2,528 matches
-
în nici un fel romanul Cocktail, probabil pentru că nu este de găsit în bibliotecile publice. Victor Valeriu Martinescu rămâne pentru posteritate ca un avangardist misterios, un stângist capabil de disidență reală, soldată cu ani grei de detenție. Automistificarea operei e o farsă nevinovată. Oricum, a disprețuit critica și istoria literară, ca toți avangardiștii. Încercarea de a-i reconstitui astăzi bibliografia presupune să ne asumăm riscul de a deveni victimele ironiei lui. Din această capcană întinsă posterității nu poți ieși decât umilit, în
Un avangardist misterios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10740_a_12065]
-
după Ang Lee și Terry Gilliam, cred că munca alături de Hallström a fost vacanța pe care și-a acordat-o în acest an. Deci: efectiv costume frumoase, actori la fel, decorul - minunat! În rest, nimic. Singurul moment tragic al acestei farse, completă cu schimbări sartoriale de sex, nu e credibil din cauza faptului că filmul, din premisa unui Casanova domesticit, nu îți permite să îl iei în serios. În al doilea rând, protagonistul e simplificat până la schelet. Dacă e să iei de
Oscarurile și Casanova care nu are ce căuta în preajma lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10793_a_12118]
-
e cazul, din cauza degringoladei de incidente: toate poveștile aferente o sugrumă pe cea principală, iar amorul dintre Casanova și Francesca Bruni (Sienna Miller) cade în improbabilitate. Arată ca o cremă de zahăr ars care nu se încheagă. În ceea ce privește structura de farsă, elementele de identitate eronată se repetă într-un mod obositor, de exemplu Francesca avea dreptul la un moment Portia, dar la ce bun să inserezi două? Coloana sonoră barocă este în schimb încântătoare, ca și locațiile venețiene care arată de parcă
Oscarurile și Casanova care nu are ce căuta în preajma lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10793_a_12118]
-
Florian, opriți acolo, în paradisul derizoriu, dar tot paradis, al primei lor copilării. Erau veseli, erau adaptați, pictați, ca pieile roșii în culorile locului, dar cînd se-apucă să scrie, viața lor, în anii mici, e, pusă pe caiet, o farsă melancolică. Precum povestea lui Cristos, care aici e chiar copilul unui Dumnezeu mai mic. Cristos, personajul cu care Băiuțul începe și se termină, băiat din cartier despre care se spun minuni, cum că poate să zboare, dar care se întoarce
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
hiperbolei se aflau în oarecari legături, adînci și oculte, cu constituția lui de hiperhipofizar. Oasele acelea mari, mari, ca la nimeni altcineva... Era, neîndoielnic, un produs al propriei geologii". în relație cu Paul Păun, poetul-medic își amintește un soi de farsă pe care i-a jucat-o cu ocazia unei expoziții de desene pe care a avut-o suprarealistul în 1945, la București: Avînd complice o colegă și prietenă din anul II din medicină, Felicia Ionescu, care era, de felul ei
Un poet în oglinda dialogului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10904_a_12229]
-
redoarea lor de mașinărie, delicați totuși, șotioși, panglicari, amuzanți. Dacă nu înțelegi ce vorbesc și ce se spune despre ei, dacă te-ncurcă trei anexe complicate, cu povești scrise într-un idiom din viitor, cu personaje bizare, eclozate din cîte-o farsă, nu-i nimic. Nu trebuie să-i pricepi, trebuie să-i guști, lingîndu-te pe degete, ca și cum arătătorul cu care dai pagina ar fi prins aromă de caramele topite. Așa sînt ei, cu poveștile lor: niște gămălii de Krumpenzucher, uitate într-
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
chiar casa lor, îi face pe oameni să caute. Să vrea să mărturisească. În povestea mare stau, ca niște broscuțe de hîrtie, alte povestiri săltărețe împinse, o vreme, în cutie. A grupului de tineri pictori, trăind într-un melanj de farsă și minciună. A profesorului lor care, pe lîngă că e protectorul Iuliei, nereușită la facultate dar consumîndu-și, cu toate astea, viața de studentă (și de amantă a lui), a mai fost și protejatul Securității, care l-a adus la catedră
Să nu superi un neamț bătrîn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11030_a_12355]
-
februarie, 1876, avînd ca director literar pe antijunimistul B. P. Hasdeu, care semnează în loc de program. Al doilea rămășag, acrostihul La noi e putred mărul. La Conv(f)orbiri literare. Credea oare Gellianu (P. Grădișteanu) că Revista contimporană, prin cele două farse ale lui Hasdeu, putea să determine ,nu o nouă direcție, ci o direcție sănătoasă"? Realitatea literară infirmă această credință iluzorie. în 1880, Academia Română numește o comisie pentru modificarea ortografiei limbii române, din comisie făcînd parte: V. Alecsandri, G. Barițiu, B.
După 130 de ani - Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/11008_a_12333]
-
apreciați atunci când încetăm a mai fi -, până la a se pune problema dacă am chiar existat în realitate, încât decizia animalului de a se da prins în luna aprilie a anului viitor, lipsită cum e de sens pare mai degrabă o farsă în plus a presei în lipsă de senzațional. Cu atât mai mult cu cât situația specială a primei zile din aprilie incită la asemenea păcăleli imense, obturând porția spre adevăr a individului selectiv. Dar nu, informația este oficială, emană din
Asta, da coincidență! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11023_a_12348]
-
mai iubit dintre pământeni, care epuizează genul și subiectul. Sensul critic este însă la D. R. Popescu eufemizat de dezvoltările simbolice și poetice, de arborescențele grotești ale unei istorii și ale unei lumi ieșite din țâțâni. Istoria este percepută ca farsă, iar protagoniștii ei, ca niște bufoni - cum bine observa Nicolae Manolescu în Arca lui Noe, plasând romanul derepopescian în categoria corinticului. ,Incertitudinea lecturii", după cum explică exegetul în același loc, se datorează imposibilității de a alege între real și simbolic. Estomparea
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
notițe de acțiune și atmosferă, pe cît de concentrate, pe-atît de degajat-risipitoare. Sigur că orice copil, o dată ce s-a născut, va merge și la școală. Școala epocii de aur, cu pionieri (și cu găini, în povestirea lui Ciprian Voicilă, o farsă ben trovato livrată unui sistem ,riguros"), cu istorie, cu iubire de țară și cu peisaje, și cealaltă, a ultimilor ani, care nu se prea mai poate povesti, mai bine se arată, că tot gesticulează mult, mai mult decît articulează (,răutatea
De-ale gurii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10843_a_12168]
-
a râs în același timp. Mai știți diviziunea aceea între umorul de limbaj și cel de situație? Nu se aplică la acest film, tocmai din cauza simbiozei dintre cele două. Greu de detaliat, pentru că Jarmusch nu operează cu comicul situațional de farsă, în privința căruia actorul Bill Murray, interpretul protagonistului Don Johnston, are o lungă experiență. Ba chiar uneori reduce umorul de situație la umorul de cadru, o experiență dureros de absentă din peisajul cinematografic mainstream. De pildă, eu una am râs la
Două de nota zece by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10851_a_12176]
-
sau de limbaj, când din punct de vedere imagistic, cadrul în cauză este echivalentul juxtapunerii a două replici contradictorii din Pinter sau Ionesco? Trucul uzual cu comicul de situație e ușor de înțeles: rezultă dintr-o complicație, alias tramă de farsă, suprapusă pe fundalul unei succesiuni bătute în cuie a evenimentelor. Dar cea din urmă lipsește din Flori frânte, unde întreaga viață a lui Don pare o enormă farsă. De aici comparația cu romanul picaresc, care le-a sărit în ochi
Două de nota zece by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10851_a_12176]
-
situație e ușor de înțeles: rezultă dintr-o complicație, alias tramă de farsă, suprapusă pe fundalul unei succesiuni bătute în cuie a evenimentelor. Dar cea din urmă lipsește din Flori frânte, unde întreaga viață a lui Don pare o enormă farsă. De aici comparația cu romanul picaresc, care le-a sărit în ochi criticilor cu background literar, și calificarea lui Don drept antierou. De unde provine la rândul ei și contradicția dintre conduita bine strunită teleologic a unui protagonist stas și deriva
Două de nota zece by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10851_a_12176]
-
de gâscă și să strănute cât mai tare și cât mai des. Ceea ce autorul de comedii, atât de des pomenit, o fi făcând și azi... Și iată cum începuse să-și expună ideile la nemuritorul Banchet, comicul, truculentul autor de farse populare... (va urma)
Eros ori Ura (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10886_a_12211]
-
mozartian cât mai complet și mai ales pentru că este o muzică paradisiacă. Compusă în 1789, cu un an înainte de moarte, ea este deja marcată de acea "melancolie a îngerilor" despre care vorbea Cioran, chiar dacă la suprafață pare a fi o farsă. Dincolo de această fațadă, s-a spus, este cea mai tristă capodoperă mozartiană. Și asta se aude în partitura stratificată, vibrantă, tensionată și mereu ambiguă, ca și povestea celor două perechi de îndrăgostiți care nu rezistă probei fidelității. Istorioara reia toposuri
Gustul dulce-amar al infidelității by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10889_a_12214]
-
nepătruns. Fetele cedează și decid să se mărite fiecare cu celălalt bărbat, nu cu logodnicul respectiv. Dată intriga pe față, într-o împăcare generală sunt iertate (deși ele ar trebui să ierte pentru că au fost umilite și târâte într-o farsă crudă). Dar Mozart nu ne spune, nici în libret, nici în partitură, cum s-au reconstituit cuplurile, în forma originală sau în funcție de noua iubire ce a înflorit între cei doi eroi principali, iar a sugera un fel de happy-end este
Gustul dulce-amar al infidelității by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10889_a_12214]
-
dar propaganda vorbea de ,masele largi populare" etc. Eu, în proza aceea, fac ceva în genul lui Caragiale, din La Moși. Spun cum au venit la convocare și reprezentanții crescătorilor de pisici, de exemplu, așa că totul se transformă într-o farsă imensă. Un scriitor cere penițe și coniac..." Dumneavoastră ce ați cerut, ce mai cereți? Îmi dau bine seama că literatura (inclusiv a mea), ca să se așeze, ca să fie înțeleasă dincolo de nivelul de suprafață, are nevoie de vreo cincizeci de ani
Mircea Horia Simionescu: "... Și v-am spus o mare minciună" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10868_a_12193]
-
destul de greu de apucat de către un cititor format la școala logicii aristotelice, obișnuit să vadă lucrurile clar, în alb și negru și tentat să desfacă elementele componente în categorii devenite familiare. Însuși titlul acestui roman este, într-un fel, o farsă, menită să explice miza pusă pe ambiguitatea limbajului de care amintea Steiner. Ce îi poate sugera vizitatorului unei librării o carte cu titlul Concert la Carnegie Hall, pe coperta căreia se află fotografia unui grup tineri care se pozează veseli
Fuzzy-terapie literara by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10152_a_11477]
-
de societate pe care mass-media l-a produs de la Big Brother încoace. Cronicarul privea și nu-și credea ochilor: Neagu Djuvara, Florin Iaru, Dan C. Mihăilescu, Adrian Cioroianu, Ion T. Morar sau Mircea Diaconu s-au pretat la această enormă farsă mediatică. Nu există nicio scuză să lași, de exemplu, apologia lui Eminescu pe mâna unui om de televiziune grobian, care și-a asumat rolul de avocat al marelui poet . "Să vă fie rușine!" le-a aruncat Andrei Gheorghe în față
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10168_a_11493]
-
criza de cuplu - toate lucrurile astea nu promit neapărat o explozie de voioșie. Din cauza asta filmul poate fi excentric. Am încercat să pun de acord probleme reale ale vieții noastre cu un gen pe care l-aș defini aproape ca farsă. Ori farsele se fac în general din elemente de recuzită din cele mai grosolane. Există un public predispus să înghită gaguri răsuflate. Eu încerc să găsesc celălalt public. Maria Obretin: Kitty este ieșită din tipare, e un personaj complicat, are
Interviu cu regizorul Nae Caranfil și actrița Maria Obretin [Corola-blog/BlogPost/96613_a_97905]
-
cuplu - toate lucrurile astea nu promit neapărat o explozie de voioșie. Din cauza asta filmul poate fi excentric. Am încercat să pun de acord probleme reale ale vieții noastre cu un gen pe care l-aș defini aproape ca farsă. Ori farsele se fac în general din elemente de recuzită din cele mai grosolane. Există un public predispus să înghită gaguri răsuflate. Eu încerc să găsesc celălalt public. Maria Obretin: Kitty este ieșită din tipare, e un personaj complicat, are foarte multe
Interviu cu regizorul Nae Caranfil și actrița Maria Obretin [Corola-blog/BlogPost/96613_a_97905]
-
le livreze confuzia pe tavă criticilor anglo-saxoni de film, și nu fără motiv. E extrem de deschis interpretării, și astfel îți oferă un hățiș de semnificații. Puhoiul de coincidențe seamănă a Lynch, delicatețea gesturilor protagoniștilor, a pantomimă, violența are ceva de farsă în modul de manifestare (principala armă rămâne un set de mingi de golf), iar continuarea relației dintre cei doi e deopotrivă hipnotică și imaterială. Probabil că această continuă evitare a etichetelor, utilizarea unei doze mici de situație stereotipă și imediata
A fost odată... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10770_a_12095]
-
și să iasă din caruselul recriminărilor." Ce rost ar mai avea procesul comunismului? De ce să ne irosim timpul cu o copilărie? De ce să fim ,neînțelepți"? Al doilea fenomen este, ca să ne exprimăm așa, apocalipsa în stare de comedie, dezastrul ca farsă. Pe tonalități nu o dată rizibil acute, cîțiva conservatori pretind că orice critică adresată unei serii de autori tabuizați ar reprezenta o demolare, o blasfemie, un atentat la siguranța axiologică a nației. În loc de-a reclama pur și simplu ceea ce le-
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
de prezență în clasa a unui străin care dormea cu șlițul de la pantalon desfăcut. Altă dată, la sfârșitul primăverii (în pauza mare de 20 minute) ieșisem din liceu și făceam baie în Crișul Repede din fața acestuia. Ca să-mi joace o farsă, un coleg mi-a furat hainele lăsându-mă în costum de baie. Cum stăteam departe și nu puteam sa străbat orașul aproape gol, am decis sa ma înapoiez folosind intrarea principala (cele secundare erau închise, ca să nu plece elevii). Am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]