935 matches
-
dimensiunea superioară. În acest context, interdicția însăși trebuie citită per contrarium, ca o sugestie modelatoare a traseului inițiatic, altminteri eroul nu poate descoperi singur tărâmul interzis sau cămara oprită. Coerciția are deci un rol profund formativ, concentrează atenția neofitului asupra faliei ce face legătura cu sacrul și îi dă cunoașterea necesară să o recunoască printre sume¬deniile de alte spații similare. Întrebările cheie sunt următoarele: ar mai greși tinerii, dacă nu li s-ar mai indica hybris-ul posibil? Și dacă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
alta. Critica de acest fel fuge de literatură, privind-o cu condescendență, folosind-o ca un pretext, ca un simplu suport pentru construcții exterioare ei. Un eseist francez vorbea de o "păsărească de laborator". Nu s-a iscat oare o falie între, să zicem, un Thibaudet și, să zicem, un Jean Ricardou? Dintre ai noștri, Cioran, N. Steinhardt, Alexandru Paleologu au adnotat cu stupoare această "noutate" acest "jargon" intempestiv, nu doar în limbajul criticii dar și în cel al filosofiei, tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poezie cu acces la viziune și la mit: Un pas, atât: un singur pas Strigată dogmă: „Nu se poate!“, „Noapte... friguri... ploi... Cerșesc la punțile-Ți închise... Boltită dogmă peste noi; Mi-a înghețat șira spinării... Trec căruțele dogmei departe falii imense; La dreapta mâinii lor voi sta atent la ultima lumină - în lături toți! O clipă-n lături! Atent la ultima lumină... Un nenorocit accident, soldat cu amputarea unui picior până la gleznă, îl țintuise în casă în ultimii ani pe
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pare un "balamuc interpretativ" care însă, pe-ncetul, "începe să fie purtător de sens, dacă avem în vedere că apariția unui scriitor deopotrivă ireverențios și inovator cu normele poetice, cum a fost Eminescu, survenea la limita de contact a unor "falii tectonice". Adică, în toiul celei mai angajate "bătălii canonice" a secolului al XIX-lea românesc, ce pune în coliziune posteritatea canonului pașoptist și emergentul canon junimist [...] La începutul secolului al XX-lea, exista deja un consens emoțional larg în legătură cu figura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mine intactă, așa cum fusese odinioară, în vremea când mai aveam încredere în ea. Ca să mă poată amăgi, trebuise să se mintă pe sine - lucrurile mergeau mână în mână, una-n alta. Pierderea acestei prietenii a rămas până azi ca o falie în viața mea. A trebuit să găsesc un „animal al inimii“ și un „rege“ și din cauza acestei femei. Pentru că ambele noțiuni sunt cu două tăișuri, bântuie prin mărăcinișul iubirii și trădării. Când scriam, a trebuit să întreb propozițiile apărute pe
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
numai lucrurile de „după“, ci chiar și pe cele dinainte, care în mod normal n-ar avea nimic de-a face cu ruptura din viața ta, dacă ea nu s-ar fi produs între timp. Totul fiind magnetizat de această falie și nimic nemaiputând fi despărțit de ea nici în cap, nici în întreaga ta viață. Ceea ce a existat înaintea rupturii ți se înfățișează după ca și cum ar fi fost încă de pe atunci - în mod ascuns și, de aceea, neînțeles la timp
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
iei !“. Apoi : „Ce, am zis eu să vă schimbați ? Continuați cum erați !“. M-am simțit coborît pe pămînt și, cu un efort de voință, l-am ridicat pe Bogdan în spinare și am con tinuat eu. Eram ca Superman ridicînd falia Floridei, eram statuia electricității de la Barajul Vidraru... Cunoștințele acumulate în jumătatea de an cît am făcut cursul acela intensiv de karate (de patru ori pe săptămînă) nu mi-au folosit niciodată, pentru că nu am avut ocazia să le aplic. Oamenii
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
grandioase, în care mânia lui Dumnezeu să se abată asupra Pământului, Soarele să se acopere de un nor gros de fum, apele să se reverse din matcă și să invadeze uscatul, pămân tul să se cutremure și să crape în falii adânci, orașele să fie înghițite, iar oamenii să moară pe capete. Toate acestea pentru ca, desigur, cei rămași în viață să se uite cu nesaț la știrile de la televizor și astfel să le facă rating. Până la marele moment care săi facă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
lumii în care trăiește. Opera lui Caragiale constituie doar turnesolul care scoate la iveală nuanțele și fantasmele identitare, anxietăți, com- plexe, deziderate și iregularități ale unei culturi și civilizații aflate într-o complicată dinamică, o cultură și o civilizație a faliei care face obiectul unei alte cărți. Am constatat că dispunem de patru tipuri de „utilizatori” ai operei lui Caragiale, utilizatori pentru că ei nu sunt doar critici literari, regizori, filozofi, istorici ai ideilor, ci și ziariști, oameni politici etc.. Unul singur
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
dispărut, o simplă fantoșă redusă la o condiție spectrală, inconsistentă. Numai că din ziar, Caragiale a extras ceva ce s-a dovedit a fi peren, un orizont de posibilitate. Scrii- torul a descoperit o fractură, un punct de inflexiune, o falie, un pliu în care și-a depozitat opera, un pliu care poate fi desfășurat la infinit așa cum magicienii scot din pălărie o eșarfă care nu se mai termină. În ce măsură am dreptul să utilizez opera lui Caragiale în afara contextului de cultură
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ceea ce oferă esențial opera lui Caragiale ține de ilustrarea a ceea ce Agamben numea obscuritatea unui secol, ceea ce-l face pe scriitor contemporan cu noi și cu cei care ne vor urma. Scriitorul avea intuiția unei fracturi a lumii sale, a faliei, separând generația sa, ca una care „a râs prea mult”, de generațiile care-i vor urma, care „nu vor mai râde”, o anumită lumină epocii sale de tenebrele celei care avea să vină. Privind strict cronologic, Caragiale avea drep- tate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
300 m Câmpia Siretului inferior e o luncă joasă și umedă, pe când lunca Prutului e mai largă și aici, în sudul județului, se găsește zona cu cel mai înalt grad de seismicitate din România, al cărui epicentru se află pe falia Focșani-Nămoloasa Galați. Clima este temperat+continentală cu temperatura medie anuală de + 9-10 grade Celsius; cea mai fierbinte temperatură a fost de +40, 6 grade, la Târgu Bujor, iar minima a fost de 32 de grade la Drăgușeni. Precipitațiile medii anuale
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
300 m Câmpia Siretului inferior e o luncă joasă și umedă, pe când lunca Prutului e mai largă și aici, în sudul județului, se găsește zona cu cel mai înalt grad de seismicitate din România, al cărui epicentru se află pe falia Focșani-Nămoloasa Galați. Clima este temperat+continentală cu temperatura medie anuală de + 9-10 grade Celsius; cea mai fierbinte temperatură a fost de +40, 6 grade, la Târgu Bujor, iar minima a fost de 32 de grade la Drăgușeni. Precipitațiile medii anuale
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
vedem, acolo unde era brațul bărbatului, bustul de femeie așezat pe o suprafață geometrizată printr-o rețea perspectivală ce dispare pe un punct al orizontului. Pe de altă parte, acest punct principal al viziunii este punctul de fugă al unei falii lungi, cu o tăietură clară în sol, tăietură al cărei desen se găsește exact în spatele unei reprezentări anatomice a unui bazin de femeie, a unor vintre maternale, tratate ca obiecte prețioase, aurite, gri-metalice, ornamentate cu arabescuri, cu un punct alb
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
a cetăților. Ele au întâlnit gândirea iudeo-creștină și au ajuns să asigure astfel prima formă a noii credințe monoteiste, creștinismul. De la acest nivel, traseul arheologic va reveni, pe linia neoplatonismului și a scrierilor teologilor capadocieni, la gândirea creștină și la faliile, dar și la grefele conceptuale care privesc noțiunile de divin și de imagine. Ele vor sprijini noua teorie a puterii și a guvernării basileice, prin planul aferent cu privire la oíkonomía creștină. Teocrația bizantină va fi supusă ulterior
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cadrul dualismului semnalat [între senzație și imagine, ca și între cele două sensuri ale termenului Φαντασία, "a părea" și "a apărea", n.n.] pentru a se înscrie într-o schemă ce ar ține seamă de tendințele intenționale ale existentului. (Moutsoupoulos 22) Falia dintre sensibil și inteligibil se micșorează și mai mult dacă este să ne referim la neoplatonism. Filosofia lui Plotin va căuta să refacă statutul metafizic al imaginii: nu un produs al imaginației, ci un dat prim, ea poate ajuta conștiința
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
prezent, "cuprinde cu ușurință evenimentele din zece, douăzeci de vieți omenești" [Empedocle, Purificări 117]. (Vernant, Mit și gândire 149) Memoria este divinizată pentru capacitatea ei de a scoate umanitatea din timp și de a o aduce în apropierea divinității, prin falia creată de ritual și de ceremonialuri, mai ales când acestea sunt funerare. Timpul divin, șarpele care încolăcește cosmosul sau fluviul uriaș, ca motive mitologice, întăresc la rândul lor constelația simbolică a memoriei. În urma crizei traversate de cetatea greacă în secolul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Treptat, înspre marea schismă din 1054 (așa cum am subliniat deja), Roma reia, în cadrul teologiei catolice și al politicilor papalității, prin opoziție față de orientul ortodox, teoria vetero-testamentară a "sacerdoțiului regal" (o veche preocupare, încă de la Sfântul Augustin). Practic, cauzele majore ale faliei dintre pars occidentalis și pars orientalis, ale decantării a două tipuri de cultură și de civilizație − deși creștine, atât de diferite − rămân înfruntările dintre sistemele lor politice și dintre viziunile lor teologice. Sau, altfel spus (după Gilbert Dagron), cele două
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
al seriei schismelor imperiale, trebuie amintit și faptul că înfruntarea orient-occident a luat ulterior o amplitudine politică și spirituală incontrolabilă, pentru că a implicat noile puteri din Europa și granițele tot mai mobile și mai "ambițioase", începând cu apariția regatelor romano-germanice. Falia a fost creată de polemica ideologică, fundamentală, în jurul primatului religios, afirmată de instituțiile constantinopolitane și de biserica răsăriteană în relația lor cu cea apuseană, apărătoarea teoriei a "două puteri" necesare (Dagron, Empereur 18). Dacă atitudinile schismatice sunt asumate de papalitate
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
iubesc. În colecția TEXTE DE FRONTIERĂ au apărut (selectiv): Apocalipsa de carton, Nichita Danilov Așa ne-am petrecut Revoluția, Sorin Bocancea & Mircea Mureșan Ceea ce cred, Hans Küng Cel de-al treilea sens, Ion Dur Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan Cultura faliei și modernitatea românească, Angelo Mitchievici Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă, Mioara Anton, Bogdan Crețu & Daniel Șandru (coord.) De la presa studențească în comunism la presa postcomunistă, Sorin Bocancea (coord.) Evadări în lumea liberă, Adrian Marino Exil în
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
autori, indiferent de meridianul unde s-au manifestat, publicații, curente literare și instituții. Romanul Misiunea de investigare (1987) aduce în prim-plan problematica formării personalității și a limitelor impuse existenței spirituale resimțite de trei generații în intervalul 1936-1976, drama marii falii culturale din veacul al XX-lea, mai ales pentru Europa de Est. Versurile din placheta Limite (2003) vădesc un ochi lucid, introspectiv, și o gestică sobră, dar cu deschideri pentru surprinderea bucuriilor ingenue. SCRIERI: Secvențe critice, București, 1979; Tudor Vianu, București, 1984
ŢARALUNGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290080_a_291409]
-
alchimia ce ni se părea atât de savantă, a vopsitului ouălor, în fine, cu mirosul lumânărilor de ceară arzânde, pentru cei care-și petreceau Deniile în biserici. Dar niciuna dintre aceste sărbători nu mi se părea o exclusivitatea religioasă, o falie între noi, românii, și ceilalți. Îmi amintesc că, de fiecare dată, cea dintâi care trecea strada, venind spre noi cu tava acoperită cu un șervețel frumos brodat, era evreică. Ea, cea dintâi, ne aducea din cozonacul făcut de ea, din
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și adolescent la Roman, Blecher descoperă strâmtoarea și fabulosul sufocant al târgului bacovian de provincie. O sensibilitate excesivă și fluctuantă marchează inteligența sa nervoasă, scormonitoare. Sunt, de pe acum, semnele unei abrupte distanțări de mediu și ale Înzestrării singulare. Pe o falie ardentă se plasează sulița subțire a unui lung și tremurător ac magnetic. O senzualitate avidă, exasperată, receptând semnale imperceptibile, violentând tăcerea, Încremenirea, soliditatea opacă. Asalt tensionat, frecvențe oscilante și extreme sub controlul unei lucidități nu doar precoce, ci de-a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
intangibilitate a afecțiunii: sora sa, Lica. O adorase, se pare, și făcuse totul s-o scoată din infernul comunist al României anilor ’50 și, ulterior, să-i ușureze adaptarea În Franța. După sinuciderea, acum câțiva ani, a partenerei sale, Sigrid, falia depresivă se adâncise, evident. Remușcările și nostalgia deveniseră frecvente. Se simțea vinovat. Jucase cartea Însingurării orgolioase și egoiste, acceptase, uneori, confreriile vedetismului artistic, snobismul mondenității. Regreta răutatea de care dăduse dovadă, câteodată. „Țara Dada”, cum numea România, revenise și ea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
un detaliu interesant prin semnificația sa desacralizatoare fiind momentul în care personajele profanează mâinile bătrânei călăuze. G. este un prozator rafinat, ale cărui personaje își pun întrebări existențiale semnificative, fără ca între materia epică și trăirea psihică să se instaleze vreo falie. Lipsește însă o anume cristalizare a stilului, sesizabil fiind un inventar funcțional limitat pentru construirea situațiilor și a tipurilor, ceea ce dă adesea impresia de redundanță. SCRIERI: Hanimore, București, 1969; Frumos e numai adevărul, București, 1979. Repere bibliografice: Gabriel Dimisianu, „Hanimore
GABREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287120_a_288449]