4,667 matches
-
un individ căruia nici nu-i știa numele. Spectrophilia, explicația pentru atracția sexuală față de fantome Spectrophilia este atracția sexuală față de fantome, iar persoanele în cauză se pot excita atunci când văd forme în oglindă. Spectrophilia, ca fetiș, presupune deghizarea partenerilor în fantome pentru a crește plăcerea sexuală. De asemnea, o persoană care are această atracție sexuală se masturbează în oglindă, imaginându-și că întreține relații sexuale cu o fantomă.
Cum arată o fată care face sex cu o fantomă - VIDEO by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/62171_a_63496]
-
excita atunci când văd forme în oglindă. Spectrophilia, ca fetiș, presupune deghizarea partenerilor în fantome pentru a crește plăcerea sexuală. De asemnea, o persoană care are această atracție sexuală se masturbează în oglindă, imaginându-și că întreține relații sexuale cu o fantomă.
Cum arată o fată care face sex cu o fantomă - VIDEO by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/62171_a_63496]
-
înspre un transcendent, deviind astfel intențiile constructorilor nu spre un zenit, ci înapoi spre frică, spre simpla evadare, în orice direcție, din ceea ce fumul industrial, excrementele de pe stradă, furnicarele fără ferestre, nepăsătoarele păduri de piele ale curelelor de transmisie, statele fantomă fluide și răbdătoare ale șobolanilor și muștelor aveau de spus despre șansele milei în anul acela. Întinderea de cărămidă înnegrită de funingine e cunoscută drept Spitalul Sf. Veronica a Adevăratului Chip al Bolilor Intestinale și Respiratorii, iar unul dintre rezidenți
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
a fost niciodata sfințită și puțini localnici se aventurează în preajma ei. Există foarte multe filmulețe online despre dispariția a doi studenți în preajma acestui loc și chiar câteva anchete de crimă, iar localnicii jură cu mâna pe inimă că au văzut fantome aici și că nu e bine să vizitezi zona dacă ești slab de înger, scrie Trenul Regal este o bijuterie a căilor ferate care funcționează perfect și poate fi închiriată pentru suma de 15 000 euro/ zi. Se află pe
Cele mai interesante locuri din Capitală despre care nu vorbește nimeni () [Corola-journal/Journalistic/62574_a_63899]
-
din creștet până în picioare" (Cotidianul, 3.04.2010). În funcție de sursele pe care le folosesc, de textele pe care le traduc, ziariștii români recurg uneori și la alte grafii, în primul rând la forma burka („Burka: vălul islamic transformă femeile în fantome", Adevărul, 15.10.2009). In privința genului, nu apare nicio ezitare: datorită finalei în -a, substantivul este încadrat în română între feminine. Adaptarea morfologică este totuși mai lentă, pentru că presupune refacerea un singular nearticulat în -ă (ca în cazul lui
Burqa by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6261_a_7586]
-
dacă bomba atomică ar fi fost fabricată și folosită nu de americani, ci de japonezi. Trecutul e pe cât de ireversibil pe atât de fascinant și de încă, mereu, prost cunoscut. La ce bun să ne pierdem vremea disecând cadavrele unor fantome în loc să ne aplecăm asupra felului în care au trăit și au murit cu adevărat oamenii în carne și oase? Cred că singura scriere de acest gen pe care am apreciat-o a fost Complot împotriva Americii, de Philip Roth, și
Hitler sau Adolf? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6054_a_7379]
-
cu una dintre ele ori cu amândouă. Dacă suavul poet a zis Doamne ferește, eu zic Slavă Domnului că nu noi - colegele sale cu care a străbătut țara lui Leopold Bloom - i-am inspirat fanteziile erotice din povestirea Irish cream, ci fantoma contesei ce bântuia noaptea prin castelul în care a locuit." (p. 78) De aici până la denunțarea, în grup, a pornografilor ultimului deceniu (firește că Marius Ianuș e cap de listă) nu mai sunt decât câteva rânduri. La fel de nenuanțat e luat
Opera și cartea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6178_a_7503]
-
adevăr, scriitorul tânjește după acțiune ca vampirul după sânge, pentru că adeseori viața sa este banală, lipsită de complicații, chiar îngrozitor de burgheză (pentru cei cu adevărat norocoși). În filmul lui Polanski scriitorul este pe jumătate scriitor, pe jumătate editor-corector, un scriitor fantomă în sensul că prelucrează cărțile unor personaje care au maximă vizibilitate, cărți care se vând în tiraje impresionate tocmai pentru că nu talentul literar vinde, ci personalitatea respectivă. Aici intră discret, pe ușa din dos, scriitorul-fantomă care preface cartea modestă a
Scriitorii și fantomele de hârtie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6201_a_7526]
-
În cele din urmă, scriitorului i se oferă un roman polițist la pachet cu o melodramă și un rol important în ele, atât de important încât îl poate califica pentru un deces spectaculos. Lumea burgheză a scriitorului se umple de fantome, de umbre, de mistere, toată recuzita pentru un bun roman, nu doar pentru o carte de memorii. Tinerețea romanțată a politicianului și anturajul său ascund secrete menite să divulge partea de umbră din viața sa, o parte prozaică și în
Scriitorii și fantomele de hârtie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6201_a_7526]
-
sentiment al pericolului care vine din lucruri mărunte. Finalul ironic saltă admirabil peste o rezolvare în cheie senzaționalistă. Nu este nevoie de mai mult decât acele foi care se împrăștie în bătaia vântului, iar scriitorul își poate lua locul printre fantome, de data aceasta unele de hârtie.
Scriitorii și fantomele de hârtie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6201_a_7526]
-
impune de la sine: psihicul nu numai că nu este autonom în raport cu creierul, dar el nici măcar nu există ca atare, motiv pentru care neurologii, atunci cînd se referă la conștiință, nu mai fac uz de termeni precum suflet și spirit. Despre fantome medicul se cuvine să vorbească în termeni preciși, chiar dacă nimic nu e mai vag ca o fantomă. Iar psihicului acestuia fantomatic neurologia tot trebuie să-i dea pînă la urmă de capăt, depistîndu-i legile și risipindu-i astfel pretinsa esență
Secreția creierului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6120_a_7445]
-
ca atare, motiv pentru care neurologii, atunci cînd se referă la conștiință, nu mai fac uz de termeni precum suflet și spirit. Despre fantome medicul se cuvine să vorbească în termeni preciși, chiar dacă nimic nu e mai vag ca o fantomă. Iar psihicului acestuia fantomatic neurologia tot trebuie să-i dea pînă la urmă de capăt, depistîndu-i legile și risipindu-i astfel pretinsa esență spirituală, cam așa sună mesajul cărții lui Antonio Damasio. A doua idee este că orice organism este
Secreția creierului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6120_a_7445]
-
țară ceea ce compunea. între poeziile lui D. Anghel și versurile semnate A. Mirea se percepe însă o distanță considerabilă. Atracția către fantasticul asumat se cere neapărat semnalată în Fantasii: se deschidea astfel poarta spre prozele poetice publicate începînd cu volumul Fantome; nu întâmplător titlul volumului de proze apărut peste doi ani se înrudea cu fantasiile în versuri. Spre finalul vieții, Anghel a scris cîteva poeme care, prin subtilitate stilistică, dovedeau că poetul pășise în altă etapă. Poezia românească putea conta acum
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
doar mai tîrziu, pentru că, la data apariției, trecuseră aproape neobservate. Anghel a schițat exerciții prozastice încă din tinerețe, dar s-a consacrat prozei mai ales în anii 1910-1911, după ce se afirmase ca poet; micile lui capodopere se grupează în volumele Fantome și Oglinda fermecată, amîndouă din 1911; Povestea celor necăjiți și Triumful vieții (1912) cuprind ansambluri de amintiri și de portrete și respiră jurnalismul. Experiența încercată de Anghel atunci cînd a trecut de la vers la proză rămîne dintre cele mai interesante
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
mai vag și cît mai brumos al unei lumi dispărute. Scenariul falselor amintiri rămîne același, indiferent de pretextul epic: vechiul Iași, orașul copilăriei și al adolescenței scriitorului, devenit tărîm de vis, paradis definitiv pierdut. Intre realitatea sordidă a prezentului și „fantome", ființele imaginare ale trecutului înviate prin artă, autorul preferă, evident, „fantomele", după cum ne explică el însuși în Epilogul volumului: „ Căutătorul de amintiri pe el singur se căuta, de viața lui i-a fost dor, și voi toți ați trăit odată cu
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
falselor amintiri rămîne același, indiferent de pretextul epic: vechiul Iași, orașul copilăriei și al adolescenței scriitorului, devenit tărîm de vis, paradis definitiv pierdut. Intre realitatea sordidă a prezentului și „fantome", ființele imaginare ale trecutului înviate prin artă, autorul preferă, evident, „fantomele", după cum ne explică el însuși în Epilogul volumului: „ Căutătorul de amintiri pe el singur se căuta, de viața lui i-a fost dor, și voi toți ați trăit odată cu el laolaltă în tăcutul și liniștitul oraș al copilăriei lui. Pentru că
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
fost dor de voi, a ales cuvintele care dor și care vibrează și ele în felul lor, în anumite ceasuri cînd sufletul și-aduce aminte. Cuvinte de vis a căutat, vorbe ce fac drumuri de catifea, anume pentru pașii de fantomă. Tonuri crepusculare a împrăștiat, imagini îndoliate a găsit, sclipirile le-a adumbrit și voi ați venit cu drag să-i țineți tovărășie". În proza din Fantome, pornirea paseistă a lui Anghel se accentuează și duce la disperare; proustianismul instinctiv al
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
de vis a căutat, vorbe ce fac drumuri de catifea, anume pentru pașii de fantomă. Tonuri crepusculare a împrăștiat, imagini îndoliate a găsit, sclipirile le-a adumbrit și voi ați venit cu drag să-i țineți tovărășie". În proza din Fantome, pornirea paseistă a lui Anghel se accentuează și duce la disperare; proustianismul instinctiv al tînărului format la Paris s-a fortificat odată cu trecerea anilor și a dobîndit noi argumente prin transplantarea lui pe sol autohton. Iașul legendar inventat de Anghel
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
legînd sudul de nordul tîrgului, cu bulevarde și cu magistrale construite cu încetul după model occidental, cu berăriile întinzîndu-se sub umbra copacilor și cu palatele ascunse îndărătul zidurilor de verdeață, sau cu zecile de cofetării din centrul orașului - toate aceste „fantome" urbane ajută cititorul să intuiască atmosfera de odinioară a Capitalei. „Cofetărie vine de la cofeturi, care în limba veche românească înseamnă bomboane, zaharicale; iar cofeturi vine din italiană (confetto) fie direct, fie prin intermediar neogrec (confeta). În tariful din 1727 alcătuit
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
profund viața. Și invers: în 1990, noi am fost cei care ne-am bucurat mai tare de libertatea cuvântului. Eu până-n ziua de azi mă bucur - deși ar trebui să fie ceva normal. Mai provoacă și astăzi repulsie? Mai bântuie fantoma comunismului? Cred că, în prezent, trecutul îl folosim mai cu seamă conform unor interese de partid pe termen scurt, deci, asta se întâmplă și cu comunismul, astfel că apare un baubau numai bun de speriat, respectiv, apt pentru răzbunare, sau
Péter Esterhàzy - „La început, eram încă un om normal“ by Anamaria Pop () [Corola-journal/Journalistic/6273_a_7598]
-
festivalul are în istoria sa o serie de iepuri mai mult sau mai puțin spectaculoși scoși din joben, iar 432 a fost unul dintre ei. Călătoria inițiatică a vârstnicului Boonmee aflat într-o stare critică, dorindu-și să moară, alături de fantomele celor din familia sa - o călătorie spre moarte -constituie miezul acestui film. Premiul pentru Cel mai bun regizor i-a revenit lui Mathieu Amalric pentru Tournée. Actorul și regizor ne este familiar și pentru rolul lui Jean-Do din Le scaphandre
Cannes 2010 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6279_a_7604]
-
Canterbury - într-o seară, cînd prozatorul ar fi avut o conversație relaxantă cu el - i-a relatat întîmplări ciudate, povestite cîndva de o doamnă (cam confuză) care fusese guvernantă la o familie importantă din Londra. În acele „întîmplări" stranii, apar fantomele unor servitori ai respectivilor aristocrați (servitori, evident, decedați cu mai mult timp înainte!) ce încearcă să comunice cu copiii familiei, aflați în grija naratoarei. Doamna se opune cu vehemență acestei, cum s-o numim, „întîlniri de gradul trei", și intră
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
ne întreabă, indirect, dacă plăsmuirea naratoarei sale este „stranie" ori „miraculoasă"? Deși există contraargumente în text (cum reușește, de pildă, eroina să-l descrie perfect pe Peter Quint - individ pe care nu l-a cunoscut niciodată - dacă nu-i vede fantoma cu adevărat?), răspunsul nu poate fi decît primul. James scrie un text „straniu" (cu explicație „științifică" în nebunia protagonistei), întrucît vrea să-și autovalideze vechea ipoteză critică, după care orice narator pornește din „real" doar pentru a sfîrși în „ficționalul
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
Andrei Moisoiu (Google) VEZI ȘI: Moș Crăciun - legendă șamanilor despre ciupercile halucinogene Diavolul, spiritul antihristic, a născocit un personaj fantomă, pe Moș Crăciun, spre a fura slavă Domnului. În toate vitrinele îl vezi zugravit. Unele magazine plătesc bine pe anumiți oameni, care să-și pună barbă albă, să îmbrace mantia roșie și cizme negre, să se deghizeze ei în Moș
Teoria conspirației care îl distruge pe Moș Crăciun. Moș Nicolae și Satana, roluri importante în apariția bătrânelului iubit de toată lumea by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/62909_a_64234]
-
de fapt tot corpul îi era legat strâns. Începu să strige disperat după ajutor prin întuneric. Vocea care îi răspunse îi spulberă și cea mai mică speranță: - Ești al meeu... Mai întâi crezu că avea de-a face cu o fantomă. Vocea pe care o auzise nu era nici de om și nici nu semăna cu a vreunei alte ființe pe care o întâlnise vreodată. Era o voce înfricoșătoare. - Cine ești? Eliberează-mă imediat!, îi porunci răpitorului său, pe care nici măcar
Bariș Müstecaplioğlu (Turcia) Fricosul și bestia by Sheilla Iaia () [Corola-journal/Journalistic/6299_a_7624]