9,472 matches
-
fi junele acela...", să delege naratori din cei mai ciudați. Personajele sînt cele care scriu povestirea, ele sînt cele care își caută locul în această "reverie bine articulata epic pe marginea Mureșului". A povesti și, în ultimă instanță, a scrie ficțiune secularizează un act ritualic pînă cînd, cel puțin în istoria privată a unui personaj, imaginarul devine indiscernabil de fapt. Pînă la a înțelege acest lucru, acumularea de fapte, de nume, de locuri este dureros de concretă. Daniel Vighi, Insula de
Fictiuni by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17711_a_19036]
-
lui și tovarășilor lui. În sfârșit, se mai remarcă faptul că "învierea" personajului lui Radu Tudoran echivalează cu includerea lui ca personaj în românul scris de Niadi Cernica. Transferul face parte, la urma urmelor, dintr-o strategie de acreditare a ficțiunii că realitate, strategie mai sofisticată decât altele, dar având la origine aceeași dorința (veche de când lumea) a "povestitorului" de a se face crezut. Nu este vorba, însă, doar de un joc literar. Esență românului o constituie povestea unei iubiri imposibile
PROZATORI TINERI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17709_a_19034]
-
traseul accesării cărții pe un ecran de calculator. O carte a cărei macrostructura este un Ușer^s Manual al relațiilor dintre computer și literatura, dintre hard-ul de concepție și soft-ul de utilizare, miza fiind implicarea cititorului în jocurile ficțiunii virtuale. Verticală mediana a cuprinsului, în care elementele iconice ilustrează comenzile traduse, de cealaltă parte a ei, ca titluri de capitole: e transpusa că head al oglinzii paginilor, în care fiecărui capitol/fișier îi corespunde o "fereastră deschisă" spre labirintul
Lectiile fictiunii virtuale by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/17762_a_19087]
-
purta pică tatei pentru că a furat-o pe mama. Reacția lui m-a ajutat să înțeleg iritarea unor oameni față de filmele tatei. De fapt, filmele tatei sînt atît de adevărate, încît ești tentat să crezi că nu e vorba de ficțiune, ci de un documentar mai special. Cam asta a fost, de altfel, și părerea finanțatorilor filmului Romă, oraș deschis, care au refuzat să-l plătească pe tata: "Contractul stipulează un film, aici nu e film, e realitate! De ce n-ați
Socanta Isabella Rossellini by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17788_a_19113]
-
ceea ce raționaliștii le spun relativiștilor contemporani: critică adusă de aceștia din urmă logicii (absolut și universal umană!) nu are alt mijloc de a se organiza și exprima decît tot acela al argumentării logice. O critifiction poate exista, neîndoielnic, dar că ficțiune, în cel mai bun caz, nicidecum că critică. Apropierea dintre literatura și reflecția asupra ei datează demult. Rezultate notabile n-a dat însă decît în literatura - Borges, Kundera (L'immortalité), Nabokov - și aproape deloc în critică. Mai mult, eseurile lui
Axiome pentru uzul postmodernilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17823_a_19148]
-
elemente incongruente, fără să facă vreun comentariu. Și tocmai fiindcă se abține să dea explicații sau să-și spună părerea în legătură cu ele, tocmai fiindcă le manevrează precis, ca pe niște obiecte, creează impresia unei politeți ironice față de realitatea propriei sale ficțiuni. O singură dată se abate de la această regulă pentru a trata, eseistic, comedia creației literare în era computerelor. Iar eseul care rezultă este el însuși o capodoperă a comicului de idei: "Textul de care nu ești mulțumit dispare la o
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
scris eu într-o tabletă din România liberă (din l9 mai l999) și reproduce, între ghilimele, si sintagme din acea tabletă: "literatura de sertar", "demascarea comunismului". Dar aceste sintagme nu există în tabletă mea! Cum să te opui torentului de ficțiuni prin care ți se face portretul moral și ți se scrie biografia? Culmea este că dacă te plângi unor cunoscuți, ei nici nu consideră dramatică situația, nu îi sesizează caracterul reprobabil. Și aceasta pentru că în momentul de față, în România
AFLU DESPRE MINE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17825_a_19150]
-
mine. Cei care se ocupă de viața mea m-au transformat într-un fel de personaj de român popular, a cărui valoare artistică nu o depășește pe aceea a muzicii orientale lălăite din piețe. Dacă tot trebuia să devin o ficțiune, mi-ar fi plăcut să fiu personaj într-un român de Thomas Mann. Dar unde să găsești azi un Thomas Mann?
AFLU DESPRE MINE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17825_a_19150]
-
E adevărat și că toate culturile estice au intrat într-o criză prelungită de identitate. Elitele s-au separat decisiv de mase. Dacă, înainte, un român care avea conotații istorice ori politice se vindea în tiraje enorme, acum, literatura de ficțiune stă în umbră documentelor și a mărturiilor. Piața literară românească e o dovadă clară în această privință. Alt fenomen este că Vestul a pătruns mai adînc în zona culturii de masă decît în a aceleia de elită. Influențele străine care
După zece ani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17903_a_19228]
-
disperarea lui Vlad. Comunicarea se întrerupe ca urmare a unui accident anodin, cu nimic mai prejos însă în consecințe decât un pumnal sau o cupă cu otravă dintr-o piesă a lui Shakespeare. Dumitru Radu Popa se joacă grațios cu ficțiunea să literară. Vasul de cristal care e românul este încă incandescent, astfel încât i se poate da orice formă. Astfel încât autorul îi poate da orice formă, pentru că el și numai el cunoaște secretul modelarii transparentelor. Dumitru Radu Popa, Traversând Washington Square
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
obsesional. Despre partea Securității, s-ar zice că prin degustătorii ei în cizme, aștepta foiletonul următor cu nerăbdarea cititorilor din epoca ai lui Dickens. Luau lecții de observație psihologică de la un maestru. N-ar fi exclus că tocmai latura de ficțiune să-i fi fascinat: era calea spre forul suprem: Departamentul dezinformării. Îmi povestea Ion Caraion, la ultima cină la care mă invitase, în apartamentul său din piață Rosetti, ticsit de cărți și stampe, despre un codeținut, ilustru istoric și deținător
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
din lacrima și Mortua est și, mai apoi, de Sârmanul Dionis, Egipetul, Înger și demon, Floare albastră, Împărat și proletar). În încercarea de reconstituire a unei mitologii autohtone, speciile predilecte la care recurge Eminescu sunt epopeea, pastorala, basmul, "îmbinare de ficțiune istorică și basm popular, totul așezat într-un peisaj miraculos (grădină lui Eutanasiu), dar cu elemente de pastorala moldoveneasca". Or, după cum iarăși se știe, Virgil Nemoianu a consacrat Biedermeier-ului literar o lucrare unanim elogiata (și premiată), Îmblînzirea romantismului. Literatura europeană
Printre clasici by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17915_a_19240]
-
Alex. Ștefănescu O ficțiune critică Ca exeget al postmodernismului românesc, Mircea Cărtărescu se află într-o situație tragicomica (postmodernista!): scrie despre un curent literar al carui singur reprezentant marcant este Mircea Cărtărescu. Modestia îl împiedică pe poetul intrat în rolul de critic să devină
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
repede, exact, expresiv tot ce este legat de literatură, de la determinarea ei de către stilul de viață al epocii și până la cele mai fine mecanisme de producere a emoției estetice. Cu alte cuvinte, ar trebui să citim cartea că pe o ficțiune critică pentru a transforma lectură într-o delectare intelectuală. Din nefericire, însă, lipsiți - cum suntem - de spirit ludic, împovărați, până la deformare, de un vetust simt al răspunderii față de soarta literaturii, nu ne putem îngădui o asemenea libertate. Privim lucrarea cu
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
grav, necurățat de un anume manierism. Ceea ce nu știrbește valoarea a cel puțin 100 de pagini performante, prin acel vibrato al exegezei lăuntrice, prin ingeniozitatea investigației legăturilor periculoase dintre viață și arte, prin ridicarea (mântuirea) ardentei biografii intelectuale la puterea ficțiunii. Mariana Ionescu, Exerciții de fidelitate, Editura Eminescu, București, 1999, 237 p., f. preț
Proză de cameră by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17196_a_18521]
-
ArtPanorama" i-a scăpat Cronicarului, versiunea definitivă publicată acum a fost o revelație prin originalitatea aliajului de fantezie, livresc (referirea la Borges se impune), umor, inteligență speculativă și poezie ce îmbracă o realitate bucureșteană familiară. Pentru un cititor impenitent de ficțiuni literare, Să auzi forma unei tobe chiar și prin ecran e o sărbătoare. * În secțiunile de arte, am remarcat eseul lui Andrei Mladinescu despre tabloul lui Paul Klee, Ad Parnassum, subtil și convingător analizat cu imagini scanate alături (avantajul editării
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17187_a_18512]
-
parcă totdeauna la fel, chiar dacă pe întinderea ei ritmul se schimbă, căci ciclul este același, programat. Ziua de viață urmează cursul întregii vieți, îl prevede de la început până la sfârșit. Viața ca "tot" nu există! Gândirea nu poate cuprinde o asemenea ficțiune. De aceea se mulțumește cu intuiția limitată la o zi model, totdeauna acelaș... Programul ei cunoscut și previzibil aduce cu el o cadență și o certitudine a repetiției. Orice perturbare a acestui ritm produce spaima și senzația catastrofei. În acea
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
apoi se-nalță alta tot cu ochii ca de leu/ Și cu părul de mătase și cu mijlocul subțire/ Care nu știu dacă rîde sau de plînge-n locul meu" (Păpușarul). Superlativul acestei iubiri reduse la nucleul său voluptuos-macabru îl reprezintă ficțiunea unui "zmeu", opus banalului "băiat curajos": "Mă rog de tine, băiat curajos,/ Încercat pe zidul morții, în bîlciul copilăriei,/ Nu umbla să mă smulgi de la zmeul cu șapte capete/ Ca să cîștigi o parte-a-mpărăției. O, toate fetele acelea din
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
totdeauna și pentru orice) și aceea a urîtei și îmbătrînitei Bloody Mary, care a știut măcar să moară înainte de a fi prea tîrziu și să-i ofere astfel Angliei o șansă. O anamorfoză e un semn de carte. De istorie. 4. Ficțiuni Într-o nuvelă a lui Borges care se numește Oglinda de cerneală, un sultan își vede moartea într-o oglindă magică. Însă moartea din oglindă e și cea reală. Iar asta se întîmplă, poate, și pentru că sultanul nu-și cunoaște
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
la țară, în regiunea de munte. Dacă nu am scris încă această poveste a subiectelor mele nescrise, a fost pentru că nu am vrut să mă ocup prea mult de autobiografie. Deși experiența personală intră în operă, ea este ascunsă de ficțiune, nu e vizibilă. Mi-am zis totdeauna că a scrie în mod direct confesiuni, nu ține de proza literară. Ai fi avut posibilitatea să-ți scrii opera în germană, o limbă foarte răspândită, de mare tradiție literară, de ce ai ales
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
onzas (Plase și lațuri). E povestea unei bătrâne oarbe care croșetează pătrate ce vor forma prin asamblare o cuvertură. Fiecare pătrat este o poveste personală sau de familie. Romanul se întinde de-a lungul a trei generații și conține multă ficțiune, pornind de la o istorie reală: viața unui unchi de-al meu. Este tot un crâmpei de viață romanșă. Mai am pe masa de scris o lucrare de istorie literară La spina ella spatla (Spinul dintre omoplați). Spinul reprezintă meseria de
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
te vei apropia, din ce în ce mai mult, de valuri, de stînci, de singurătate... Extraordinara aventură a marinarului Robinson Crusoe din York, scrisă de Daniel Defoe în 1719 a cucerit nu doar tehnica narativă a romanului (narațiunea la persoana întîi, romanul realist de ficțiune autobiografică), ci și orice tip de cititor, deschizîndu-se oricărui nivel de receptare. Peste secole, în 1972, Michel Tournier reia povestea lui Robinson în Vineri sau limburile Pacificului, acoperindu-i valențe filosofice, metafizice, morale și religioase doar intuibile, probabil, la Defoe
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
de a-și face o datorie de onoare din inițierea unei retrospective complexe ce se va derula în timp, pe măsură ce se vor procura cît mai multe titluri din vasta filmografie de aproximativ 60 de scurt-metraje și 40 de lungmetraje de ficțiune. Apelînd la HBO, canalul de televiziune care a recondiționat cîteva din peliculele lui Negulesco realizate la Compania Warner, s-a putut oferi abonaților Cinematecii Române un prim program "Lumea cineastului: filme, locuri, personalități", care asociază operelor sale și alte producții
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
subminează ideea de peisaj, anihilează modelul și invalidează reflexul. Cu alte cuvinte, el scoate peisagistica din relația clasică observație-prelucrare-transpunere și mută frontul de lucru din exterior în interior. Peisagistica lui Bochiș este o creație eminamente mentală, un produs pur al ficțiunii și al puterii de imaginație. Spre deosebire de cea clasică - o formă de celebrare a lumii ,,obiective" - , peisagistica lui Bochiș este, de fapt, o antipeisagistică, o fugă din real, un substitut ideatic și o proiecție ideală. Asemenea unui copil care, prin fabulația
Semnificația unei aniversări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17250_a_18575]
-
Realitatea (din nou, ea!) nu a mai servit la nimic: nici tușele autobiografice ale lui Figgis din The Loss..., nici cele ale lui Frank McCourt din Angela's Ashes. De unde și o posibilă concluzie: realitate, realitate, dar ceva mai multă ficțiune nu strică...
Realitatea, mod de întrebuințare by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17270_a_18595]