9,565 matches
-
timpului și Balcic, 1940 etc. etc.). Există an volumul pe care al comentez o splendida scrisoare către G. Călinescu, mulțumindu-i - explicativ - pentru cronică la Poeme ăntr-un vers. Și mai toate scrisorile, chiar uneori și cele cam de serviciu au farmec, culoare, reprezentându-l bine pe literat. Dar, tot agităndu-se, nu și-a ăngrijit sănătatea (suferea de tensiune arterială) și, ăn aprilie 1945, prudent, moare subit de cord, la numai 54 de ani. Soarta a vrut, probabil, să-l scutească de
Ion Pillat epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17484_a_18809]
-
cu desăvîrșire simpatic și cuceritor, făcea impresie excelentă în cercurile artistice înalte în care izbutise să pătrundă, fiind mereu invitat la recepții și festivaluri. O cunoaște pe vestită Peggy Guggenheim, factotum în lumea artiștilor plastici, pe care o cucerește prin farmecul firescului sau, la acestă contribuind și faima picturii lui Victor Brauner, care "doar acum personalitatea lui artisitcă începe să fie recunoscută cum trebuie". E invitat la concertele bienalei muzicale și afla că, în țară, i s-a cîntat melodia la
Din viata lui Harry Brauner by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17537_a_18862]
-
coadă, dar are miez". Mai trăiește opt ani. În martie 1988 moare la București, după ce cu o lună înainte își serbase a optzecea aniversare. Se stinge, astfel, o viață puțin obișnuită, în care tragismul atroce s-a împletit, dizarmonic, cu farmecul pasiunii pentru o disciplină științifică, etnomuzicologia, căreia i s-a dăruit că nimeni altul. Doamnele Irina Nicolau și Carmen Hulută, care au alcătuit cu mare dragoste și o adevarată artă a compoziției a această carte pasionanta și îndurerata, merita toată
Din viata lui Harry Brauner by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17537_a_18862]
-
vulgar, care nu poate sesiza valoarea literară, așa cum năvodul pescarilor nu poate prinde soarele reflectat în mare. Lipsa de simt artistic a lui Laszlo Alexandru este evidentă la tot pasul, într-un mod supărător. Vehementul polemist nu simte, de exemplu, farmecul literar al folosirii cuvântului "ba" de către Petru Dumitriu, într-o interpelare adresată compatrioților săi ("Îmi vine să le spun românilor: ba, ați devenit o nație de judecători!") și crede în mod greșit că aceasta adresare familiară este de aceeași natură
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
război mondial, apoi din timpul celui de-al doilea și după, cînd s-a năruit totul. Intra în "scenă", cum îi place autoarei să spună, "Primul cod. Oamenii, Obiectele, Casa", "Primii iubiți", "Afară", "Prietenii", "Ea și ăfericireaă", Bucureștiul vechi cu farmecul sau, pierdut după al II-lea Război. Evocarea acestei legături speciale cu mama, se face și sub ochiul atent al psihologului care găsește conexiuni interesante între întîmplări trecute și prezent, între atitudini de atunci și de-acum. Între nenumărate sugestii
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
trăsătură comună, este ca ți-au plăcut? Că sînt frumoase? Orice ambiție sau efort de sistematizare sînt inevitabile vane, sortite eșecului, contestării. Multe dintre istorisiri se suprapun, au cam aceeași intrigă și aceleași personaje, dar diferă prin nuanță distinctă a farmecului lor. Una e tristă, alta e veselă, chiar dacă îți spun, în mare, același lucru. Convingerea lui Carrière este că toate aceste povestiri aparțin unei lumi comune, pe care nu o numește, pentru că nu se lansează în afirmații care inevitabil ar
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
pe tavă, alături de altele, apoi șterge cu o cârpă suprafața lucioasă a barului și începe să așeze sticlele pe raft. În dreapta, la una din cele patru măsuțe din local, stă, în fața unui pahar de whisky, Nils. Blond, tânăr, emanând un farmec viril. Fumează, dus pe gânduri. Apoi ca deșteptat brusc din reverie, dă peste cap paharul, face o grimasă, aruncă o privire peste umăr, pe fereastră. Se ridică, merge spre geam, privind atent afară, ca și cum ar fi zărit ceva ce-l
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
la condiția ei de femeie bătrînă supusă tuturor privațiunilor. Să fi așteptat, și ea, venirea, și atunci, a americanilor sau era prea lucida pentru a mai gîndi la o astfel de soluție magic salvatoare? Cunoscînd atîta lume importantă și avînd farmecul povestirii orale, și-a scris, se pare, în trei rînduri memoriile sau numai însemnări cu caracter memorialistic. Prima oară, prin 1940, a dictat memorii, firește în limba franceză, unei secretare. Nu le-a pus la păstrare și nici nu s-
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
pus la păstrare și nici nu s-a grăbit să le publice. Dar în iarna lui 1941 a citit fragmente din ele surorilor ei. Una dintre ele i-ar fi spus cu voce tare: "ce păcat, Elisa, ca tu ai farmec la povestit, dar memoriile sînt plicticoase". Șocată și nemulțumită foarte, memorialista s-a ridicat de la locul ei și a aruncat volumul manuscris în căminul încins. A mai scris, apoi, cînd oare?, alte însemnări memorialistice, scurte, care s-au publicat de
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
a lui Duby, raționamentele lui sînt seducătoare. Ele expplică nu doar o lume, cea medievală, ci chiar tradiții, clișee, adînc înrădăcinate convingeri și tabuuri. Istoricul lucrează, însă, cu texte literare, nu cu fapte și date seci. Poate de aici provine farmecul, dar, cred eu, cu orgoliu de literat, și forță argumentelor sale. Colaboratorii lui Le Goff abordează o metodă diferită oarecum: mai puțin apelul la texte literare, si mai ales analiza macro-, care mai riscantă (pentru că generalizările sînt riscante) dar și
Omul medieval by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17594_a_18919]
-
promoția 1998, clasa Grigore Gonta, angajată a Teatrului Dramatic din Ploiești, premiată la Gala absolvenților din 1998, Isabela Iacupovici este, încă din studenție, pregătită mereu pentru lupta și competiții, implicată profund în fiecare rol, extrem de serioasă și tenace, cu un farmec deosebit și cu priză la public, lucru dovedit din plin la Costinești. Clară Maria Zulema Flores Aguilera, absolventa 1999 a Universității Ecologice, clasa Adriana Popovici și Miriam Răducanu, pe care o remarcasem deja în atît de specialul Caleidoscop de la secțiunea
HOP! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17609_a_18934]
-
călugăr să abandoneze lupta împotriva demonilor și să se lase în mînă purei și arbitrarei întîmplări (53). Nu mult diferit explică psihanaliza dezvrăjirea, ca o stare psihopatologica particulară, caracterizată prin deziluzia individului în fața unei lumi percepute ca fiind lipsită de farmec, de splendoare, de magie. Dezvrăjitul și-a pierdut capacitatea de a se mai miră, el nu mai are idealuri, căci orice dorința îi apare de la bun început drept imposibil de realizat. Mai presus de orice, însă, lumea în care s-
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
demnă de a ne pune pe gînduri, este constatarea de la care pornesc cei doi psihanaliști, si pe care la rîndul meu am pomenit-o foarte în treacăt, drept ceva de la sine înțeles: că acea senzație că lumea și-a pierdut farmecul, că nimic din ceea ce pînă mai ieri părea minunat nu mai există, o încercăm cu toții, chiar dacă în cazurile cele mai fericite ea e trecătoare. Dacă raționamentul de mai sus e valabil, asta înseamnă că toți sîntem, păstrînd evident proporțiile, pe
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
a povestirii care se reifică, se întrupează aproape și, fără nici o condiționare exterioară, migrează de la un individ la altul. Există, de altfel, o frumoasă metaforă a acestei migrații chiar în epilogul cărții; n-o reproduc pentru a nu-i strica farmecul. Pe de-o parte, ziceam, avem o poveste perenă (căreia îi putem identifica eventuale surse în toate mitologiile lumii). E o primă garanție a impactului tematic. Pe de altă parte, avem o poveste „localizată” cel puțin la fel de presantă: anume aceea
Întoarcerea acasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2497_a_3822]
-
termodinamică, de la medicină la loterie și de la teoria informației la mecanica cuantică, nici o întîmplare nu poate avea impertinența de a ne sfida trufia tiranică. Regula lumii e certitudinea, iar corolarul ei este siguranța. Fără certitudine și siguranță, viața nu are farmec. Numai că realitatea e curat impertinentă, nepăsîndu-i de capriciile totalitare ale spiriului faustic, drept care scoate la iveală stafii menite a-l sabota. Așa apare haosul, formă penibilă de indisciplină a materiei, de agitația căreia spiritul are oroare, tot astfel se
Binefacerile întîmplării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2499_a_3824]
-
a cărui pleașcă irațională pune pe butuci pretențiile științei de a anticipa evenimentele. Savoir c’est prévoir e lozincă pentru inocenți. Certitudinea e o reverie fără temei, iar siguranța o ipoteză fără acoperire, caz în care viața își cam pierde farmecul. Pentru David Ruelle lumea e incertă, imprevizibilă și dezordonată, trei atribute în fața cărora fizicienii răspund cu un îndoit postulat: mai întîi, promulgarea haosului drept condiție esențială a lumii, în fața căreia numai calculul și experimentul pot aduce o reacție demnă, și
Binefacerile întîmplării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2499_a_3824]
-
secolului al XXlea. Primul volum de versuri îi apare în 1978 și se numește Cum am făurit clopotul. Îi urmează volumele Lumea înseamnă o pereche (1982), Casa sonetelor (1983), Gazele și biciclete (1990), Coborând din munți (1999 - antologie), Fierbătorul cu farmece (2002), Din mizeria viselor, ție (2006), Balade și flori de câmp (2008) și Cules târziu (2014). Poezia lui Václav Danek atrage atenția printr-o încărcătură intelectuală deosebită care își găsește drumul către cititor fie prin formele fixe ale versului clasic
Poeți cehi în românește by Mircea Dan Duță () [Corola-journal/Journalistic/2511_a_3836]
-
della Mirandola, cu care a întreținut o vie corespondență, numai că rolul de fecundare a spiritului tot femeile lau avut. După Lucrezia Borgia și Morosina, Bembo se îndrăgostește la senectute de Elisabetta Massola, născută Querini, o aristocrată venețiană al cărei farmec îi va inspira ultimele sonete de dragoste. Va muri la 18 ianuarie 1547, fiind îngropat în centrul Romei, în Biserica Santa Maria sopra Minerva, între doi papi iluștri din familia Medici. Dintre tomurile pe care le-a lăsat - corespondență, istorie
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
pe sine sieși“. Găsim și împerecheri de cuvinte ce dau ființă unor noi dimensiuni: „blânda lumină difuză a bunului-simț“, „pământul minții“, „cantitate netrebnică“, „aromă a lumii“, „infinitul închis al ființei“, „vidă ancorare“, „soarele explicației exhaustive“. Ne trezim astfel atrași în farmecul demonstrației savantului care este fie un „ademenit-ademenitor“, fie un „ademenit-împingător“, spre a ajunge, poate, - depinde de noi - la „plăpânda candoare, neistovita candoare a atotcuprinderii, a atotpătrunderii (crux veritatis), așteptarea îndelung răbdătoare, vibranta așteptare ș...ț a ceea ce va să se
Mihai Șora: despre rostul dialogului by Vasile Savin () [Corola-journal/Journalistic/2525_a_3850]
-
fie. Lucia e semeață absolut și țîfnoasă eminent (e singura care-și permite așa cote de aroganță). Se uită la bărbați ca la o turmă, ca la niște satiri grotești și impotenți ce asaltează o Diană, o suverană inaccesibilă a farmecelor. Pune atîta dispreț în privirea pe care le-o aruncă încît îi strivește grămadă și le-ar mai și aplica o pedeapsă degradantă (dar meritată), ca unor animale repugnante. Nimeni în poezia noastră n-a mai îndrăznit să se aburce
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
ai flerul limbii cu greu poate fi găsită. Comentatorii fără talent sunt marii dușmani ai literaturii pe care sînt chemați s-o slujească, un fel de sarcopți cu pretenții rafinate ce parazitează o operă pînă la a-i slei tot farmecul. Din categoria textelor plate care fac din Ion Barbu un obiect de disecție pe cît de savantă, pe atît de fadă la lectură fac parte: „Fenomenologia actului poetic“ de Iosif Cheie-Pantea, „Căi al exhaustiunii“ de Pompiliu Crăciunescu, „Hermeneutica transdisciplinară a
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
pe lângă partea de formare personală (plus, copleșitoare, imaginea în negativ a mamei sale, pe care o „ura”), sunt pagini întregi de evocare a meseriilor bucureștene dispărute și a copilăriei în mahalaua Oborului și pe Calea Moșilor - pagini de mare culoare, farmec și pitoresc melancolic. Tot așa cum nenumărate figuri de scriitori ai epocii - unii activi și în prezent - populează paginile amintirilor (printre ei, o figură misterioasă, un anume Mitică Peristeri, poet, care, „pe la începutul anilor ’50, își pusese amprenta nu numai pe
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
la Barbu Cioculescu sau la Monica Pillat, ori la Michaela Ghițescu. Casele lor, trecute și prin bune, și prin rele, sunt un destin. Alteori, mutările sunt însoțite de mult mai multe aventuri, rezumate în glumă, și cu mult adaos de farmec, deși lucrurile nu vor fi stat deloc așa, precum în amintirile Antoanetei Ralian, plecată dintr-o casă așezată, din Romanul patriarhal de odinioară, în locuințe atomizate, unde nu mai ești apărat nici de muzica din vecini nici, mult mai târziu
Pereții amintirilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2434_a_3759]
-
limbii, ardeleanul autor al imnului nostru național - patriot român care nutrea și speranța că Franz Josef avea să-l „reagă luminat” - fiind, cu „paserica din colivie”, pe un loc fruntaș. „Bineînțeles oda n-are nici o noimă.” E vorba de Alecsandri. Farmecul și autoritatea critică stau în „bineînțeles”. E destul să citești „Vin’ în lumea fericită/ Cu voinicul ce te cheamă”, sau „Nici micuță, nici năltuță, / Numai bună de drăguță”, ca să înțelegi cât de prostesc e diprețul pentru diacronia literaturii. Eminescu se
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2436_a_3761]
-
imposibil de tranșat, între adevăr și ficțiune, între ceea ce există și ceea ce se scrie că există. Când Carrère promite să spună adevărul despre el și mai ales despre Limonov, programează o lectură de tip referențial, pe care, folosindu-se de farmecele literaturii, tot el o demontează, lăsând calea deschisă unei lecturi ficționale. Ezitând să opteze ferm pentru una dintre ele, el se situează în terenul alunecos al autoficțiunii. Cartea nu e doar povestea lui Limonov, ci și povestea lui Carrère care
„Adevărul“ despre Limonov by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2443_a_3768]