1,278 matches
-
lectură a scrierilor acestora. Ambele componente sunt tematizate în introducerea la Între extreme. Pe de o parte, autorul denunță „critică tehnică” prin care a fost citită poezia optzecista, propunând în contrapartida o „critică de identificare”, adică un „gen de lectură fenomenologica și estetică totodată, care combină/ îmbină [...] hermeneutica existențiala - vizând experiență revelatoare, originară, a subiectului creator, ca și, apoi, ontopoetica explicită și implicită în opera - cu critică tradițională de judecată estetică”; pe de altă parte, observă că optzecismul poetic camuflează, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288859_a_290188]
-
a fi lumea ideilor, în contrast cu lumea fenomenelor care este realitatea. Filosofia modernă este sceptică cu privire la cunoașterea conștientă a lumii independent de sensuri. Immanuel Kant presupune că lumea noumenală (Ding an sich) poate fi cunoscută numai sub forma Ding per se, fenomenologică. Kant își propune să rezolve divergențele primordialității dintre empiric și rațional. Fiecare, în absența celeilalte conduce la iluzii, spune Kant. Capitolul II Creierul, infrastructura cunoașterii și a conștiinței Creierul este organul care transformă informația senzorială din afara și dinăuntrul corpului în
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
așa, folosind celuloza din lăstarii pe care-i ronțăie, căprioarele pot traversa iarna. Poate voi mai reveni și cu alte exemple. Spuneam În capitolul anterior că mai sunt Încă două tipuri de substanță de rezervă: aminoacizii și acizii grași care, fenomenologic, pot fi discutați cam tot așa, adică drept substanțe reducătoare, ulterior neutralizate redox, produse de plantă și preluate, furate chiar, de animal În scopul oxidării. Și, pentru că problema rezervei chimice a biocenozei devine astfel mai diversă, Îmi permit acum o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
intercondiționare între inovația tehnologică, care "împinge", și piață, care "trage". Cu cât piața achiziționează mai mult și mai repede, cu atât "împinge" cercetarea mai sus și mai în adîncime pentru a inova alternative la cerere. Teoriile proceselor evoluționiste (deterministe, social fenomenologice, instrumentariste) adaugă parametrilor economici contextul momentan al nivelului cunoștințelor și capabilităților tehnologice. Dezvoltarea tehnologică, în genere, nu se face la întâmplare, ci în contextul unor (i) principii științifice; (ii) al dezvoltării unei infrastructuri logistice, a unor achiziții practice specifice; și
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
Harley îi citează pe Foucault și Derrida ca sursă de inspirație pentru demonstrația sa împotriva "exercitării puterii prin discursul cartografic"86. Puterea are rol important în desenarea, imaginarea hărților ca reprezentări ale teritorializării sociale, culturale, politice a lumii. Analizând natura fenomenologică a puterii, sociologul Nicholas Timasheff 87 pune în discuție opiniile juristului Korkunoff 88, care, în secolul al XIX-lea, pornind de la scrierile politice ale lui Hume89, definea puterea ca fiind întemeiată mai curând pe sentimentul supunerii, comun tuturor oamenilor, decât
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
a naratologiei ca proiect interdisciplinar plasează cercetarea într-un câmp elastic a cărui extensie depinde de ceea ce este inclus sau exclus, conectat sau disconectat, prin istoricizare, abstractizare, teoretizare, expansivitate sau restrângere. Există considerații formaliste asupra narațiunii, așa cum există abordări dialogice, fenomenologice, aristotelice, tropologice sau deconstructive. Există concepții cognitiviste, constructiviste, istorice, sociologice, antropologice despre narațiune, dar și speculații feministe sau politice. Există, prin adoptarea recentă a pluralului, naratologii: structuralistă, postclasică, socionaratologie sau psychonaratologie. Există posibilități de studiu în relație cu un context
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
filosofice și interdisciplinare. Între acestea, unele sunt consacrate ca naratologia feministă, pragmatică și retorică, naturală, postmodernă și filosofică, altele sunt recente ca naratologia contextualistă, comparativă, culturală sau istoricistă și altele sunt etichetate provizoriu ca naratologia marxistă, etnică, postcolonială, etică sau fenomenologică. Se poate vorbi în acest fel de o scală disciplinară pe care sunt distribuite naratologiile consacrate sau propriu-zise și naratologiile recente și etichetate provizoriu care sunt considerate în mare măsură numai aplicații ale naratologiei sau demersuri de critică naratologică . Tentativele
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
vorbește despre o revigorare a narațiunii. Tot mai mulți cercetători sunt interesați de procesele, rezultatele și funcțiile povestirii. Există o mișcare spre interdisciplinaritate care amplifică importanța conceptelor și intereselor de cercetare comune naratologiei și altor arii. Există considerații formaliste, dialogice, fenomenologice, aristotelice, tropologice sau deconstructiviste asupra narațiunii. Există, prin adoptarea recentă a pluralului, naratologii: structuralistă, postclasică, socionaratologie sau psihonaratologie Se observă că naratologia post-clasică este permisivă în relația cu indecidabilitățile postmoderne și heterogenitatea metodelor de cercetare, dar păstrează naratologia clasică, dincolo de
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
filosofice și interdisciplinare. Unele din aceste naratologii sunt consacrate ca naratologia feministă, pragmatică și retorică, naturală, postmodernă și filosofică. Altele sunt recente ca naratologia contextualistă, comparativă, culturală sau istoricistă. Altele sunt etichetate provizoriu ca naratologia marxistă, etnică, postcolonială, etică sau fenomenologică. Este semnalat faptul că în acest tablou transdisciplinar media nu oferă disponibilități narative egale. Un nucleu de sens poate migra în orice media, dar potențialul narativ este completat și actualizat în mod diferit de la un mediu de comunicare la altul
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
negre și le-am păstrat ca atare. — Vreți să spuneți că a fost vorba de o reproducere a creierelor? — Nu, nici vorbă. Creierele nu se pot reproduce. Tot ce-am făcut noi a fost să fixăm sistemul cognitiv la nivel fenomenologic. Chiar și așa se pune problema unei limite temporare. Când e vorba de flexibilitatea creierelor în timp, noi nu ne mai putem asuma nici o responsabilitate. Am reușit să rezolv însă altceva extraordinar: să transform cutia neagră în imagine vizibilă. Profesorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pătrunde într-o altă lume. Lumea pe care o vezi acum se schimbă ușor-ușor, ca să o poți suprapune peste cealaltă. Puțin câte puțin ca să poți conștientiza totul. Lumea de aici și de-acum există practic, dar, din punct de vedere fenomenologic, este doar una dintre nenumăratele posibilități. Schimbările nu sunt strigătoare la cer... e ca și când ai păși mai întâi cu dreptul sau cu stângul. Așa că nu văd de ce să ți se pară ciudat că se schimbă lumea o dată cu modificarea amintirilor. Sună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dintre direcțiile de evoluție ale gândirii psihologice, psihologia umanistă, s-a afirmat la jumătatea secolului trecut, ca reacție la adresa behaviorismului și psihanalizei. În vreme ce ultimele două curente supralicitau determinismul social sau instinctual, umaniștii insistau pe alegerea liberă, teză alimentată de orientările fenomenologică și existențialistă contemporane. Behavioriștii utilizau metode nomotehnice și o interpretare statistică a omului, în timp ce umaniștii instrumentau metode ideografice izvorâte din istorie, filozofie, arte, accentuând studiul omului ca individ. Fondatorii psihologiei umaniste admiteau că trebuie să se renunțe la subiecte tradiționale
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
sunt copleșitoare și potrivnice. Heidegger depășește faptul că oamenii sunt preocupați de nimicuri, dar și de tehnologie, pierzând din vedere cel mai important aspect: existența lor concretă în lume. Edmund Husserl (1859-1038), considerat fondatorul fenomenologiei, consideră că întreaga mișcare filosofică fenomenologică trebuie să investigheze tot ceea ce face parte din experiența personală. Termenul de fenomen înseamnă apariție, ilustrând în mod concret tot ceea ce rezultă din experiență. Opinăm că fenomenologia anticipează orientarea umanistă prin accentul pus pe experiența personală, pe descrierea fenomenului, și
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
anticipează orientarea umanistă prin accentul pus pe experiența personală, pe descrierea fenomenului, și mai puțin pe cercetarea amănunțită. Conform propunerii lui Husserl, psihologia ar trebui să includă evantaiul imens de materiale inclus în conștiință ca fenomene, ca experiențe unice. Metoda fenomenologică încurajează subiectul să raporteze ceea ce este firesc, respectiv conținutul, impresiile, asociațiile interpersonale etc. Jean Paul Sartre (1905-1980) este considerat cel mai reprezentativ gânditor al existențialismului contemporan. Inițial, autorul și-a propus cunoașterea tezelor fenomenologice formulate de Husserl, iar mai apoi
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
ca fenomene, ca experiențe unice. Metoda fenomenologică încurajează subiectul să raporteze ceea ce este firesc, respectiv conținutul, impresiile, asociațiile interpersonale etc. Jean Paul Sartre (1905-1980) este considerat cel mai reprezentativ gânditor al existențialismului contemporan. Inițial, autorul și-a propus cunoașterea tezelor fenomenologice formulate de Husserl, iar mai apoi gândirea filosofică a lui Heidegger, motiv pentru care se va deplasa în Germania obținând o bursă de studii. Teza esențială a curentului de gândire fundamentat la mijlocul secolului trecut, devenit o modă în anii '50
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
nivele ale ființei individuale - nivelul psihobiologic, nivelul social și nivelul cultural, investigând ,,adevărata educație care se referă la cea de-a patra treaptă a ființei individuale, treapta metafizică”. În legătură cu pedagogia esenței umane avem în vedere opțiunile pedagogice personaliste, pedagogia existențialistă, fenomenologică etc. Soluționarea conflictului dintre esență și existență umană la nivelul gândirii pedagogice moderne impune adoptarea unei teorii unificatoare, aptă să asigure instituirea unei corelații optimale între idealul educației - chintesența pedagogiei esenței - și activitatea instructiv-educativă focalizată pe competențe impuse de cerințele
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
226. Eminescu nu face altceva decât să transforme, printr-o curioasă alchimie metafizică, orizontul fizic în zariște lăuntrică 227. El include într-o sinteză organică orice formă de spațiu fizic și orice câmp energetic sufletesc, pentru ca apoi, la finele mișcării fenomenologice din fiecare poem, să dea spațiilor deschidere ad indefinitum 228(s.n.), adică să facă după propria sa expresie ruptura dintre lumea bulgărului și lumea ideii 229. De acolo, din lumea bulgărului ipoteștean, și-a tras poetul sevele, identificându-se cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
titlu este sublimare, și nu transcendere. Sublimarea în cazul acesta, sublimarea poetică este esența fenomenului despre care vorbim și care trece de la viață la poezie, fără nici o altă intermediere. Spun la poezie și nu la filozofia platonică ori la cea fenomenologică a ideilor și a esenței, căci creația poetică nu se dezvoltă necesarmente dintr-o concepție metafizică [...], după cum nici organul poetic nu este o intuiție intelectuală, care ar realiza de ce anume florile sunt flori și nu pomi sau șoareci, de ce anume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și sinceritatea desenului oferă foarte multe informații despre modul În care ne formăm imaginea grafică a orașului nostru și diferențele semnificative față de harta topografică, convențională. Fenomenologia percepției Modul În care ne construim hărțile mentale poate fi asociat direct cu teoria fenomenologică a lui Merleau Ponty, fenomenologia percepției putând fi considerată unealta principală de construcție a imaginii grafice personalizate a spațiului public, a universului nostru urban. „Marele merit al artei moderne și al filosofiei moderne este că ne permite să redescoperim lumea
Polarităţile arhitecturi by Daniel Nicolae Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92987]
-
ne determină să amintim părerea lui . Astfel, manifestarea fenomenelor psi necesită ființe vii, nu neapărat umane, iar entitățile spirituale pot exercita o influență asupra materiei. În plus, vom face adesea apel la analogii, știind că o lege oarecare se manifestă, fenomenologic, la orice nivel, diferind însă la fiecare nivel, din punct de vedere calitativ (în fond, tensiunea electrică este o diferență de potențial ca și diferența de nivel a unui curs de apă, iar legea atracției universale are aceeași relație matematică
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
în natură la orice membrană celulară, deci într’un sistem component al Universului. Conform principiului holografic (partea reproduce întregul) este de așteptat ca principiul procesului de transfer prin membrana lichidă să se reproducă, cu diferențele calitative și cantitative inerente, dar fenomenologic similar, la scara Universului. Un sistem membrană lichidă transferă dintr’un mediu în altul o substanță oarecare cu ajutorul unui carrier - o altă substanță capabilă să cupleze substanța de transportat dintr’un mediu și s’o decupleze în celălalt mediu, după
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
cel mai efemer dintre corpurile constitutive ale omului, durând exact viața terestră. II.3.1.1.2. Corpul eteric De la materia vie, aceea din primele sale stadii evolutive, omul a reținut așa numitul corp eteric (v. fig. II.3), comun fenomenologic cu tot ceea ce este viu (în accepțiunea generală a termenului), plante , microorganisme - fie ele autosau heterotrofe - adică organismele inferioare), plantele nu sunt inferioare animalelor. Ele sunt doar complementare. Fiecare dintre cele dintre cele două regnuri în discuție este organizat conform
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
din cele mai diverse spiritualități, timpuri și zone geografice. O paralelă de acest tip o vom analiza ca exemplu. Anume, există o mare asemănare între Bardo-Thödol și o scriere creștină din sec. XIV-XV de la British Museum , fapt ce demonstrează veridicitatea fenomenologică a celor relatate:Cartea tibetană a morților The Book of the Craft of Dying 1. “...un guru, un shishya sau un frate de credință cu care muribundul a fost unit vor rămâne după el să-i imprime în spirit simptomele
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
adică fluid eteric, sau încă un corp − în stare incipientă desigur − eteric s’a observat de timpuriu (în Europa) și certificat de Reichenbach la mijlocul secolului XIX, pentru cazuri particulare de entități din regnul mineral ca substanțe chimice, polii magneților; identitatea fenomenologică a acestei aure cu corpul eteric clasic (uman) a fost demonstrată de același Reichenbach care menționează aceeași manifestare la nivelul vârfului degetelor , înainte de evidențierea aurei prin fotografia Kirlian. Rostul reîn“carnării”, redusă la regnul mineral, abiotic, este pe lângă cel abia
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
terestră următoare. Și sunt puțini cei care, urmare a unor calități deosebite, pot percepe continuitatea acestor stări asupra lor înșile sau a altora. Dar faptul revenirii existente, la nivelul celor mai diverse cultúri a acestui concept, integral sau parțial, dar fenomenologic identic (v Addenda), este un argument în sine pentru valabilitatea conceptului de reîncarnare. II.7. Addenda. Argumente suplimentare Fenomenele expuse în această secțiune se regăsesc fragmentar, incomplet sau simplist tratate în cele mai diverse cultúri, reflectând modul specific de manifestare
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]