1,938 matches
-
că-i fleac și să-i parcurgi În formație, cu armele pe umăr, cu privirea Înainte, inspirând aer curat de primăvară. Dar ia să Încerci numai să-i faci cântând, cu obrajii umflați, cu sudoarea curgând șiroaie, cu răsuflarea tăiată. Fanfara primăriei tot asta făcea de-o viață Întreagă, dar pentru țâncii de la oratoriu fusese o adevărată probă. Ținuseră piept ca niște eroi, don Tico bătea cu cheia lui În aer, clarinetele scheunau epuizate, saxofoanele behăiau asfixiate, trombonul și trompetele scoteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
costișei care ducea la cimitir. De câtva timp Annibale Catalamessa și Pio Bo doar se prefăceau a cânta, Însă Jacopo Își onorase rolul lui de câine păstoresc, sub ochiul plin de binecuvântări al lui don Tico. Cot la cot cu fanfara primăriei, nu se făcuseră de râs, și spuseseră asta și Terzi și ceilalți comandanți de brigăzi: bravo, copii, a fost ceva superb. Un comandant cu eșarfă albastră și cu un curcubeu de panglici din cele două războaie mondiale spusese: „Părinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cele două războaie mondiale spusese: „Părinte reverend, lăsați copiii să se odihnească În sat, căci nu mai pot. Urcați pe urmă, la sfârșit. O să vină o camionetă care vă va duce Înapoi la ***. Dăduseră buzna la birt, iar cei din fanfara primăriei, gâltlejuri bătrâne făcute scoarță de atâtea funeralii, se aruncaseră fără nici o reținere la mese, comandând burtă de vițel și vin la discreție. Rămăseseră acolo s-o facă lată până seara. Băieții lui don Tico se grămădiseră În schimb la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
când se țin mai multe prelegeri, care „comemorau” un an de la adoptarea Constituției. Secția sportivă nu se remarcase în vreun fel deosebit din cauza lipsei condițiilor adecvate antrenamentelor. Excepție face participarea la o defilare în fața regelui, la București, în cadrul „Ceferiadei 1939”. Fanfara, în schimb, înregistrase progrese remarcabile sub conducerea dirijorului, cu un nume parcă predestinat, D. Enescu, șeful și sufletul ei. Se bucura de o organizare riguroasă, cu costume și instrumente asigurate de Ateliere, astfel încât a ajuns să fie privită drept un
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
asigurate de Ateliere, astfel încât a ajuns să fie privită drept un concurent serios chiar de către virtouzii branșei. Asociația era implicată și în acțiuni caritabile. „Balul familiar” din 18 februarie a fost organizat cu scopul de a achiziționa noi instrumente pentru fanfară, în timp ce serbarea pomului de Crăciun avea menirea de a aduce bucurie în casele lucrătorilor nevoiași. Fondul de 80 000 lei, strâns din donații (la au contribuit inclusiv Uzinele Reșița și Rezidența Regală a ținutului Prut) a fost folosit pentru cumpărarea
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
sect 1 la sect II și în fața porții Nicolina C.F.R. O echipă de lămuritori care au parcurs distanța dintre Iași Munteni care au reparat unelte în mod gratuit și au confecționat 65 fiare de plug. Pe ziua de 19 Noiembrie fanfara C.F.R. a parcurs prin toate secțiile de votare prin care a descrețit frunțile acelor nelămuriți și conrupți de reacțiunea care a fost schimbat cu totul impresia care s-au făcut de reacțiune. Echipa artistică a dat serbare la Roman pe
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
în cadrul întreprinderii, alături de colegii de muncă (sistemul aproape impunea o astfel de socializare forțată) și unul, foarte limitat ca proporții, viața petrecută în familie. Privitor la „oferta” fabricii, am descoperit că în Nicolina exista deja o tradiție a „distracției”. Renumita fanfară, posibilitatea practicării unor sporturi de performanță, ansambluri de dansuri sau corale, brigăzi artistice și formații de muzică ușoară. Cei înzestrați cu talent literar, mai mult sau mai puțin, puteau exersa în paginile publicațiilor uzinei, care apăreau cu contribuția aproape exclusivă
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
să-mi povestiți cum decurgeau sărbătorile oficiale în Nicolina ? 1 Mai, 23 August ? A.M.: - A, ce frumos era, mai frumos, nu știu. Făceam pancarte, înainte de 1 mai, chiar pregătiri, câteodată eram, când eram mai tânără, la coloana sportivă. Se ducea fanfara Nicolinei și cânta pe Splaiul Bahluiului și noi defilam, da’, era o mare plăcere, chiar ! Ne dădeau premii, și la 23 August, și la 1 Mai. Ne duceam la iarbă verde, îți permiteai, aveai bani, și la munte m-am
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
A.M.: - Era o parte, da nu chiar de la noi, de-acolo. Noi aveam export mult și nu prea aveai timp, chiar dacă, în alte timpuri ne mai duceam, da’, erau alții din uzină, da’, era orchestră, era echipă de dansuri, era fanfara care mergea la concurs și câștiga. Nu erau multe fanfare: a Nicolinei, cea de la Huși de pe undeva, de pe la Cozmești și vă dați seama ?! Avea trecere ! S. P.: - Și păunii, ați prins păunii în Nicolina ? A.M.: - Nu, n-am prins, nu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
acolo. Noi aveam export mult și nu prea aveai timp, chiar dacă, în alte timpuri ne mai duceam, da’, erau alții din uzină, da’, era orchestră, era echipă de dansuri, era fanfara care mergea la concurs și câștiga. Nu erau multe fanfare: a Nicolinei, cea de la Huși de pe undeva, de pe la Cozmești și vă dați seama ?! Avea trecere ! S. P.: - Și păunii, ați prins păunii în Nicolina ? A.M.: - Nu, n-am prins, nu știu. Că, eu am fost un pic la echipa de
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
nostru ne condusese bine, simțisem că în acea corespondență, cu toate că termenii erau greoi și acuzările prea directe, pulsa un adevăr. Afară de asta ne deprinsesem a nu prea avea încredere în serbări publice, în manifestațiuni patriotice, în zgomot de muzici, în fanfare și în făclii... Știam de ex. că o serbare analogă, intrarea triumfală {EminescuOpXII 177} a trupelor, s-a făcut în București exact în ziua în care d. Nicu Catargiu iscălea în numele guvernului român cedarea Basarabiei. Serbările de încoronare, zgomotoase și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
știe din ce țări străine să asiste, ca și noi, la ceea ce va urma. Am ajuns la vreme, ne explică Gertrud. Peste câtva timp urmează să se schimbe garda regală. Într-adevăr, suntem martorii unui veritabil spectacol medieval. În acordurile fanfarei militare, o gardă de ostași în costume albastre, centuri și mănuși albe, cu chipiuri albe metalice, strălucitoare, terminate cu un cucui lucitor și ascuțit în vârf, cum aveau însă de culori gri-argintiu ostașii germani și austrieci prezintă onorul pentru două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
un pericol sau un viciu pentru societate. E, toate treburile astea le-am aflat În anchetă, În proces și după proces. Concret, În ’44, când la data de 24 ianuarie se cânta „Hora Unirii” În piață. În horă, prinsă sub fanfara militară, erau așa: militari, localnici, elevi și studenți mai puțini, pe care i-a prins momentul acasă... Și dansam „Hora Unirii”. Mi-a pus-o În față la Securitate când am fost arestat: „Uite, noi de la ora aceea te-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
în mod deosebit brigada de agitație satirică al cărei text era foarte reușit și unde erau ironizate anumite aspecte negative din comună. În brigadă aveam și eu un rol. Au fost aduși și artiștii populari „Damele” din satul Cocârț și fanfara dintr-o comună învecinată. Aceasta urma să cânte și la balul organizat pentru tineret după spectacol. Hotărâsem ca intrarea la bal să fie de data asta liberă. Toată comuna s-a adunat la Căminul Cultural, care devenise centrul viu al
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
restaurantul din centrul comunei, unde tocmai se adusese șampanie. Cei mai mulți au încins horele la bal, care se întindeau din cămin până în centrul comunei la restaurant. La căminul cultural a fost montat magnetofonul și stația de amplificare, iar în centru cânta fanfara. Petrecerea a continuat până noaptea târziu. Tot ce s-a petrecut în acea zi a confirmat vorba poetului, care spune că: „Românul nu vrea câmpuri fără flori/ Zile lungi și triste fără sărbători”. „CE-AR FI SĂ NU MAI FIM
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a fost încartiruit la Fort Monmouth, la sfârșitul anului 1941 și începutul lui 1942, cu câteva luni înainte de fixarea datei nunții. „Era un ger de crăpau pietrele astă-seară la raport și vreo șase oameni din plutonul nostru au leșinat în timp ce fanfara cânta la nesfârșit Drapelul smălțuit de stele. Presupun că dacă ai o circulație normală, nu poți înțepeni în nefireasca poziție militară de drepți. Mai ales dacă ții o pușcă încărcată la «Prezentați arm’!». Eu nu am circulație, nu am puls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
copilăria mea, veșnicele legende cu Cortes la tot pasul, orășelele prin care am trecut Iară să le vedem, ca Puebla, și cărora spaniolii le-au dat, în afară de stilul colonial, aceeași piață centrală, cu un chioșc în parc unde duminica vine fanfara și cântă, cu catedrala și cârciuma totdeauna în apropiere... Cum spunea Picasso? "Noi spaniolii, dimineața liturghie, după masa coridă, seara bordel. În ce se amestecă toate astea? în tristețe. O tristețe ciudată. Ca Escurialul... " Oare din închisoarea prin dreptul căreia
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
parfum, iar pe cărările umblate de sălbăticiuni or fi destule hoituri cu rămășițe de carne putrezită pe schelete. Dar viața, cu sevele gâlgâind, se dovedește mai puternică. Pan ar renunța, probabil, aici, să cânte din nai. Ar simți nevoia unei fanfare. Undeva trebuie să existe și Minotaurul în acest labirint vegetal. Sau e un "tic" tentația mea de a socoti "labirint" tot ce imaginația umple de pericole? Dacă-i așa, îmi place să cred că zeii mayașilor au suflat și peste
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de dezbateri, cursuri serale, o Societate de Istorie, o Societate de Arte Frumoase, un cerc al scriitorilor. Avem un muzeu interesant și o grădină botanică. Se desfășoară la noi o bogată activitate muzicală, care include un cerc de operă, o fanfară și „Orchestra din Ennistone“. În felul acesta, am reușit, și reușim încă, să ne găsim felurite divertismente. Aș mai menționa și existența unei pasiuni pentru jocul de bridge, deși în ultima vreme aceasta nu se manifestă frecvent printre tineri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se va fi rupt de Asia și se va fi prăbușit de cealaltă parte, ca o stâncă, în bazinul Atlanticului, revărsând un alt tsunami năprasnic, cel de grație, către orizontul diametral opus, al globului pământesc! Îți închipui, tu, prietene, ce fanfare, ce sindrofii, ce catastrofe titanice, minunate, mărețe, extraordinare, groaznice, se-apropie, de să te ștergi undeva, cu toate producțiile americănești futăcioase, de la Hollywood, în fața lor? Prostit, Fratele mai că uitase să răsufle. Ha, ha, ha, ha, ha...! Te-am păcălit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Scopul proiectului Reînnoirea spiritului tradițiilor străbune prin reînvierea unei sărbători populare importante pentru strămo șii noștri, Noaptea de Sîntandrei. Obiectivele proiectului sunt legate de redarea scenică a ritualurilor și practicilor de Sântandrei- colaborarea cu formații populare din școală și comunitate- Fanfara de la Zece Prăjini, descoperirea pasionaților de tradiție populară romînească în rîndurile elevilor școlii, formarea viitorilor coordonatori de proiecte culturaleelevii Școlii Normale „Vasile Lupu” Iași, contracararea noianului de kitsch (tendințelor de pseudoartă și prost gust, caracterizate prin platitudine, imitație superficială), punerea
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
iertarea. Sus, copiii dispăruseră în camerele lor, iar Richard făcea cafea în bucătărie. Sheba și cu mine ne-am dus în living și imediat Richard a venit cu tava de cafea. A făcut un întreg circ din asta - mimând o fanfară și cu șervetul pentru ceainic pe cap. Din asta și din felul exagerat în care Sheba i-a mulțumit, am tras concluzia că contribuția lui Richard la gospodărie era mai degramă nesemnificativă. Am stat toți trei de vorbă aproximativ patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o terasă pe care a Îmbrăcat-o În flori. Parcul? Paradisul copilăriei tale. Dacă cineva are cumva o fotografie făcută În anii ’80, ținîndu-se șăgalnic de unul din stîlpii cu Înflorituri de fontă ai chioșcului unde ar trebui să cînte fanfara (poate că o făcea altădată mai des, tu n-ai auzit-o decît de vreo două ori), atunci În mod sigur vede În ea și o siluetă mînjită, În mișcare, stricînd cadrul... Ăla ar trebui să fii tu, În vîrstă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mă irită (de ce dracu’ să ne pierdem așa cu firea dintr-un lucru atît de scîrbos ?!), dar Îmi dau seama că se diluează În masa de batiste fluturate și de lacrimi șterse pe furiș și de suspine. Există și o fanfară care emite marșuri și imnuri, alămurile străfulgerînd vesel din mijlocul grupului de bărbați solemni. — JURĂM... răcnim noi, deși e limpede că am fi În stare să spunem orice, cu mintea la hrana gătită de mame. O putem adulmeca de la distanța
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
inițial Îi sperie. Bilanțul fără precedent e grăitor: sînt operate În jur de 200 de arestări. 17 decembrie, duminică. Dimineața, centrul orașului devine teatrul unei scene suprarealiste: cîteva divizii de armată mărșăluiesc prin Piața Operei, În muzica triumfală produsă de fanfare militare. O asemenea desfășurare face parte dintr-o strategie pe care Statul-Major al armatei l-a conceput pentru a intimida, pentru a demoraliza orice alte Încercări de rebeliune. Efectul nu e deloc cel scontat, mulțimea strînsă aici protestează vehement, demonstrația
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]