1,523 matches
-
reprezintă o formă de spiritualitate ce trebuie cunoscută de către elevi. Nu te poți considera persoană dacă nu cunoști propriile referințe religioase sau ale persoanelor cu care coexiști în comunitate, nu știi nimic despre istoria credințelor și religiilor, și nu înțelegi fenomenologia actului religios.A cunoaște propriile valori religioase, indiferent de extinderea lor în spațiul comunitar, reprezintă o modalitate de securizare culturală, o exigență ce atrage după sine un renume în registrul cultural. De asemenea, a cunoaște și a respecta alteritatea religioasă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Floricica Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1350]
-
Înțelegem misterul „totalizării” ce implică o polarizare de semnificații opuse ce definesc sacrul ca fenomen total. Este prima totalizare semnificativă a spiritului uman” ( /154). CAPITOLUL al IIlea TIPOLOGIA SACRULUI Între elementele fundamentale ale hermeneuticii lui M. Eliade, alături de morfologia și fenomenologia sacrului se Înscrie și tipologia acestuia. Putem vorbi de trei mari forme de manifestare a sacrului, de trei clase de obiecte prin care sacrul izbucnește În lume, și anume, mitul, arhetipul și simbolul. II.1. Mitul O zonă sistematică explorată
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
de vedere strict practic, unele treceri sunt „mai realizabile” decât altele. Revenind la cetatea care decade în mod continuu, se poate sesiza faptul că, în calitate de subiect al schimbării, cetatea în genere, la trecerea dintr-un caz într-altul, descrie o fenomenologie a valorii. Formele politice ca și cazuri ale unei cetăți sunt tot atâtea grade de comparație ale ei pe axa verticală care duce de la binele maxim la răul maxim. Acest lucru nu înseamnă, în fond, altceva decât că fiecare poziție
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a sfârșitului. În afara Kallipolis-ului, toate celelalte forme aflate pe axa morfologiei politice platoniciene sunt analizabile în registrul abdicării de la rațiune. Accentuarea presiunii principiului dorinței este cea care duce la schimbarea formelor politice (metabol¾) ca istorie. În sens platonician, istoria ca fenomenologie a formelor politice echivalează cu o continuă abdicare de la principiul realului. Mișcarea istoriei este atunci de la ființă la neant, de la rațiune la dorință. Dar ce se întâmplă dincolo de tiranie? Există un sfârșit al istoriei? C. Despotopoulos remarcă existența unui „grave
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
agregării societății umane, și are ca punct de proveniență și model familia și raporturile intrafamiliale. Mișcarea înăutrul morfologiei sale politice descrie un timp care este determinat doar de condițiile empirice, adică de ceea ce se întâmplă să fie în câmpul vieții. Fenomenologia valorii expusă de sinoptica formelor nu este predeterminată de un sens temporal. Împresia noastră este că Platon descoperă istoria ca sens eshatologic în marginea textelor lui Hesiod. Însă aici forma ei este mitul. De aceea, probabil, Platon crede că despre
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
orice i-ar urma nu poate fi nici urât, și nici rău. La Platon aspectul moral e condiționat de transcendent; Socrate nu-și propune să condiționeze transcendența de morală. Și într-un caz, și în celălalt este vorba de o fenomenologie a iubirii, de o homoerotică fenomenologică în care sunt descrise experiențe (una empirică la Alcibiade, alta metafizică la Diotima). Ajung astfel la ceea ce numesc „ironie erotică” de tip socratic. O lungă - prea lungă! - prejudecată ne tot vorbește despre ironia socratică
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
codul - „teoria științei”) sau reducția ontologică (ea conservă din lucru exclusiv statutul de ființare al lucrului, sub rezerva unei anume intenționalități, e adevărat). Reducția erotică, lui Alcibiade, îi este străină. E, cred, deja un construct cristic așezat sub semnul unei fenomenologii a donației în clipa în care fenomenologia devine, în chip esențial, una a întrebării, a cererii de răspuns, răspuns redus, iar nu sedus. Și asta pentru că „orice răspuns pe care mi l-aș da de la mine însumi m-ar pierde
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
conservă din lucru exclusiv statutul de ființare al lucrului, sub rezerva unei anume intenționalități, e adevărat). Reducția erotică, lui Alcibiade, îi este străină. E, cred, deja un construct cristic așezat sub semnul unei fenomenologii a donației în clipa în care fenomenologia devine, în chip esențial, una a întrebării, a cererii de răspuns, răspuns redus, iar nu sedus. Și asta pentru că „orice răspuns pe care mi l-aș da de la mine însumi m-ar pierde”. În fine, și prin repetiție, ca să văd
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ceea ce este, a mai fost și ceea ce a fost va mai fi, 3,15. Despre semnificația acestor termeni vezi cap. Filosofia vieții și a omului în cartea biblică "Ecclesiastul" (Kohelet), Ion Bianu, Op.cit., p. 178. 8 Liiceanu, Gabriel Tragicul. O fenomenologie a limitei și depășirii, Ed. Univers, Buc., p. 41. 9 Goethe, Faust, Partea I și Partea II, traducere și ed. îngrijită de Ștefan Aug. Doinaș, Ed. Univers, Buc., 1982, p. 61, versurile 496-497. 10 Kojevnikov, Iurii, M. Eminescu și problema
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
indiferent de expresie ori material, considerați a fi producători post-politici ai serviciilor culturale. Bourriaud pune problema conectivității, a creării interactivității și a experienței comunicative, înțelegând arta mai curând din perspectiva lui Wittgenstein a întrebuințării, decât din perspectiva lui Merleau-Ponty a fenomenologiei. Continuându-și investigațiile în câmpul artei contemporane, Bourriaud a lansat ulterior și o teorie a post-producției care susține ideea exercitării artei din perspectiva industriei serviciilor și a economiei imateriale, funcția curentă a artei fiind aceea de a prelucra produse culturale
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
Eugen Simion 1996 - 2003. Cărți, articole 127 referințe Exilul românesc în fondurile BCU „Mihai Eminescu” din Iași (cărți și articole) 608 referințe Explicația teleologică 64 referințe Familia în dreptul internațional privat 11 referințe Familia Lecca - 125 referințe Femei. Feminism 311 referințe Fenomenologie 225 de referințe Filosofia istoriei 235 de referințe Funcția și funcționarul public 74 referințe George Călinescu. Bibliografie selectivă 795 referințe Gradul de păstrare a sensului în cadrul traducerii frazeologismelor din limba engleză în limba română 114 referințe Greșeli și eroare în
BCU Iaşi:Parcurs sentimental:schiţă monografică by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/443_a_752]
-
în care personajul e și narator, dar își conservă iluzia vieții; în fine, metaromanul, în care personajul accede la conștiința auctorială, pierzându-și însă iluzia vieții în beneficiul asumării deliberate a convențiilor literaturii. Dincolo de obiecțiile care se pot aduce acestei fenomenologii, interesantă nu prin validitate, ci prin coerență, cartea se distinge în peisajul criticii contemporane prin fuziunea fericită a infrastructurii teoretice cu discursul analitic, prin adecvarea instrumentarului la obiect și mai ales printr-o subtilă cunoaștere a romanului românesc și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]
-
191 XX.2. Satanismul în România. O abordare sociologică .................................. 191 XX.3. Practici sataniste în orașele românești ................................................. 192 XX.4. Gradele inițierii în Biserica lui Satan ................................................... 193 Capitolul XXI. Alchimia ..................................................... ..................................... 195 XXI.1. Ce (nu) este alchimia? ..................................................... ..................... 195 XXI.2. Fenomenologia și simbolistica alchimiei ............................................. 197 Capitolul XXII. Sahaja Yoga ..................................................... ............................... 201 XXII.1. Sahaja Yoga. Considerații generale ..................................................... . 201 XXII.2. Doctrina Sahaja Yoga ..................................................... ...................... 201 XXII.3. Sahaja Yoga în România ..................................................... .................. 203 XXII.4. Soteriologie, filantropie și caritate în mișcarea Sahaja Yoga ............... 204
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Joachim Wach autor American de origine germană, se va consacra sociologiei religiilor, gândind însă disciplina din perspectiva a ceea ce s-a numit Allgemeine Religionswissenschaft („știința generală a religiilor”). Știința generală a religiilor cuprindea: 1. Istoria religiilor; 2. Sociologia religiilor; 3. Fenomenologia religiilor; 3. Psihologia religiilor. Nu a reușit însă, după cum arăta M. Eliade, să convingă prea mult în spațiul anglo-saxon, prin excelență reducționist, asupra fenomenului religios. în genere, sociologia religiilor are în atenție modul în care religia și socialul se intercondiționează
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
pur istoriografic. Ca urmare, cercetarea sacrului s-ar pune pe același plan cu epigrafia, cercetarea vestigiilor, literatura etc. Istoria religiilor și-ar pierde astfel autonomia. Pettazzoni va înțelege acest risc, iar spre sfârșitul vieții va admite complementaritatea istoriei religiilor cu fenomenologia, antropologia, etnologia și sociologia religiilor. Acest model complementar de analiză și interpretare se cere aplicat tuturor marilor religii ale lumii, dar și noilor mișcări religioase. Una dintre aceste mari religii este și iudaismul. Capitolul IV Iudaismul IV.1. Textele de
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
din Wittenberg a celor 95 de teze despre indulgențe. VI.4. Ritualuri și reguli catolice Pe baza doctrinei catolice, apar și se dezvoltă anumite elemente specifice care țin de ritualurile catolice. în sinteza realizată de Mihai Nistor în cartea sa Fenomenologia sacrului, diferențele dintre ritualurile catolice și cele ortodoxe ar fi următoarele: a) botezul se face prin stropirea cu apă, și nu prin scufundare; b) ungerea cu Sfântul Mir nu se aplică minorilor; c) Împărtășania mirenilor se face numai cu pâine
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
1.000 de respirații, el obține nemurirea.” Textele sacre sunt obscure atunci când se referă la respirația totală, în circuit închis, de la cap până la călcâie. Așa cum arată Eliade, această respirație Îți dă un sentiment al Împlinirii, al autonomiei depline. XXI.2. Fenomenologia și simbolistica alchimiei Opusul alchimiei are întotdeauna loc într-un ciclu bine definit, care cuprinde mai multe etape. Invocând manuscrise din secolele al XV-lea și al XVIII-lea, dintre care unul semnat de Giovanni d’andrea, Constantin Bălăceanu Stolnici
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
în primele 10 luni, Céline sub ocupație etc.). Mitul nazist, p. 30. 293 Ibidem, p. 28. 294 Apud Victor Kernbach, Mit, mitogeneză, mitosferă, p. 8. 295 Gilbert Durand, Introducere în mitodologie, p. 34. Nu este mai puțin adevărat că și "Fenomenologia spiritului" hegeliană e o epopee, la fel ca ale lui Marx, terminându-se cu organizarea statului prusac (ori societatea fără clase în cazul marelui bărbos), dar "tocmai istoria a demitizat sub ochii noștri aceste frumoase fantasme". 296 Yuan Ke, Miturile
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
La moartea lui Octavian Goga), Ion Clopoțel (Eugen Lovinescu și Nicolae Iorga), Ion Tomuța (Liviu Rebreanu), Horia Trandafir (Panait Istrati). Se includ în sumar și articole despre viața și opera unor scriitori reprezentativi ai literaturii universale, studii și eseuri de fenomenologie și sociologie culturală: Emil Isac, Contactul nostru literar și cultural cu Apusul, Radu Dragnea, Sărăcia actuală de realism, Ion Breazu, Problema literară a Ardealului în anul al zecelea ș.a. În câteva numere apar mărturii și documente. Lui Coriolan Suciu îi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289755_a_291084]
-
Vlad, Dan Grigorescu, Sânziana Pop, Andrei Brezianu, B. Elvin, I. Igiroșianu, Vera Călin, Silvian Iosifescu, Ioanichie Olteanu, Radu Popescu, Simona Drăghici, Radu Lupan, Virgil Stanciu, Cornel Ungureanu. S.20 se remarcă și prin numeroasele eseuri cu o problematică privitoare la fenomenologia culturală (Tudor Vianu, Conceptul de literatură universală, 8/1962, Virgil Nemoianu, Simptomatologie literară, în mai multe numere din 1968) sau la aspecte particulare ale creației artistice, cu deosebire literare, estetice și filosofice, cum sunt paginile din Mircea Eliade (Morfologia și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289596_a_290925]
-
multe criterii; masele nu apar decât ca o contrapondere, conotate negativ, ca o non-elită. La Georges Gurvitch, dimpotrivă, găsim o definiție a maselor rezultată nu din dihotomia elită/mase, ci dintr-o teorie a formelor de sociabilitate inspirată de categoriile fenomenologiei. Potrivit lui Gurvitch, formele de sociabilitate se organizează în jurul a doi poli antitetici, cu fuziune și opoziție parțiale: „Noi”, care este o categorie de includere, și „raportul cu celălalt”, care înglobează diversele forme ale relației cu celălalt” (Gurvitch, 1963, vol. 1
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
a traduce în franceză autori folosind o limbă românească mai curând contorsionată cu scopul fixării de structuri gramaticale duce inevitabil spre un idiolect aflat la limita francezei virtuale, atemporală, aseptică. Timide deschideri spre eseul contemporan, palide încercări de a integra fenomenologia în prezentarea literaturii contemporane, pledoarii în deșert pentru o perspectivă sistemică prin semiologie... La asta contribuie și vârful acelui iceberg numit Hexagon în care băștinașul "a grandi dans l'idée que la sardine est née pour la boîte et le
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
rece și parazitară a răului metafizic, sunt puțini la număr. Cinic inflexibil și delator entuziast, un asemenea personaj n-a avut mult de așteptat sub comunism până să devină un lider politic zelos sau un gardian strașnic al represiunii. Altminteri, fenomenologia duplicității presupune date foarte complexe. Șantajul sau intimidarea au fost aproape întotdeauna marca sistemului totalitar. Precum colectivizarea, care a trebuit să se adapteze la „condițiile din teren”, racolarea viitorilor turnători nu s-a putut face fără exercițiul persuasiunii viclene. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
interpretarea. Fuzionarea acestor orizonturi nu poate avea loc decât într-o conștiință individualizată. Pentru a sesiza orizontul apariției unei voci, interpretul trebuie să facă efortul localizării rădăcinilor noastre istorice. Tradiția funcționează ca un participiu prezent. Hermeneutica lui Gadamer devine o fenomenologie a întâlnirii sinelui prin celălalt. Universalitatea dimensiunii hermeneutice a tradiției se datorează elementului lingvistic (Sprachlichkeit) specific oricărei comunicări între oameni. Suntem întotdeauna susținuți de o memorie comunitară, iar elementul lingvistic reprezintă factorul de unitate și de autoritate al tradiției. În
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ambiguității" Poate că totul a început cu relativismul nominalist al modernității. Filozofii au renunțat la căutarea înțelepciunii, pariind faustic pe cunoașterea orizontală. De aceea suntem astăzi entuziasmați de aporiile intersubiectivității în opera lui Husserl fără a înțelege o boabă din fenomenologia donației, recapitulată duminical în fiecare Euharistie. Compătimesc aici nu patima bibliofilă, ci doar neputința livrescului de a indica nordul justei noastre orientări existențiale. Logocentrismul își deploră condiția profană și orfană, dar se întoarce mereu printre semeni cu ambiția secretă de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]