4,972 matches
-
Dar la început, în afară de un călduros și scurt „Bună, dulceață“, la care Scout răspunse cu un zâmbet larg, dar ușor stânjenit, nu se întâmplă absolut nimic. Ruth păru mai preocupată să-mi explice ce și cum făcuse Ian. Când descărcă farfuriile cu mâncare și mormanele de pâine prăjită de pe tavă, îmi spuse că Ian fusese alături de ea mare parte din după-amiază. — O, sper să nu te deranjeze, dragule, dar plângea. L-am trimis pe John sus să-l aducă. Îl auzeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un cotlon al minții mă întrebam prudent ce se întâmplase cu ludovicianul. — Ești în siguranță pentru moment, zise Scout, ca și când mi-ar fi putut citi gândurile, ridicând o clipă ochii de la o bucată de șuncă pe care o fugărea prin farfurie, încercând să prindă niște boabe de fasole. Rechinul ăla n-are cum să ajungă aici în viitorul apropiat. Aș spune că ai cel puțin două zile la dispoziție. — Ce-a fost chestia aia de pe motocicletă? am întrebat. Un explozibil? — Oarecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lui Nimeni, nu-i așa? — Ori-ori, se eschivă Scout, ridicând din umeri, dar i-am surprins ușoara iritare, șoapta fantomatică a tensiunii. Am simțit că mi se încordează toți mușchii. — Cine era el? — Nimeni? Am încuviințat. Scout împunse resturile din farfurie. Cred că-mi plăceai mai mult când nu vorbeai. Cred că-mi plăceai mai mult când nu ascundeai nimic. — Dar nu ascund nimic, zise, ridicând ochii spre mine, iar profunzimea personalității ei mă lovi ca un ciocan. Și nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
totul, că-ți voi explica tot ce pot despre orice ai vrea să știi, dar în seara asta, fără întrebări. În seara asta, suntem doar doi oameni normali, bine? De-acord, am spus, batem palma. — Bun. Acum, zise Scout, împingând farfuria din fața ei, inspirând adânc și aruncându-mi un zâmbet ostenit. Am într-adevăr nevoie de puțină odihnă. I-am răspuns tot cu un zâmbet. Armistițiu. — Deci, presupun că face parte din învoială să-ți rezerv o cameră? — Doamne, nu, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
târziu, doctorul își părăsi scaunul de pescar. Se întoarse cu câteva sendvișuri prost încropite, niște beri și bucăți de carne pentru Ian. Scout coborî ca să mănânce și am crezut că va avea loc o nouă explozie, dar ea își luă farfuria și cutia de bere fără să vorbească și se așeză lângă pisoi la umbra peretelui din spate al cabinei. Am simțit brusc o foame insuportabilă și mi-am înfulecat sendvișul cu mușcături mari și iuți. Fidorous își duse farfuria și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
luă farfuria și cutia de bere fără să vorbească și se așeză lângă pisoi la umbra peretelui din spate al cabinei. Am simțit brusc o foame insuportabilă și mi-am înfulecat sendvișul cu mușcături mari și iuți. Fidorous își duse farfuria și berea înapoi la scaunul de pescar. L-am privit cum mănâncă încet și cumpătat, mișcând ochii agale de la pescărușii din zare care plonjau în dâra de hârtii la firul de pescuit care trepida dincolo de apa înspumată, răscolită de motoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fi gîndit dacé le-a spus sau nu le-a spus. Ar fi fost și el acolo și ar fi știut. Ajunse acasé și se așezé la masé sé Învețe. Feri țigaia cu réméșițe de ceapé préjité și vraful de farfurii murdare de borș din care ieșeau, ca niște ségeți, cozile de linguri. Erau că ségețile care stéteau Înfipte În Sf. Sebastian, dar Șasa nu știa asta. Nici nu mîncé și se puse pe Învéțat. Dar mai Întîi hotérî sé se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
ziua, nu numai noaptea. Cé noaptea te duci tu sé-l pîndești. Știe tot satu’ de-amu. Alexandr nebunu’. - Pune tu ceva de mîncare și mai taci oleacé. - Da’ poți sé-ți pui și singur, cé ai mîini. Uite, ceaunul i-acolo, farfuriile-s acolo, polonicu-i În ceaun. - Ai dat ceva la porc? - Nu, te-am așteptat pe tine cînd vii de la slujbé că sé dai tu. Ar muri porcul de foame dacé n-ai fi tu. - Taci din guré. Și vacă ceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
pod și murea. - Hai, pune o daté sé ménînc, cé mi-e somn. Eu mé duc sé mé culc, da’ tu sé vezi ce mai faci prin grédiné, poate mai săpi oleacé. Marusea Ivanovna intré sub podnaves și scoase În farfurie, cu polonicul, borș cu varzé și doué bucéți mari de carne, pentru Alexandr Timofeevici. Chiar și În umbră podnavesului, unde soarele pétrundea prin crépétura de sub acoperiș, urma verzuie de sub ochiul Marusei Ivanovna se vedea. Dupé ce a pus farfuria pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
În farfurie, cu polonicul, borș cu varzé și doué bucéți mari de carne, pentru Alexandr Timofeevici. Chiar și În umbră podnavesului, unde soarele pétrundea prin crépétura de sub acoperiș, urma verzuie de sub ochiul Marusei Ivanovna se vedea. Dupé ce a pus farfuria pe masé și și-a Îndreptat spatele și s-a Întors că sé plece, pată a nimerit În téietura de luminé și-atunci ea péru mai suré, aproape că cenușa, iar Împrejur, lat cam de vreo trei degete, pielea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
nu e. Pe un perete, o femeie cu lujerul gîtului rupt. Să mai spun că sînt eu? Schițele de atelier dovedesc (mai era nevoie?) că mă știe pe de rost. Eu sînt femeia, încă tînără, ținînd în poală, pe o farfurie întinsă, albă, o căpățînă de ridiche neagră. M-ai răzuit de vreo două-trei decenii ca pe-un palimpsest. Tu reprezinți instanța tinereții mele, Ana. N-ai voie să fii bătrînă. Nebună și frumoasă, da. Te păstrez în banca mea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Doar mă meditai la matematică. Întîi ți-l arăt pe Franz Marc. Franz Marc e un cal. Nu albastru, ca la pictorul german de animale, dar frumos. E cubist, glumește Russ. Mănîncă din palmă zahăr cubic. Rostogolește cu zgomot niște farfurii, mă mir că nu sparge niciuna, pune ceva la fiert. M-a anunțat ritos că o să stăm de vorbă între patru ochi ("Mă rog, trei": se vrea cu umor la capitolul boală) și numai cu cele lăsate esențial de Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
roșie, andive cu nucă și parmezan, ouă à la gasconne, clătite cu stafide, gelatină de vișine cu migdale, budinci, biscote, torturi baroce. Mie nu-mi trebuia nici un fel de feluri de mîncare. Înghițeam repede ceva, bucătăream repede, indiferent ce. Cu farfuria în față, la Iași, stăteam mai mult cînd citeam. Răsfoiam mîncarea și mîncam cartea. Cuvintele erau mai bune de mîncat. Degeaba încerca Iordan să mă culturalizeze gastronomic: "E ziua ta, facem ce vrei tu". Și, prozaic (mi se părea scandalos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de antreuri calde ("Cum, nu mănînci capere?"), semnele cu mîna făcute chelnerului, să mai aducă. Îmi dădea la gustat, vrînd-nevrînd, nu'ș ce cocătură specială, nu'ș ce brînzet, nu'ș ce ruladă. Mă simțeam trasă pe roata mare a farfuriei, între bolul cu supă de ceapă și ficatul în sînge; sechestrată între mille feuilles. Mi se părea că pe mine mă potrivea Iordan de sare, mie îmi pocnea clavicula în dinți, pe mine mă desfăcea pe îndelete de pe oase. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
alb în fața ochilor, nu mai văd nimic, nu știu ce să fac. Nu-mi rămâne decât să mă trezesc. Nașterea Un strigăt ascuțit îmi sparge visul, urmat de un plâns nevralgic. Deschid ochii. Deasupra mea o lampă albă, orbitoare, în formă de farfurie zburătoare. Nu-mi simt trupul de la jumătate în jos, sunt tăiată în două de un paravan ce-mi desparte trunchiul de picioare. Deasupra paravanului se agită două mâini: fetița mea saltă în sus și în jos, dispare și apare de după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
urându-le prin stație petrecere frumoasă. Patru elicoptere Cobra au deversat trupe de soldați de la unitățile militare din Galați și Constanța. Un dirijabil a basculat frânghii pe care s-au scurs 1.572 de mascați de la Trupele Speciale Buzău. O farfurie zburătoare, după ce a făcut semnul lui Zorro pe cer cu fum verde, a teleportat 431 de roboți de bucătărie, 14 păianjeni de oțel din recuzita filmului Războiul Stelelor al lui George Lucas și doi cavaleri Jedi cu săbii de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de prozaică, într-un moment în care turla principală depășise granițele universului Crucea Sfântă a iubirii atingând apele de cristal ale celuilalt cer încât spusele ei nu numai că prăbușiră tot turnul de ceruri aflat în echilibru, ca teancul de farfurii pe capul unui acrobat, dar treziră din amorțeală și timpul romantic în care se declina dragostea în Brăila, fără să vrea căzut în condițional-optativ: AR FI PUTUT FI, DACĂ AR FI TĂCUT... B ătea un vânt hain pe străzile Brăilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
gura plină. -Olaf nu e cu dumneavoastră? Nu am avut reflexul să-i spun că eu eram acela. -Nu, făcui ridicând din umeri. Versiunea aceasta i se păru normală. Ieși din bucătărie și urcă la etaj. Descumpănit, mi-am golit farfuria. Nu auzisem niciodată vorbindu-se despre ospitalitatea suedeză, dar eram epatat: această tânără persoană dădea în bucătăria ei peste un necunoscut și nu se ofusca din pricina asta. Părea chiar să creadă că nimic nu e mai firesc. Ceea ce mă sideră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
-și ceară cina. Avea un aer imperial, iritat că trebuie să-i aducă aminte unui slujitor care îi este datoria. Ea se duse în bucătărie, desfăcu o cutie de pateu pentru pisicile de lux pe care o goli într-o farfurie adâncă. O puse pe podea. Ne terminarăm sticla de șampanie privindu-l pe Biscuit cum își devorează tainul. -Eu l-am cules pe Biscuit acum doi ani, la fel cum m-a cules Olaf pe mine. Era un motănel slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
o consterneze perspectiva de a mânca același lucru a doua zi. Se folosi de acest pretext pentru a se limita doar la a ciuguli. „M-ai asigurat că va fi mai bună mâine.” Femeile care nu se ating deloc de farfurie mă enervează. Eram cât pe ce să i-o spun dar m-am răzgândit: nu era cazul să fiu așa de dezagreabil cu o persoană care mă primea cu atâta amabilitate și îmi oferea clos-vougeot 2003. -E un vin grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
O căutasem cu lumânarea. Râsei din toată inima. -Nu trebuie să te simți obligată. O să termin eu porția dumitale, dacă asta nu te șochează. -De unde știi c-o să mai rămână ceva? -Intuiția. Într-adevăr, mai rămase mult. Îmi întinse farfuria pe care o golii fără fasoane. -Mi-ar plăcea ca mâine să mă însoțești, spuse ea. -Ai nevoie de cineva care să-ți ducă pachetele? -Mă duc la muzeu. Era cât pe ce să o întreb de ce. Îmi reveni în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
cred într-o posibilitate de salvare, mă enervez, sunt cuprins de angoasă. În momentul în care înțeleg că nu există așa ceva, devin zen și fermecător. Dacă tot ne năpusteam spre catastrofă, cel puțin să ne bucurăm de viață. Sigrid aranjă farfuriile pe masă și puse un coș cu pâine. -Am fost după o sticlă de krug, zise ea arătând frapiera. Lângă o mâncare cu ulei de măsline și busuioc, mi s-a părut că un vin roșu ar fi o greșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
o înghițitură: era totuși o krug 1976. Sigrid se așeză la masă în fața mea și începu să mănânce. -N-am pus sare, din pricina căpșunilor. Dacă dorești, poți pune piper. -E delicios. -Da, busuiocul merge de minune cu căpșunile. Mi-am lins farfuria. Mizilicul acesta nu-mi potoli foamea. -Ai și terminat? se extazie gazda mea care mânca exasperant de încet. -Da. Îmi imaginez că nu îți mai este foame după acest prim fel. -Așa e. -Prin urmare nu trebuie să te aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
de fiecare dată să întîrzîie cu așezarea mesei, ca să vadă pînă unde îi poate crește apetitul. De cînd devenise unul de-al casei, Angelina îi pusese deoparte și un set de tacîmuri care erau numai ale lui, cîteva cești și farfurii din care bea și mînca doar el, pentru că fără amănuntele de felul ăsta tratația nu putea fi perfectă. Te-ai gîndit vreodată că ăsta a fost de fapt secretul reușitei? Că a fost cel mai înțelept lucru pe care l-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
au-au” și „da-da” la `ntrebările puse de Mamaia și Înțelese doar parțial, În cerdac se Întindea masa iar piesa de bază care trona În mijloc era un mare castron verde plin cu raci roșii-portocalii, În jurul căruia erau așezate farfurii ceramice, pentru toți... Fiecare primea câte patru-cinci raci, Va, neînțelegând metamorfoza prin care racii verzi și Înfricoșători deveniseră cuminți și roșii, o privea Întrebător pe Mamaia. Aceasta, cu o sclipire șăgalnică În ochi, Îi spunea, privindu-l fix cu duioasă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]