1,521 matches
-
nivele, unități de analiză, subliniind multitudinea conceptelor teoretice, cercetarea schițând caracteristica disciplinei." (Dillon, ed., 2003, p. 7). Înainte de a prezenta acest fapt sociologic și anume religia ca fenomen social, ne vom opri și asupra termenilor sociologici "social" și "fenomen" sau "fenomenologie". Termenul "social" poate fi aplicat la tot ce ține de sistemele sociale (Mills, [1959] 1975), de caracteristicile lor și de participarea oamenilor la ele. Când doi prieteni stau de vorbă, comportamentul lor este social întrucât ei își iau din cultura
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
însele sociale, deși milioane de oameni au parte de ele. În schimb, dispozitivele economice, politice și altele prin care se distribuie averea, venitul și accesul la hrană conferă acestor condiții umane un aspect profund social." (Johnson, 2007, p. 319). În privința fenomenologiei, aceasta este studiul experienței umane conștiente în viața cotidiană. Sociologia fenomenologică, inițiată de Alfred Schutz, este studiul conexiunii dintre conștiința umană și viața socială, dintre configurația vieții sociale, pe de o parte, și modul în care oamenii o percep, gândesc
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
alta (Schutz, 1967). "Sociologia fenomenologică are la bază ideea construirii sociale a realității prin interacțiunea dintre oamenii care folosesc simboluri spre a se interpreta unii pe alții și a atribui semnificații percepțiilor și experienței de viață." (Johnson, 2007, p. 164). Fenomenologia a căpătat importanță pentru sociologi la sfârșitul anilor '60, când multe teorii centrale ale perioadei postbelice au fost respinse. Cea mai durabilă influență au avut-o în etnometodologie, Peter Berger și Thomas Luckmann, în Construcția socială a realității (1967), "au
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
anilor '60, când multe teorii centrale ale perioadei postbelice au fost respinse. Cea mai durabilă influență au avut-o în etnometodologie, Peter Berger și Thomas Luckmann, în Construcția socială a realității (1967), "au oferit o teorie socială generală bazată pe fenomenologie, încercând să combine caracteristicile teoriilor acțiunii sociale și structurii sociale: lumea socială se construiește prin procese de tipificare, care dobândesc apoi o calitate obiectivă, dincolo de grupul care le-a produs" (a se vedea Marshall, coord., 2003, p. 239). Sociologia fenomenologică
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
Lovinescu). Adânc ancorat în viață, În căutarea timpului pierdut nu rămâne, totuși, un roman tributar exclusiv bergsonismului (i.e. antiintelectualismului, vitalismului). Îndatorat în mare măsură și idealismului, și tradiției de tip galic, cartezian, Proust anticipează de fapt și unele postulate ale fenomenologiei, de vreme ce explorează sursele primare ale psihicului fără a renunța la ordine, la sens. De aceea s-a și spus că romanul proustian este o "catedrală" (lucru de neconceput, dacă scriitorul ar fi ascultat doar de "vitalistul" Bergson) și, nu mai
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
170. Din acest motiv, voyeurismul intră ca un element necesar în dinamica procesului creator 171, marcând apariția conștiinței artistice și a unui exemplar uman ce "privește" lumea la modul estetic, ca pe o operă de artă in potentia. Considerând, așadar, fenomenologia "privirii" drept un element fundamental, care deschide o cale de acces către înțelegerea "sufletului" omenesc, s-a remarcat că romantismul și decadentismul sunt niște "curente" (estetice, dar și "culturale") care au la bază o puternică tendință de afirmare a personalității
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în privința marilor sale teme, devenind o mărturie de istorie recentă în privința detaliilor unor evoluții trecute care nu trebuie uitate, cel puțin fiindcă tranziența actualității imediate și notațiile "la cald" se cer integrate, prin depășirea regimului lor specific de istoricitate, în fenomenologia devenirii noastre pe termen mediu și lung. Sumarul volumului îi descrie analitic substanța, astfel încât nu mai insist aici asupra ei. Semnalez doar câteva "lecturi suplimentare" din opera lui Virgil Nemoianu care ar putea întregi perspectiva cititorului: pentru un masiv "supliment
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
chestionare mai largi sau mai restrânse, indiferent de modul de abordare a acestui tip de studii. Profesorul încerca să evite, în acest fel, cât mai mult posibil tendința de uniformizare a unor caracteristici comportamentale strict individuale, care depinde de o fenomenologie pe care încerca să o contureze cât mai detaliat. Evitarea strictă a sintagmei de "comportament normal", dezvoltarea și aprofundarea conceptelor de comportament marginal, deviant, disocial, patologic, corelarea acestora cu conștiința, morala, mentalitatea și mentalizarea au reprezentat și reprezintă un pregnant
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
casa lui Schlick, în decembrie 1929: „Fizica - spunea Wittgenstein - vrea să stabilească regularități; ea nu se interesează de ceea ce este posibil. De aceea, chiar și atunci când este complet dezvoltată, fizica nu dă o descriere fenomenologică a stărilor de lucruri. În fenomenologie este vorba întotdeauna doar de posibilități, adică de sens, nu de adevăr și de falsitate.“62 Unei cunoștințe din ultimii ani ai vieții, care l-a întrebat de ce a revenit la filozofie în 1929, Wittgenstein i-a dat un răspuns
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
abisale cum crede Blaga, fiindcă deplasările de populație și lipsa unor orașe-state explică în mare parte situația 379. Determinarea filozofiei imanente a limbii Între analizele concepțiilor filozofice antice și moderne, B l a g a își exprimă opiniile și în legătură cu fenomenologia (numită de el fenomenologism). Ca efect al determinării formei abstracte a esenței fenomenelor conștiinței, fenomenologia întrunește aprecierea gînditorului român, dar, prin reducerea filozofării la investigarea unei singure probleme, este considerată o inadmisibilă îngrădire ("deci-mare") a problematicii filozofice 380. Oprindu-se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
parte situația 379. Determinarea filozofiei imanente a limbii Între analizele concepțiilor filozofice antice și moderne, B l a g a își exprimă opiniile și în legătură cu fenomenologia (numită de el fenomenologism). Ca efect al determinării formei abstracte a esenței fenomenelor conștiinței, fenomenologia întrunește aprecierea gînditorului român, dar, prin reducerea filozofării la investigarea unei singure probleme, este considerată o inadmisibilă îngrădire ("deci-mare") a problematicii filozofice 380. Oprindu-se asupra lucrărilor lui Martin Heidegger, el constată o "dezesperantă" monotonie în revenirea perpetuă asupra cîtorva
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
dar, prin reducerea filozofării la investigarea unei singure probleme, este considerată o inadmisibilă îngrădire ("deci-mare") a problematicii filozofice 380. Oprindu-se asupra lucrărilor lui Martin Heidegger, el constată o "dezesperantă" monotonie în revenirea perpetuă asupra cîtorva idei inițiale. În plus, fenomenologia apropie prea mult filozofia de filologie, mărginindu-se la a da indicații pedante în legătură cu semnificația cuvintelor. În aceste circumstanțe, fenome nologismul cu spiritul lui "anticonstructiv" nu poate fi începutul unei noi mișcări filozofice, ci, mai degrabă, un moment final al
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a400 este dominată de sistemul lui G. W. Fr. H e g e l, dar el convertește spirala filozofului german în cerc și modelul triadic (teză-antiteză-sinteză) în unul tetradic (temă-antitemă-teză-temă) în care extremele se ating 401. Dintre lucrările lui Hegel, Fenomenologia spiritului, pare a-l fi atras în mod deosebit pe Noica 402, dar formația sa include și elemente din alte sisteme, de la cele antice, pînă la cele contemporane. Sub raport ontologic, gînditorul român este însă tributar în mod deosebit concepției
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
spirit, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1999 Hegel, Georg Wilhelm Friedrich, Enciclopedia științelor filozofice, Partea a treia: Filozofia spiritului, Humanitas, București, 1996 Hegel, Georg Wilhelm Friedrich, Enciclopedia științelor filozofice, Partea întîi: Logica, Editura Academiei, București, 1962 Hegel, Georg Wilhelm Friedrich, Fenomenologia spiritului, Editura Academiei, București, 1965 Hegel, Georg Wilhelm Friedrich, Prelegeri de istorie a filozofiei, Editura Academiei, București, vol. I-II, 1963-1964 Hegel, Georg Wilhelm Friedrich, Știința logicii, Editura Academiei, București, 1966 Heger, Klaus, La linguistique et sa place parmi les
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o notă extinsă din Originea românilor, vol. II) și, apoi, Iorgu Iordan (Lingvistica romanică. Evoluție. Curente. Metode, Editura Academiei, București, 1962, p. 89-103). 117 În germană, Sprache corespunde atît lui limbaj, cît și lui limbă. 118 Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Fenomenologia spiritului, Editura Academiei, București, l965, p. 108. 119 Ibidem, p. 197-198. 120 Ibidem, p. 248. 121 Ibidem, p. 276 ș. u. 122 Adeziunea lui Coșeriu la teoria hegeliană este enunțată explicit în paginile lucrării sale Die Geschichte der Sprachphilosophie von
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în sine și pentru sine și, de aceea, ea pare a nu fi o posesiune omenească". 361 Aderența sau neaderența generalizată la aceste idei nu reprezintă un aspect relevant din acest punct de vedere. 362 Vezi, Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Fenomenologia spiritului, Editura Academiei, București, 1965, p. 108 și 276. 363 Eugeniu Coșeriu, Prelegeri și conferințe, p. 21-23. 364 Vezi, pentru aceasta Lucian Blaga, Opere, vol. X, p. 574-575. 365 Nici esteticul nu se reduce, de altfel, la procesele intropatice. 366
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
câmp cosmologic; spectacol, totodată, în care "câmpul întins pe spate" visează, iar plopii își ating "umerii, tâmplele, / cu umbrele melodioase". O călărire în zori în prelungire eminesciană, și Leoaică tânără, iubirea, cântare a erosului juvenil, sunt eșantioane tipice. De la o fenomenologie a sentimentelor, de la spațializarea acestora, o dată cu Dreptul la timp (1965) peregrinarea în temporal bântuie conștiința. "Eu mor cu fiecare lucru pe care îl ating" citim în Enghidu, personaj-simbol, dar și personaj-mască, preluat din străvechiul poem sumeriano-babilonian Ghilgameș. Timpul subiectiv, timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
altă Sutră (a șaptea) e litanie condensată, ritual apologetic asociind timbrului psaltic termeni de filozofie modernă: "Doamne-al ipseității / și al quidității, / al bunătății / și-al seninătății / și / Rostitor / al / Deității!" Despre quiditate glosase odinioară Camil Petrescu, fervent admirator al fenomenologiei lui Edmond Husserl. III Mai insistent ca la Nichita Stănescu (partener de generație), la autorul Baaad-lui citatul livresc de mare diversitate se înscrie într-o dialectică a contopirii regionalului cu universalul. Tentația dezmărginirii, peregrinările imaginare la nivel planetar, conexiunile cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Dormeam lângă-acel munte deschide porți spre cosmic: Dormeam lângă-acel munte ca lângă-un paradis Pierdut, în care lumea aceasta vinovată Nu mai putea s-ajungă pe jos ca altădată Și încerca să urce pe sforile de vis. O schiță de fenomenologie a morții este poemul În multe feluri poate să vină: Se moare pe pământul pe care stăpânești totul, / Sau undeva la mii de kilometri distanță, / Numai să nu mori deloc nu se poate / Și asta îmi mai dă oarecare speranță
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în abisal întârzie: Cântecul pentru care m-am pregătit îndelung pentru care-am deprins fiece măsură, fiece respirație încă nu l-am cântat. Demonul său numără cincizeci și una de secvențe; în Orpheus (tot cu atâtea fragmente) se schițează o fenomenologie a existenței, de unde glose abordând ordinea cosmică, memoria lumii, "sensul spre Om" și celelalte, conexe; preocupă programatic lumea interioară, hieratismul, atingerea prin "adâncă muțenie" a "strălucirii orphice"; și nu în ultimul rând moartea. Ca la Nichita Stănescu, se vrobește de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de Enescu și Brâncuși, de Nichita Stănescu, de Marin Sorescu și Ioan Alexandru, de ceilalți, autorul Rădăcinii de foc avea să atingă nivelul disponibilităților sale maxime. Harului natural i s-a adăugat în timp o substanțială informație în materie de fenomenologie poetică, revelatoare în acest sens fiind confesiunile despre Lucrarea în cuvânt, unele cu totul remarcabile. Ni se spune aici că în afară de nostalgia infinitului spiritual, nici o alta nu l-a tentat. "Dorul de alte nesfârșiri nu mă mistuie. Nesfârșirea e fără
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
închis asupra lui însuși, chiar atunci cînd devine dialogic. Or, logosul nu poate fi închis în sisteme, e mereu deschis, creator, inclusiv cînd se gîndește pe sine. E, cum ar spune Noica, o închidere care deschide. Ideile au și ele fenomenologia lor, ca la Hegel. Astfel, se îmbogățesc de sens, prin împărtășire. Noi ne împărtășim cu trupul și sîngele Mîntuitorului, dar de fapt ne împărtășim cu Logosul, în formă accesibilă oricui. Împărtășania îmi aduce aminte că Dumnezeu mă locuiește, că sinele
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
în timp ce filosofia ascultă Ființa. Bertrand Russel situează, fără a greși prea mult, filosofia între teologie și știință. Eu înclin să includ teologia în filosofie și să o consider forma cea mai înaltă a acesteia. Cred, ca și Husserl, nu în fenomenologia conștiinței, ci în reabilitarea proiectului grecilor, în special al lui Platon : contemplarea esențelor eterne, a ideilor forme existente prin ele însele, în fondarea unei umanități filosofice. Cred, ca și Heidegger, că adevărul este deturnat de raționalitate, că logica nu deține
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
iubire, este parte din Conștiința Absolută și se exprimă în limbaj ontic universal. Conștiința în sine este și chemare, chemare continuă, ce nu are nevoie neapărat de răspuns, cu atît mai puțin de o hermeneutică a răspunsului sau de o fenomenologie, deși acestea sunt perfect posibile. Odată cu răspunsul începe cunoașterea, gnosis-ul. Nu pot cunoaște decît dinlăuntru, holotropic, printr-o răsucire în sus. Nu cunosc cît încă nu sunt, e iluzoriu ; adevărata cunoaștere începe după o nouă naștere de sus, după ce redevin
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
crearea condițiilor necesare unei societăți a cunoașterii, a spiritului, a conștiinței. Producerea de cunoștințe este posibilă și în absența spiritului, dar cunoașterea nu, iar valoarea acesteia crește cu cît avem un spirit mai elevat. Unii vorbesc aici nu despre o fenomenologie, ci despre o tehnologie a spiritului. Avem în acești ani grei de făcut proba, atît individual cît și societar, unei inteligențe deosebite și a unui simț salvator al responsabilității, care să ne ajute să evoluăm ca ființe umane și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]