812 matches
-
că dânsa se identifica cu sora ideală, socotindu-se fericită că apucase să o cunoască. Datorită mențiunilor ei reiterate, făptura palidă ca lămâița, pierdută în celălalt veac, rătăcită pe Câmpii Elizee vide, îmi stăruie până azi în minte, întrevăzând-o fantomatică, „logodnică de-a pururi“, galactică plutind, mai degrabă dezintegrând văzduhul ca o altă Dame blanche, decât pe valuri în curgere moale ca Ofelia, încununată cu rozmarin și anason. Cea mai veche semnalare scrisă a numelui de Negoițescu am întâlnit-o
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
stalinistă este însoțită, în memoria mea, de imagini stereotipe, aceleași în toate țările satelite: cele ale steagurilor și ale lozincilor de pe banderole roșii, glorificând prietenia veșnică dintre poporul român și marele popor sovietic. Amintiri în spatele cărora se profilează imaginea prizonierilor fantomatici întrezăriți în zori în lagărul de la Poarta Albă, în deșertul sciților, unde întinderile au văzut trecând atâtea ființe prin istorie, de la popoare nomade și armate înfruntându-se în stepele sud estului european până la acești deținuți ai secolului XX, condamnați la
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
singur temeiurile și principiile, încercările de autofundare nu încetează totuși să lase un rest ireductibil, să stabilească programatice dedublări, precum cele dintre natura și suveranitatea umană sau dintre natură și lege, care fac cu putință reflecția, dar nu și temeiul. Fantomatică, posibilitatea temeiului e căutată cînd într-un termen, cînd în altul, ca într-un joc nesfîrșit și epuizant de oglinzi. Dar toate soluțiile imaginate de gîndirea liberală modernă ajung pînă la urmă să pună în lumină nu numai absența fundamentului
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
vol. III, p. 80. ). Ceva mai întunecată apare aceeași credință în politeismul homeric al grecilor. Paradisul e Olimpul rezervat zeilor, ca o primăvară eternă. Muritorii merg în Hades sau în Ereb, care e un câmp de asfodele, unde sufletele lor fantomatice rătăcesc fără un destin tocmai precis. Eroii, din pricină că sunt rude cu zeii, merg în câmpiile elizeene, unde viața e dulce, zăpada nu cade, nici ploaia, iar oceanul respiră boarea suavă a zefirului, care îi împrospătează. Paradisul grec însă se boltește
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Oeuvres, 1970, p. 1461: "I'art est une metaphysique figuree". 14 Ion Barbu, "Legendă și somnul în poezia lui Blaga", în Versuri și proza, 1984, p. 171. 15 "Buretoasa" este echivalentul barbian al originalului "porousness" ce apare în descrierea vasului fantomatic din "MS Found în a Bottle", Edgar Allan Poe, în The Complete Tales and Poems of Edgar Allan Poe, 1982, p. 123: "I have been looking at the timbers of the ship. She is built of a material to which
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
singur temeiurile și principiile, încercările de autofundare nu încetează totuși să lase un rest ireductibil, să stabilească programatice dedublări, precum cele dintre natura și suveranitatea umană sau dintre natură și lege, care fac cu putință reflecția, dar nu și temeiul. Fantomatică, posibilitatea temeiului e căutată cînd într-un termen, cînd în altul, ca într-un joc nesfîrșit și epuizant de oglinzi. Dar toate soluțiile imaginate de gîndirea liberală modernă ajung pînă la urmă să pună în lumină nu numai absența fundamentului
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
această paradoxală manifestare, realul nu e adus înapoi, nu revine într-o reapariție aparentă; el nu se reumple poetic printr-o imposibilă reiterare de sine. Restituirea nu e aici actul reparator, recuperator al unei aboliri, doar forma care ar reabilita, fantomatic, un cuprins nevăzut. Nu cu o redare avem de a face, nu cu repunerea în drepturi - și în vedere - a unui conținut derealizat. Darul golului e o donație absolută, preaplinul unei donații aurorale, ceea ce se dă în retragere, atunci când se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pus cenușa:/ Luna sau inima mea?" Suntem făcuți mai mult din noapte, în op. cit., p. 89). 8 Vol. Pe-o gură de rai (1943), în Emil Botta, Poezii, Editura Eminescu, București, 1979, p. 103. 9 " Suie, suie spre lună/ un fantomatic Demult și veștedul Odată./ Ca un argint ce scris a fost să-mi scape,/ imaginea ta în tremurătoarele ape/ căzu" (Neființei, vol. Pe-o gură de rai, în op. cit., p. 131). 10 "Și tot privind/ această lume fenomenală,/ începe orbirea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
social poate inculca în individ determinări de sine refuzate de destin. Pe harta supărător de nestatornică a emoționalului, Ondine ocupa, în raport cu sentimentul oceanic, poziția Mării Nordului, zăgăzuită în pierdere de vaste amenajări hidrografice, și totuși expusă redutabil insondabilului larg. Împotriva intruziunilor fantomatice, care anunțau scurgerea unui nou interval din timpul de gândire alocat deciziilor majore, își găsise refugiul în mondenitate, mai precis în varianta ei educată, sofisticată - poate, de aceea, și militantă. Când începi să vezi adevărul altora, tinzi să te alături
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cu-al lui cântec temut. Nu e uimitor cât de mult a supraviețuit în fosa-i abisală coelacantul refuzând consecvent pariul schimbării - excluzând, adică, excluderea la fel de încăpățânat ca Olandezul zburător? Nu era el, în realitatea-i de fosilă vie, mai fantomatic decât orice fantomă și mai căpitan printre spectre? Un îndârjit al incluziunii, coelacantul ăsta, un mijlocaș neînduplecat, un anti-extremist exemplar. I-o fi fost, oare, frică de el căpitanului? se întreba Ondine, în vreme ce, dedesubtu-i, Rică își ademenea cu cântec către
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
traiului de neinvidiat la care se găsea redus. Blindajul ei se îngroșase și întărise prin repetare. Cât despre ambarcațiunile de salvare din jur, e de crezut că, de pe puntea măturată de valuri, lor li se atribuia o realitate mai degrabă fantomatică. Obiectiv, loviturile pot fragiliza sau întări, dar prin repetiție rolul lor identitar e doar întărit; preluarea unei lovituri în locul destinatarului îl obligă implicit pe acesta la redefinire, ceea ce echivalează cu o provocare: "ce se-ntâmplă cu mine odată ce rolul mi-
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
imensă oboseală și o nesfârșită scârbă de sine, ca filosof de vorbe goale : n-am avut puterea să înfăptuiesc nimic pe lumea asta, iar pedeapsa este că am rămas singur, părăsit de toți, prieteni și elevi (p. 244). În fața apariției fantomatice a Arheanassei, plăsmuitorul utopiei republicii își recunoaște eșecul : Visul meu s-a irosit, și cine știe dacă, vreodată, cineva se va gândi la republica mea... Ceilalți m-au părăsit, fiindcă viața lor nu se potrivește cu filosofia mea, fiindcă viața
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lui taică-său ? Asta merit eu (la bătrânețe, din partea ta)... să-mi râzi în nas și să mă înfunzi la nebuni ? Dar e o nebunie că eu văd nedreptatea ce mi se face ? (V, p. 676). Defel intimidat de apariția fantomatică, Ionel o ia peste picior pe cea care se crede îngerul cu sabia, al morții, și îi reproșează încrâncenarea de a i se ține pe urme : De ce nu ești demnă, să te desparți... civilizat, de cineva pe care l-ai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
oferea. Pentru mine întoarcerea la casa noastră din Basarabia nu era acum o prioritate, știam doar că vom reveni de unde am plecat și adesea mă întrebam dacă voi mai găsi vechii prieteni de joacă. Tata era acum ca un personaj fantomatic, care venea și pleca din mijlocul nostru iar discuțiile cu mama erau purtate deseori în lipsa noastră, ceeace înainte nu se întâmpla. Mama, însă, era mereu cu noi, era ca o oglindă în care se reflecta întreaga noastră viață de familie
PE URMELE UNUI REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1691]
-
eternizare a lucrurilor și a simțurilor, drept pentru care viziunea metafizică asupra vieții suferă adânc. Un exercițiu de pustiire a eului? Ar fi direct dramatic, încât clipa prezentă ar dispărea mai repede decât închipuirea și chiar decât urma de abur fantomatic. Mizez totuși pe durată pentru ca justificarea lipsei de apreciere a timpului să se evapore ca negura fugărită de lumină, iar sufletul să se roage nestingherit pentru frumusețea momentului înălțător. Îmi vine în sprijin aura romantică a copacilor care e ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
bine”: o persoană bine Îmbrăcată care se mișcă suplu, Îndemânatec, eficientă În orice face, care pare a ascunde ceva - ceva ce nu poți defini foarte bine, ceva, mai știi, care nici nu poate fi definit, un inefabil aparte, steril și fantomatic, persistent ca un miros neplăcut care vine de niciunde și care te supără doar pe tine, aproape un miros „inventat”. Și, pentru că toată lumea se apleacă, râde și se „Înhaită” cu acest personaj, nu rămâne decât să-ți constați propria-ți
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
că „fantoma libertății” la care noi, șerbii unui sistem ce semăna mai mult cu un lagăr de concentrare, am visat vreo jumătate de secol, atunci când ea a apărut, nu și-a pierdut, ca să zic așa, În nici un fel caracterul ei „fantomatic”! Criza de care s-a vorbit și scris până la ultrasaturație consistă, poate, În esența ei, În lipsa noastră, a Românilor, de luciditate istorică și psihologică, În incapacitatea noastră de a observa cel puțin două lucruri determinante: Unu, acela că, deși sistemul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
iar el păru să aprecieze maniera elaborată în care fusese decorată casa. - Mamă, locul ăsta a fost transformat într-un bârlog de groază, omule, murmură el cu admirație. - E o lume de groază, băiete am zis grăbit, consultându-mi ceasul. - Fantomatic, omule, fantomatic. - Spiritele or să geamă toată noaptea, frate, am zis, conducându-l spre motocicleta parcată într-o rână lângă bordură. Știu totul despre întuneric, omule. Sunt în mare formă pentru petrecere, gata de orice. Deși era sfârșitul lui octombrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
păru să aprecieze maniera elaborată în care fusese decorată casa. - Mamă, locul ăsta a fost transformat într-un bârlog de groază, omule, murmură el cu admirație. - E o lume de groază, băiete am zis grăbit, consultându-mi ceasul. - Fantomatic, omule, fantomatic. - Spiritele or să geamă toată noaptea, frate, am zis, conducându-l spre motocicleta parcată într-o rână lângă bordură. Știu totul despre întuneric, omule. Sunt în mare formă pentru petrecere, gata de orice. Deși era sfârșitul lui octombrie, vara indiană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
m-am prăbușit pe unul dintre șezlongurile așezate într-un anume fel, artistic, în jurul curții, care, spre deosebire de a noastră, se întindea lateral, nu în spatele casei, iar noaptea era caldă și foarte întunecată, iar luminile piscinei imprimau chipurilor o tentă fosforescentă, fantomatică. De acolo de unde eram așezat puteam vedea casa noastră și după ce am tras adânc un fum din joint am studiat-o cu ochii mijiți. Privirea îmi pătrundea prin ușile glisante în camera media, unde Robby încă zăcea întins pe covor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
prezent. Pentru că atunci am ajuns să cred că numai eu puteam să-mi salvez familia. M-am convins singur de asta în acea noapte caldă de noiembrie. Ceea ce a provocat această realizare avea mai puțin de-a face cu umbrele fantomatice pe care le văzusem mișcându-se în dormitorul principal în timp ce fumam iarbă în curtea vecinilor Allen sau cu ceea ce zburase pe lângă mine în holul întunecat, sau cu Terby și șoarecele mort, cât cu detaliul pe care nu i-l puteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
spectaculoasă precum cea a lui Baconski, de exemplu. La aceasta i-au împiedicat și funcțiile, mai mult onorifice de fapt, dar „spectaculoase”, cu care-i încărca partidul: membru al Academiei la Bogza, șeful „FUS”-ului, la Jebeleanu, o ridicolă și fantomatică organizație „sindical-culturală” inventată de Ceaușescu, maestru în a crea forme iluzorii ale descentralizării. Iată, cu aceste câteva exemple, cât de „complicate” și, uneori, vidate de sens erau vechile cuvinte „burgheze”, precum cel citat de noi - carieră! Și totuși, „noi”, o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
siguri că Allah, timpul și spațiul sunt de partea lor. Se văd ca un bastion avansat al "națiunii arabe și islamice" care se întinde deja pe o treime a suprafeței planetei. Certitudinea de a putea face corp comun cu o fantomatică umma, în spațiu, este dublată de speranța unui război fără limite în timp. Ceva cam ca: "Puteți voi să mă omorâți pe mine în chichineața mea, ce-mi pasă! N-o să ne puteți omorî pe toți, un miliard de brațe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cea dintăiu Duminică după ce ne-am așezat în tabără. Trenul, seara, ne duce prin singurătăți mute, printre dealuri și văi fără locuinți omenești, fără lumină, fără murmurul firii parcă. Peisaje încremenite de vis, negre peisaje moarte, prin care un tren fantomatic trece. Din când în când alergăm pe lângă iazuri sau pe lângă păduri de trestii. Trestiile nu se mișcă, stau neclintite, ca-ntr-un farmec. Iazurile lucii ca oglinzile răsfrâng luna nemișcată din înnalt. O lună ciudată, atârnată parcă în văzduh, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prânz, când apare Purice. Deci, cele două oști stau de o parte și de alta a câmpului, pe care zac numai morți. Răniți mai ușor, în agonie, care să strige după ajutor, nu erau. În liniștea respectivă, apare - călare ! - figura fantomatică a lui Purice; el caută printre morți, până-l găsește pe Ștefan, îl scoate de sub morți, îi dă calul și-l ajută să încalece. Hronoadă privește impasibil în loc să trimită un pâlc de călăreți care să-i prindă pe Purice și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]