4,205 matches
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > AMURG ḮN APUSENI Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Custurile scindară în brad felii și curg Reci valuri de rășină cioplite în amurg Pe limpezile umbre căzute în poteci Prin care noaptea-și suie la tâmple lilieci. Lumina se ascunde grăbită-ntre unghere Și noaptea își mânjește capcanele cu miere. Prin căi crepusculare, un
AMURG ḮN APUSENI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382900_a_384229]
-
Editura Hasefer 2014 MULTE ȘI MĂRUNTE DESPRE VIAȚA LA TIMIȘOARA GN: La voi acasă se ținea cașer? Iudit: La noi în casă, nu. Bunicul mânca la noi în farfurii speciale. Fratele lui mama, deci fiul lui, n-a mâncat nicio felie de pâine la noi. Nu am fost cașer. Era și greu de ținut și lipsea convingerea... La noi se țineau sărbătorile, mergeam la biserică, ne ducea cu școala la biserică. Duci (iritat, o corectează): La sinagogă! Iudit: La sinagogă! Se
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382804_a_384133]
-
După ce trecea catastrofa, lumea iar uita. Și tot așa. Scenariul se repeta periodic, cu aparentă neregularitate, spre uimirea și „mânia” generală. Spre deosebire de jocul copiilor, în viața reală a oamenilor mari, fiorosul și crudul „bau-bau” își înfige colții lacomi și mușcă felii tot mai mari din averile și sănătatea oamenilor. Ca să nu mai vorbim că în urma acestui fenomen, tot mai distructiv, dintr-o activitate normală, agricultura a devenit o loterie cu bilete necâștigătoare, uneori chiar o adevărată ruletă rusească, unde jucătorii pierd
SECETĂ ŞI INUNDAŢII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383048_a_384377]
-
Nou, cu speranțe. Ce alte motive mai vrei? Poate, anișorul acesta, vine el cu ceva. - Ce să ne mai aducă și ăsta? oftă Violeta. Tot minciuni, minciuni, minciuni! - Nu, fată dragă, ne-aduce viața dăruită nouă de bunul Dumnezeu. O felie de viață, mare cât un an. - Dacă este ca ăsta pe care l-am trăit...dădu din cap Irina, mai bine... - Hai, gata cu tristețea, să umplem paharele din nou și să ciocnim cu micuțul anișor! Că-i vai și-
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
ritmul metronomului. În câteva mișcări a pregătit gustări, pe un platou a pus o farfurie unde erau bucăți din piept de pui la grătar, iar pe o altă farfurie a pus fasole verde, conopidă, boabe de porumb, roșii și câteva felii de castravete toate stropite cu puțin ulei de măsline și oțet balsamic. De asemeni mai erau câteva feliuțe de brânză din lapte de capră și din brânză veche din lapte de oaie. -Poftiți la masă! -Femeia a pus platoul pe
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385345_a_386674]
-
familia nu are bani pentru jucării, școală sau activități extra - școlare pentru cei mici. Hainele curate nu sunt împachetate și așezate cum trebuie în șifonier. Psihologii au constatat că mama nu face o omletă bună și nu taie pâine în felii suficient de subțiri. Copilul le zâmbește străinilor pe stradă, iar asta înseamnă că nu este atașat de mamă. Copilul întoarce fața în mod ciudat atunci când este spălat de tată. Mama a folosit prea mult săpun. Tatăl este prea activ, iar
Motive folosite de Protecția Copilului din Norvegia: Hainele curate nu sunt împachetate cum trebuie [Corola-blog/BlogPost/92890_a_94182]
-
spusese că dacă ajungem după 5 seara, nu vom mai avea masa de seară. Ne-am întors pe la 7, flămânde cum nu se poate, și eu le-am rugat pe chelnerițele de la restaurant să ne dea un ceai cu niște felii de pâine. Eu știam puțin rusește - după 8 ani de rusă, la liceu. Drăguțe s-au înmuiat în fata bietelor de noi și ne-au satisfăcut rugămintea (căci nu aveam nici un ban, și ni se spusese, de exemplu, să nu
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
Iar noi? Ca niște guzgani opăriți săream peste bănci, pe sub bănci, așezându-ne smeriți, cu mâinile la spate, fiecare la locul lui, ca și când în poziția asta de nemișcare am împietrit de ore întregi, așteptând cu dor și jale să îmbucăm feliile de învățătură pe care nimeni nu ni le oferea. Doamne, cât de însetați de învățătură mai eram după loviturile de strujan! Însetați și înfometați. În câteva secunde era o liniște în clasă, de puteai auzi bâzâitul muștelor din curte. Iar
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
a lor pe fundalul mirific al munților. Glasul Mirei nu era auzit. Se simțea străină, se simțea singură, se simțea izolată de bucuria comună, împărtășită, a familiei. Mira percepea familia ca pe un întreg. Nu exista noțiunea de fericire ca felie a tortului, ci ca o lumânare înveselind capodopera culinară. Trebuiau să se înfrupte toți, cu aceeași poftă și veselie din tort! Ajunși pe versantul mai animat al muntelui, gândurile Mirei se înmulțeau. Și-ar fi dorit să participe și fiica
CONTOPIRE -2- de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383275_a_384604]
-
ultimii amatori de povești redate în scris. Citirea se va face pe sisteme video. Cine să-și mai piardă vremea să alcătuiască o carte? Și cine să o răsfoiască, măcar? Istoricii? Stațiunea va fi analizată (îți faci iluzii!Ă pe felii: Literar: ... a primit un premiu, dar cine nu era premiat în vremea aceea? Autorul era, desigur, psihopat, credea că a intrat în relație cu VOCEA(!Ă și că este stăpân absolut peste personajele sale. Personajele definesc un autor și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
la ochi, zări la capătul celălalt al străzii Însemnele unei cârciumioare și se Îndreptă Într-acolo. — Cu ce vă pot sluji, messere? Îl Întrebă Îndatoritor cârciumarul, care Îi ieșise de Îndată În Întâmpinare. Pe tejghea erau expuse câteva tăvi cu felii de brânză și de șuncă, Înconjurate de câteva farfurii cu legume. Omul urmări privirea poetului. — Văd că Îmi prețuiți mâncarea. Nu vă veți căi de alegerea domniei voastre, luați loc, Îl pofti el cu mare veselie. Dante se lăsă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
latrină. Norul de insecte din preajmă nu părea să se deosebească prea mult de creditorii care Îl chinuiau. Iată, pentru domnia voastră, messere! Glasul cârciumarului Îl distrase de la gândurile lui. Acesta Îi depusese În față un platou din lemn, acoperit cu felii de pâine neagră, Îmbibate Într-o zeamă roșiatică. Deasupra se aflau două felii de brânză, cu o coajă groasă, atacată deja de mucegai. — Și iacătă și vinul, adevărat nectar al sfântului Dionisie! exclamă adăugând o carafă de teracotă ieftină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de creditorii care Îl chinuiau. Iată, pentru domnia voastră, messere! Glasul cârciumarului Îl distrase de la gândurile lui. Acesta Îi depusese În față un platou din lemn, acoperit cu felii de pâine neagră, Îmbibate Într-o zeamă roșiatică. Deasupra se aflau două felii de brânză, cu o coajă groasă, atacată deja de mucegai. — Și iacătă și vinul, adevărat nectar al sfântului Dionisie! exclamă adăugând o carafă de teracotă ieftină și umedă. — Dionisos, murmură Dante obosit. — Sfântul Dionisos? — Nu. Dionisos, zeul. Pentru Dumnezeu, messere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
s-a uitat bănuielnic la mine și m-a întrebat ce-i cu ea. „O legumă proastă, Măria-Ta, pentru porci”, am zis eu. „Ia să văd”, a făcut el și l-a pus pe paharnic să-i taie o felie, s-o guste, dar a și scuipat-o de cum a pus-o pe limbă. Căci barabula, trebuie să știți, e în așa fel lăsată de Domnul, că n-are gust decât friptă sau fiartă - zise Radu Stoenescu-Balcâzu. — Mare minune! - făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
drum - răspunse Ximachi. Vodă își șterse o lacrimă, apoi se ridică încet și luă de pe o policioară un pumnal ruginit. Ximachi tresări: — Ce vrei să faci, Măria-Ta? Cu pași șovăitori, Sima-Vodă se îndreptă spre tăviță și-și tăie o felie de ghiudem. Cine l-a adus? - zise el. — Un sol tătar - răspunse ușurat Ximachi. — Nu e rău - zise Vodă mestecând. Varza cum a ieșit? - adăugă el, arătând spre putini. — Excelent - răspunse vistiernicul. Să v-aduc o bucată? — Te rog - spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
zis - răspunse căpitanul - dar e o priveliște în care trebuie să fii cu ochii în patru. Frumusețea maschează întotdeauna un pericol, după cum îndărătul apolinicului stă pitit dionisiacul, asta ți-o spun eu, negustor bătrân. Nu vrei și matale, părinte, o felie să te mai îndulcești? Salivând, Metodiu luă felia de portocală cu simplitate. — Pe mine mă cheamă Metodiu și sunt călugăr din Moldova - zise personajul nostru. — Pe mine mă cheamă Georgios și sunt grec de pretutindeni - răspunse căpitanul zâmbind, apoi strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care trebuie să fii cu ochii în patru. Frumusețea maschează întotdeauna un pericol, după cum îndărătul apolinicului stă pitit dionisiacul, asta ți-o spun eu, negustor bătrân. Nu vrei și matale, părinte, o felie să te mai îndulcești? Salivând, Metodiu luă felia de portocală cu simplitate. — Pe mine mă cheamă Metodiu și sunt călugăr din Moldova - zise personajul nostru. — Pe mine mă cheamă Georgios și sunt grec de pretutindeni - răspunse căpitanul zâmbind, apoi strigă pe punte: Mavros! Mai adă-mi o portocală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Vrea să dezrobească Grecia. Parcă și ai pe cine... Dacă nu era mama să mă roage să-l țin cu mine pe vas, demult atârna de vreun ștreang. Mai ia, părinte, te rog, fără jenă. Metodiu mai luă firesc o felie. Și-n echipaj câți aveți? - întrebă el. — Frate-miu și încă doi - răspunse Georgios. A fost secundarul dar a rămas la Beci. Prost și ăla, parcă la ei e altfel... Nu-s oameni cam puțini pentru așa corabie? - întrebă Metodiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Și deși vasul plutea lin, economicos, pe Dunăre la vale, deși ziua era luminoasă, caldă, deși păreau a se înțelege bine, tăcerea ivită brusc strecurase între bunul Metodiu și negustorul Georgios ceva neliniștitor, inhibant. Primul care vorbi, înghițind stânjenit ultima felie din portocala oferită de grec, fu Metodiu: — Căpitane Georgios, n-aș dori să crezi cumva că dacă turcul acela m-a adus pe vasul dumitale și ți-a spus ce ți-a spus, eu sunt omul lor... — Vai de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
În așteptare și cele goale, transparente ca suflarea unui muribund. Exitus. Domnul D. se ridică din fotoliu ușor, pe fața destinsă apare un zîmbet șmecheresc de puști care pune la cale o șotie. Își Îndeasă În gură o jumătate de felie de tort, lăsată de cineva prea ghiftuit ori prea nobil - așa ne Învățau mamele noastre pe vremuri că e frumos să lași totdeauna o bucățică În farfurie. Ce tîmpenie! - și se strecoară tiptil În vestibul, Își pune fulgarinul pe umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
grămăjoarele de nisip gleznele sînt niște pluguri fragile care despică o rezistență o inerție de sub mușuroaie se ridică aburi puturoși de sudoare de carne Încinsă Îți vine să salivezi și să verși ca după o Înfometare Îndelungată să-ți tai felii subțiri de bicepși și să-i mesteci Încet cu perversitate să te poți bucura singur de trupul tău de sîngele care scade cu fiecare vară ca petrolul În retortele pîngărite ale pămîntului și ce se mai poate spune despre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
din lampion și se culca în bucătărie. Pentru că ea nu avea vreme să se culce în cameră. Acolo își ținea numai trusoul, ca amintire din casa părintească. Mărturia orgolioasă a fecioriei sale. Vineri seara frământa aluatul, sâmbăta dimineața mâncam ultimele felii din pâinea de săptămâna trecută. Ne aveam fiecare rația, pentru că ea la brutarul ăla râios nu se ducea. Lui numai mâinile îi erau mai spurcate ca gura. — Așa e, fiindcă sunt pline de pământ - spunea Engelhard. Doar a fost înmormântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
după apă. Și n-am reușit să-mi dau seama nici până în ziua de azi dacă a fost o întâmplare sau știa cu precizie ce face. Apoi s-a lăsat o liniște prelungă. — Și - l-am întrebat după ce am fărâmițat felia de pâine neagră. — Ce și? — Și ce să fac eu acum? Acum dumneata te gândești la ceva, nu-i așa? — Ba da. Povestea dumitale e cutremurătoare. Tristă. Îți mulțumesc că mi-ai spus-o. — Și? — Ce și? — Și eu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
o porție de ciuperci pane cu garnitură de orez și sos tartar, i-am spus chelneriței, cu figura ei specifică vârstei mijlocii, înfășurată într-un șorț alb cu volane și garnisită cu un coc roșcovan îngălat de fixativ. Și o felie în plus de lămâie. Nu i-am crezut niciodată pe oamenii care spun că uită să mănânce. Nu cred că e posibil. M-am lăsat pe spate în canapeaua de piele verde ce începuse să se scorojească. încăperea era încălzită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mai rezistă covorul până atunci. Bucățile de pâine prăjită erau aurii și musteau de margarină și Marmite; nu puteam să-mi imaginez ceva mai delicios. O vreme am mâncat în tăcere. Eu una tăceam ca să îmi îndrept toată atenția asupra feliei de pâine nespus de delicioasă. Nu pot să mă pronunț în ceea ce o privește pe Claire. M-am simțit mult mai bine după ce am dat drumul pe gât la patru felii una după alta. Până când și limba mea părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]