , revista Țara Fagilor - Suceava și alte reviste literare. Prima apariție editorială este în anul 1999 cu cartea de poezii Sonate, editată la Ed. Evrika. Apar apoi; Anotimpuri pentru prietenii mei - poezie în anul 2002 Amintiri , dragi amintiri... - proză memorialistică 2002 Amintiri care nu
POETA CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ PREZINTĂ EMILIAN MARCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344573_a_345902]
-
din jurul casei plină de trandafiri, de zambile, de narcise, de mărgăritar, de iasomie, de liliac, de bujor, de lalele ... În porțile cele mari de la drum, dar și în celelalte care dau spre curte sau spre grădini se puneau crengi de fag înverzit, în ajunul Zilei, Sfântului Mare Mucenic Gheorghe-Ocrotitorul Primăverii, flamura verde a nemuririi, ca simbol al veșnicei slave a Mântuitorului Hristos. În spatele casei erau rând pe rând: curtea păsărilor țanțoșe în apanajul lor viu colorat: curci, gâște, rațe, găini, bibilici
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
a arătat o oglindă, să ne jucăm. Nu ne puteam sătura văzând lumea, pajiștile verzi, în oglindă, parcă înmulțindu-se. Am descoperit cât de grozav este spotul de lumină reflectat de oglindă, îl trimiteam departe, pe stoguri de fân, pe fagii din vale, pe pielea vitelor care pășteau liniștite. Am adus și oglinda noastră din casă, și am descoperit efectul nemaipomenit de multiplicare când pui doua oblinzi în paralel una lângă cealaltă. Dar, cel mai grozav lucru a fost pentru noi
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
bucura mult de tot. Toamna, când venea uncheșul cu vitele la pășunat, erau zilele cele mai frumoase. Se deschideau țarinile, oile și vitele puteau paște oriunde, pe toate pajiștile. Noi eram în jurul uncheșului, undeva în vale, lângă pârâu, pe lângă niște fagi mari. Eram cu sumanele pe noi și căciulile pe cap, toamna era deja rece, mai veneau și ploile. Stând pe lângă vite și oi, în vale, ni se făcea foame. Uncheșul făcea un foc mare pe câte o cioată de fag
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]