1,332 matches
-
impresia că e geanta mea de voiaj ajunsă în chip miraculos, din proprie inițiativă, de la gara Penn, unde o lăsasem, în apartamentul meu. Pe urmă mi-am spus că, probabil, îi aparține lui Boo Boo. M-am dus la fereastră. Fermoarul era deschis și o singură privire aruncată conținutului m-a lămurit cui îi aparținea de fapt. Când m-am uitat mai bine, am văzut ceva ce zăcea peste două cămăși soldățești spălate și călcate, ceva ce nu putea fi lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
care, mai mult o chinuie cu strîngerea lor prelungită, un sărut aparte, la fel de fierbinte ca cel al buzelor în intenția lor de-a o dezbrăca. Staaai... rîde Maria încet cînd simte degetele tînărului pe mijloc, la spate, încercînd să descheie fermoarul. Se retrage un pas, aruncă o clipă ochii spre Mihai, apoi, ca o revărsare totală a grației feminine, duce mîinile la spate și face un gest scurt, sigur, sprijinindu-și palmele pe șolduri, lăsîndu-le să lunece în jos, odată cu fusta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
limitează la blonde spălăcite, n-am prea putut simpatiza cu reacția lui. — Ei bine, și eu sunt În negru din cap până În picioare, am subliniat. Purtam Îmbrăcămintea standard pentru dans: o rochiță neagră, ciorapi-plasă și bocancii mei uriași, plini de fermoare și șireturi. El Îmi aruncă o privire și spuse: — Tu ești altfel. Arăți sănătoasă și curată. — Cum Îndrăznești? — Vreau să zic, se grăbi el să adauge, că, Într-un fel, ești strălucitoare ca să te integrezi În peisaj - adică, ești Înțolită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ei mici păreau mai largi datorită rimelului, iar pudra de pe obraji nu i se ștergea niciodată, oricât de intens ar fi lucrat. Astăzi, Își pieptănase părul Într-o coadă În vârful capului și purta ostentativ un top negru mititel, cu fermoar În față, peste un costum mulat bleumarin. Toaleta respectivă era menită să-i dea ocazia să arate ce corp frumos avea. Și chiar era frumos, dacă Îți plac femeile al căror schelet e acoperit de un strat atât de subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
satisface gusturile doar plimbându-te agale pe stradă. Pe de altă parte, dacă nu aveai chef de Înghesuială, gunoaie și turiști străini care se uită cu gura căscată la indivizii Îmbrăcați În pantaloni din material ecosez plini de catarame și fermoare și cu cercei În nas, puteai veni la sală cu metroul de Chalk Farm și apoi te puteai Înapoia În relativă liniște, adică fără să te trezești lovită cu bucăți de ziar și sticle goale de suc, purtate de curentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
bretele care arătau de parcă ar fi fost cumpărate de la același magazin second-hand de unde luase și costumul - o pereche de bretele demodate, cu clapetă. Cumva, Fliss reușea să-și păstreze o aparență destul de naturală; o văzusem chiar scăpărând un chibrit de fermoarul de la pantaloni. Îl Întâlnisem de câteva ori și pe prietenul ei, Andy, un omuleț drăgălaș, cu bucle blonde și voce suavă. Se asortau de minune. Lou oftă. — Suntem foarte Încordate zilele astea, zise ea, Întorcându-se la biroul de la recepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Felice Împărtășeam o viziune comună a ceea ce era sau nu elegant. Poate că ar trebui, pur și simplu, să Încerc să o șochez și să port rochia de latex, pantalonii strâmți din material ecosez și ghetele de piele Înzorzonate cu fermoare... M-am Întins pe pat ca să mă liniștesc. Dacă mai continuam În felul ăsta, avea să mă apuce durerea de cap. * * * Rachel Îmi spuse că n-ar trebui sub nici un motiv să mă gătesc. — Oamenilor ăstora le e tare dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Înțelegi? Încearcă să arăți sexi și dură, dar serioasă În același timp. — Iar asta cum s-ar traduce În limbaj vestimentar? Își țuguie buzele. — Ai putea să porți colanții cu cranii. Dar aveam de gând să-mi pun ghetele cu fermoare și, dacă port și una și alta, atunci o să creadă despre mine că sunt o feministă turbată și Încuiată. Știi tu cum sunt damele astea. Au impresia că feminismul e vreo boală contagioasă, ca cistita. — Atunci Îmbracă o fustă scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și cu un schimb de haine și o trusă igienică În rucsac, pentru după ce terminam. Era prea mare bătaia de cap să mă schimb de două ori. Eram În ținuta obișnuită: colanți, tricou cu mâneci scurte și un top cu fermoar și mâneci lungi, pe care-l legam În jurul taliei pe măsură ce mă Încălzeam. Toate fuseseră cândva negre, dar acum aveau o nuanță spălăcită de gri-antracit și se subțiaseră de atâta purtat. Pe fața tricoului era imprimată o mână de femeie ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ajunsesem deja să arăt ca mascota de la Michelin și abia de-am reușit să cobor scara spre „parterul“ garsonierei. Am luat asta drept un semn bun. După-aia am avut nevoie la budă și a trebuit să trag iarăși toate fermoare și să desfac capsele. Când am ajuns În piața Camden, se făcuse 11 jumătate. Am parcat dubița pe o stradă lăturalnică, unde știam că nu va fi atacată de bandele prădalnice ale polițailor de la circulație (cred că, mai nou, Consiliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fapt, chiar se Întâmpla să am o rochie de culoarea asta. Avea mâneci scurte, un decolteu pătrat și adânc și se termina la câțiva centimetri buni deasupra genunchilor. Dacă-o purtam cu dresul negru mat și ghetele cu șireturi și fermoare, n-ar arăta prea feminină. Tare aș fi vrut să știu cât de elegantă urma să fie petrecerea asta. De fapt, Holland Park nu era tocmai o adresă fără blazon. Mi-am pus și un colier din plastic negru, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
scris, Dorin Popa Coșmaruri de duzină, Dan Stoica Deratizare, Lucian Merișca Dispariția orașului Iași, Cătălin Mihuleac Eu, gândacul Anton Marin Eu știu că îngerii nu plîng, Ion Saizu-Nora Fără întoarcere, Dorin Popa Fontana di Trevi, Dan Stoica Geanta cu cinci fermoare,Anton Petrovschi-Bacopiatra Gheața din calorifere și gheața din whisky, Alex Ștefănescu Gina, Méhes György Iaduri. Povestiri sadi(comi)ce, Hélène Lenz Iubirea și alte iubiri, Ion Miloș Iubire în bătaia vîntului, Leonard Barras Încotro?, Ion Gheție Întîmplări, Alex Ștefănescu, Lacrima
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mine. Sunt invizibilă. Nu vreau decât să mă întrebe cineva ce s-a întâmplat. Apoi o să-mi văd mai departe de viață. Evie îi zice teancului de reviste: — Vreau să vii să stai cu mine când ieși de aici. Trage fermoarul poșetei de pânză de pe marginea patului meu și scormonește în ea cu ambele mâini. Evie zice: — O să fie distractiv. O să vezi. Urăsc să locuiesc singură cu mine însămi. Și zice: — Ți-am mutat deja lucrurile în dormitorul de oaspeți. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
să se așeze pe patul meu, zice, și să mă trezească. Tatăl nostru. Rochia de bal e renăscută glorios pe umerii lui Brandy, e adusă înapoi la viață, grandioasă, de basm, imposibil de purtat oriunde în ultimii cincizeci de ani. Un fermoar gros ca șira spinării mele urcă pe-o parte până la subsuoara lui Brandy. Panourile corsetului îi strâng talia și-i fac să explodeze în sus sânii, brațele și gâtul lung. Fusta e compusă din straturi de mătase galben-pal cu borangic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
vremuri, dar nimănui nu-i va trece prin cap ― așa spera ― că el ar putea reveni la palat. Amortiză din genunchi ușorul șoc a! aterizării și se puse în gardă ca un boxer. Parașuta avea un sistem de fixare cu fermoar, astfel că ― dintr-un singur gest ― și-o scoase. O puse jos grăbit, dar fără a face nici cel mai mic zgomot. Se apropie de ușa ― fereastră a balconului, care se deschise cu un slab clinchet, urmat de un scârțâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
afla cel mai aproape. O clipă totul se încețoșă, apoi redeveni normal. Deja revolverul său își sufla jetul incandescent și, pe podea, patru trupuri se contorsionau în spasmele agoniei. Primul act, disperat și teribil, fusese un succes total. 33 Trăgând fermoarele, Gosseyn își scoase hainele cu care era îmbrăcat. Se temea ca nu cumva în țesătură sau în tivuri să fie disimulate aparate electronice, unele dintre acestea permițând chiar paralizarea celui îmbrăcat, prin telecomandă. Odată dezbrăcat se simți deja mai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Și milă, dacă puteți. Îi iert, totodată, și orgoliul inutil. Sărmana Emma, frumoasă În ultima ei zi, așa cum n-a mai fost de ani de zile - neștiutoare, palidă, nehotărâtă, cu eșarfa portocalie atingând trotuarul, mâinile subțiri ce sâcâie Într-una fermoarul poșetei: voia s-o deschidă ca să fumeze o țigară, dar se Înțepenise. Antonio cunoștea poșeta aceea violetă, Îi cunoștea toate hainele. — Mă bucur pentru tine, Îi spuse el rece. Felicitări. Dar eu lucrurile vreau să le pun totuși la punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-i sugă buzele, degetele, sânii și făcu dragoste cu ea cu o gingășie și cu o atenție pe care nu i-o mai arătase niciodată, iar Emma se gândi că totul trecuse. Dar la un moment dat, când ea desfăcea fermoarul sacului de dormit și se pregătea să doarmă, Antonio reîncepu. Numele, numele. Voia să știe numele acelui tip. Doar numele, nimic altceva, apoi avea s-o lase În pace. Crezând că va pune capăt astfel - Îi era somn, era trezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
parte, pentru a nu-i privi ochii amenințători, ochi necunoscuți, turbați, palma Își atinsese ținta doar parțial. Emma țâșni În sus ca o pisică. Mai atinge-mă o dată și-ți crăp capul, Îl amenință apucând un sabot de plajă. Deschise fermoarul cortului. Era noapte adâncă. În rulota de alături plângea un copil. Antonio Îi smulse sabotul din mână, o urmări prin tot campingul și pe toată lungimea plajei, și când, În cele din urmă, marea - rece și Întunecată la ora aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și așteaptă ieșirea deputaților pentru a vedea dacă reușește să-și Întâlnească tatăl - nu e prea corect că vă spun asta, doamnă Buonocore, dar dumneavoastră nu știți și cred că trebuia să știți. Începea să se răcorească. Sasha Își ridică fermoarul hainei. Din piele de un albastru deschis, Încinsă În talie, Îi evidenția frumos forma umerilor și fesele. Emma renunță să privească imaginea aceea plăcută, de teamă că el și-ar fi putut da seama. Dacă proful și-ar fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu are cu cine să te lase acasă, ai În jur de 9 ani. Îți amintești jacheta ei dintr-o imitație de leopard pe care și-a luat-o cînd au fost În turneu În Germania? O jachetă scurtă, cu fermoare de plastic late, maro? Ți-a marcat copilăria, Îți pierdeai mințile gîndindu-te că există o țară În care oamenii se pot Îmbrăca În astfel de haine, cu astfel de fermoare. Ei bine, În seara asta o poartă pe ea... jacheta
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
au fost În turneu În Germania? O jachetă scurtă, cu fermoare de plastic late, maro? Ți-a marcat copilăria, Îți pierdeai mințile gîndindu-te că există o țară În care oamenii se pot Îmbrăca În astfel de haine, cu astfel de fermoare. Ei bine, În seara asta o poartă pe ea... jacheta asta, o fustă de stofă maro și niște cizme tot maro, Înalte, cu toc... intrați Împreună În teatru. N-a vrut să te lase singur acasă, din motive care nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nici un rost. — Exact, Încearcă să nu le faci pe toate, zice ea fără să-și Întoarcă privirea din televizor, asortîndu-se cu explicația mea. Andi are pe el cea mai tare geacă de piele pe care am văzut-o vreodată. Revere, fermoar metalic pe-o parte, fermoare la mîneci, catarame, capse. Vine pe aleea străjuită de gard viu, după ce m-a lăsat să aștept 5 minute. Și mai are o pereche de căști pe urechi al căror fir pleacă dintr-un walkman
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu le faci pe toate, zice ea fără să-și Întoarcă privirea din televizor, asortîndu-se cu explicația mea. Andi are pe el cea mai tare geacă de piele pe care am văzut-o vreodată. Revere, fermoar metalic pe-o parte, fermoare la mîneci, catarame, capse. Vine pe aleea străjuită de gard viu, după ce m-a lăsat să aștept 5 minute. Și mai are o pereche de căști pe urechi al căror fir pleacă dintr-un walkman. Iată culmile progresului post-ceaușescu, Îmi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
bolta în semicerc, ardea festiv un bec puternic ce lumina curtea. Întâmplător, am fost cel care deschise ușa soților Neculce; tropăiau scuturându-și zăpada, el de pe șoșonii de modă veche, din pâslă, purtându-se încă, iar ea de pe cizmulițele cu fermoar. O ajutai să-și dea jos paltonul, le spusei încă o dată „bun venit” și după ce sărutai mâna doamnei Neculce, soțul se aplecă ceremonios (mie mi se păru hazliu ca o jucărie mecanică ușor dereglată - „iată, îmi spusei, câte-ți vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]