KorAP: Find »[drukola/base=fiertură & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...28 29 30 ...33 >

813 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348

oricum mie unul Îmi pria. Probabil că dintotdeauna Îmi dorisem o nevastă care să nu vorbească deloc, și-n afară de asta Steluța părea inepuizabilă și oricând la dispoziția și pe gustul oricui și nedorind mai mult decât o farfurie de fiertură. ne mai pomeneam uneori În viul nopții cu văru' Laur peste noi, probabil când visa iar că l-am lăsat de izbeliște În tren și i se făcea s-o ia pe Steluța pe salteaua lui, dar până să apuc

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
dintotdeauna. Scăpasem de tuburi de puț și de alte chestii asemănătoare și nu ne mai gonea foamea kilometri Întregi de nisip cu coșul de floricele În spinare, ca niște catâri, și nu te râde vere că la o adică nici fiertura asta nu ți-ar da-o nimeni pe râs, și țigările, da, și două jumătăți de rom În patru inși seară de seară... După trei zile și trei nopți În care nu l-am auzit scoțând o singură vorbă, Andrei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
salariu Își oprește doar avansu’, lichidarea vine cu ea În dinți acasă la Steluța și la Florinel, șapte-opt sute de lei, vere, ie buni și ăia, fără ei ce te-ai face că nimenea nu-ți dă pă râs nici fiertura asta de cartofi care-a salvat omenirea În vremuri grele și la o adică ne salvează și pe noi acuma. Parcă s-ar fi Încurajat de unul singur văru' Laur, n-aveam decât să aștept până s-o dezumfla tot

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-i să tragă și din țigară. Mima sârguincios joaca noastră și trebuia doar să fim atenți la chibrituri, să nu dea foc la saltele, vere, și să ardem aici ca șobolanii până-și face muta de lucru la bucătărie cu fierturile. Era și ăsta un dar al ei. Făcea niște fierturi care te săturau și-ți țineau treaz cheful de viață, deși gătitul Îi mânca tot timpul pe care l-ar fi irosit altminteri măturând și făcând ordine prin țarcul sau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
și trebuia doar să fim atenți la chibrituri, să nu dea foc la saltele, vere, și să ardem aici ca șobolanii până-și face muta de lucru la bucătărie cu fierturile. Era și ăsta un dar al ei. Făcea niște fierturi care te săturau și-ți țineau treaz cheful de viață, deși gătitul Îi mânca tot timpul pe care l-ar fi irosit altminteri măturând și făcând ordine prin țarcul sau grajdul ăla. În rest, abia de reușea să se spele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
decât să observ că este totuși o brumă de pricopseală atâta vreme cât doi bărbați, o femeie și un copil pot sta aicea goi și proaspăt Îmbăiați, fără să le fie frig și cu burțile puse la cale cu minunea aia de fiertură, În contul căreia nu trage nimeni de noi nici măcar să mutăm o sticlă d-aia de colo până dincolo. Sfărâmăturii de pământ Îi luaseră locul sticlele goale cu etichetele de Rom Extra, Rachiu de Drojdie, Vodcă Cristal și câte și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
banii la el și să-i cheltuiască cum vrea pula lui. Tu nu vezi vere că ne ține de maimuțoii lui? Adică ce zice el, că le-am dat-o pe mută să aivă ce fute, și le mai dau fiertură, țigări și-o jumătate de matrafox, și gata? Am scăpat de proști! Să stea acolo la cotineață, că-n rest mă descurc io. Păi stai așa, că nu-i așa! — Cum e, vere? Și nu mai zbiera, c-adormisem. Auzi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Adevărul e că nici n-aș avea la ce să-mi bat capul cu ce știe și ce nu știe ori se face că uită văru' Laur. N-am ce-i face dacă s-a săturat de mută și de fiertură. Altceva n-am ce să-i dau. Lasă-l să se-nvârtească Încolo și-ncoace și să se sufle-n pene. Uite-l cum pufăie din țigara aia și zburătăcește fumul dând din mâini. Cu cine dracu’ se bate? Eh

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
lui moș Victor. Nu numai că n-a cheltuit nimic Andrei cât am stat aici, dar a pus la loc și banii dați pe tren. — Am vândut din hainele astea pe care le-am luat după noi, s-avem de fiertură și băutură, de Eugenii și Mentosan... Acolo și-așa n-aveam ce face cu ele. O să luăm altele noi. Era Într-adevăr un băiat de ispravă. Mă convinsese, așa că n-am stat o secundă În cumpănă și i-am dat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
hainele groase. Ba Laur se spăși până Într-atât, că se lipsi de geaca aia nouă cu care se alesese din munca lui de-o vară, el cu mâna dându-i-o părințelului Andrei s-o vândă ca să avem de fiertură și de băutură. De-acum familia noastră se mărise, Îl Înfiasem și pe Pepino, Îl băgasem desigur și pe el În porție, căci prezenta o garanție. În definitiv, datorită lui așteptarea noastră căpătase un sens, păi ce mai e până

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
porție, căci prezenta o garanție. În definitiv, datorită lui așteptarea noastră căpătase un sens, păi ce mai e până lunea viitoare când vine văr-su de la București? Seara, după ce pleca la centrala lui termică și isprăveam și ultimele resturi de fiertură și băutură, n-ar mai fi avut altceva de făcut decât să ne reluăm locurile stabilite În ziua Îmbăierii noastre. De-atunci nu mai prinsesem apă caldă, iar frigul dă În foame și foamea-n somn și somnul iarăși În

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
șapte dimineața Începeam să ne foim cu toți prin țarc năuci, fără vreo treabă anume până pe la unsprezece, când apărea Pepino cu piața făcută din cei doi-trei poli Încredințați de Andrei de cu seară, Încărcat de băutură și legume pentru fiertură, pe care n-aveam decât să le mâncăm crude. Butelia se isprăvise și nu mai avea rost s-o umplem pentru patru-cinci zile cât am mai fi Întârziat pe aici. Ronțăia Florinel ca un iepure la ceapă și morcovi și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Altminteri, astfel de vecini sunt taman ce le trebuie Steluței și lui Pepino. N-am știut până acum că Steluța sună destul de des la ușa brunetei ăsteia plinuțe ca să-i ceară câte un pahar de ulei sau de orez pentru fierturile ei. Prietenia lor pornește desigur de la copii, iar În răstimpuri degenerează În conflicte tot din cauza puradeilor ăștia negricioși care-l cheamă la ei pe Florinel ademenindu-l cu tot felul de mașinuțe din plastic și avioane, ca să râdă de el

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
nu și-au pierdut ei timpul degeaba. Văd c-au mai luat o tranșă de splină și bojoc pe care au prăjit-o aici de astă dată. Pepino a umplut În sfârșit butelia și-a cumpărat fasole și cartofi pentru fiertură, și băutură din belșug. În așteptarea noastră ei au mâncat și au băut vreo patru jumătăți de rachiu de drojdie. Păi cum dracu’ să ne răzgândim? Ce vorbă-i aia? Părințelului chiar nu-i venea la-ndemână s-o lungească

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
banii atuncea? Iar el, că dacă nu i-am pierdut, bineînțeles că vărul nostru, noi În familie, fără nici un amestec din partea Steluței, ea niciodată n-a pus mâna pe ce nu-i al ei, ea dintotdeauna a fost mulțumită cu fiertura ei și cu ce-i dă omul, așa că să ne vedem de treabă și să nu mai umblăm cu vorbe de-astea. N-aveam În definitiv altceva de făcut decât să umblăm cu vorbe, iar după cum asista Hansi la toată

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Ni s-a urât În casă, meștere, și nu mai prea avem ce să consumăm. Ăsta era adevărul la urma urmei. Practic, nu mai aveam ce să facem În țarcul și grajdul lui Pepino. Nu mai aveam cu ce cumpăra fiertura și băutura, așa că ieșisem să căscăm gura. Poate ne-o pica te miri ce În ea. Dar Împrejurimile arătau destul de pustii În dimineața acea de decembrie. - Vi s-a urât cu binele! trânti vameșul plin de năduf, lungind capul după

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
vom face. S-ar putea ca din tot poporul ăștia să mai fi rămas, eu și Pepino, și nici țigări nu mai avem. Ba uite că Pepino scotocește pe sub saltele și scoate un pachet de Mărășești. Puțină pâine și puțină fiertură ne-ar mai lipsi ca să fim un popor definitiv stăpân În țarcul lui. Dar merge și așa. Merge ca unsă. Am scăpat Întregi de dușmanii noștri, din ghearele lor spurcate cu care nu vor conteni să scurme și să mănânce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
dintr-un loc de verdeață și răcoare Împresurându-mă din toate părțile cu mirosul trupurilor noastre bătrâne, și atunci i-am spus că mi-e foame și că aș mânca ceva bun și ea a venit cu un soi de fiertură al cărei gust mi-a adus aminte de toată viața mea. * Tot restul iernii l-am petrecut În demisolul meu, unde era mult mai cald decât În garsoniera din Mihai Bravu. Presiunea gazelor se menținea permanent ridicată, cum n-apucasem

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
jos, strigând ce au În cutiile și coșurile și gălețile lor, atâtea bunătăți după care tânjesc fără să Îndrăznesc. Cât de mult m-am Îndepărtat de ei, Dumnezeule! Cât oi fi rătăcit prin jegul ăla de istorie, Îndopându-mă cu fierturile Ortansei și grișul lui Gabriel stând la mâna unor târâturi ca Restoiu și madam Plumbeanu? Dar În definitiv pe cine caut io aicea pe plaja asta? Mi-e că pe mămica mea Felicia pe care-au chinuit-o și au

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
palma În masă, făcând să salte sticla cu apă. Vrea să suspende ședința, vrea să ia cuvântul, bălăngăne capul În toate părțile căznindu-se să dea afară din el ce are de spus. Neli intră pe ușă cu cratița de fiertură de cartofi. - Ferește că te opărește! Ufff! Lasă-i nea Costică că ie beți. Îți dă ei banii mâine. Nu-ți pune mintea cu ei acuma. Lasă-i dracului să se trezească și-ți dă ei banii. - Fă, pizdo, tu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
mai trag sufletul, am văzut ninsoarea zbuciumându-se În aerul rece al Înserării. La dracu’! Asta-mi mai lipsea! Am intrat repede În casă. E la fel de frig și-n țarcul ăsta cu două paturi și o noptieră Între ele, iar fiertura de cartofi din castronul de pe masă prinsese pojghiță. Am dat cu lingura În ea. Se pietrificase. Iarăși trebuia să fug. Am să rămân pe loc de data asta. La dracu’! Nu mai am chef și nici putere să fug. Șuierul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667

manifestă în sentimentul atroce de neputință de a-mi mai recupera forțele și de a-mi reactiva energia. Azi am avut niște crampe dureroase la ficat; simțeam dureri mari sub coaste, în dreapta, și eram umflat. Am găsit ușurare într-o fiertură din ierburi, pregătită de Aia și lăsată mie înainte de plecare; durerea a dispărut, dar, oricum, n-am putut să mănânc nimic. Ajunarea e o formă de reintegrare în marele cosmos. Bolnav sănătos Aia știe că sunt bolnav. De aceea, pentru

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
al scrisului meu. Eșec I-am cerut Aiei să mă pună la probă, lăsându-mă singur vreo două zile. În prima zi am reușit, cu chiu cu vai, să mulg oile și să-mi pregătesc cina săracă, compusă dintr-o fiertură de bob, cu ceapă și ierburi aromatice. La sfârșit am băut puțin lapte proaspăt. În dimineața următoare m-am simțit iarăși puternic. Dar chiar în cursul zilei, o durere bruscă m-a obligat să mă culc. M-am așezat pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
această cauză în același an cu marele Cezar. În acest amfiteatru de pe coasta muntelui urcă periodic toți preoții - chiar și novicii - ca să se roage; fiecare dintre ei caută locul cel mai potrivit cu propria lui meditație. Se ajunează și se beau fierturi de plante și nu se doarme timp de trei zile și trei nopți. La sfârșit, toți coboară și caută refugiu în chiliile ce se găsesc în jurul sanctuarului circular. Am rămas acolo sus, fără să mă tem că puterile mă vor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423

participanții trebuiau să bea cât mai repede vinul din căni. Câștigătorul primea o cunună de frunze și un burduf de vin. În sfârșit, ziua "oalelor" era consacrată cultului morților. În fiecare cămin, se fierbeau boabe într-o oală de pământ, fiertură pe care locuitorii casei trebuiau să o mănânce înainte de căderea nopții. Această consumare rituală era pusă sub egida celor dispăruți ai familiei și era considerată benefică. În luna martie, pe parcursul a șase zile, grecii sărbătoreau Dionisiile urbane, sau Dionisiile Mari

Civilizatia vinului by Jean-François Gautier (2012) [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]