54,757 matches
-
oamenii este un Iov gata să îndure, cei mai mulți cedează ispitei cu gândul la câștig. Iuda a fost sedus de arginți, Pilat de menținerea puterii. Legenda acestui personaj biblic, Iuda, conține cheia mecanismului tainic al întemeierii unei religii, resortul ei uman. Ființa rațională are nevoie și de credință. Simbolul e creat și apărat de oameni spre a avea cui să ceară ajutor la vreme de primejdie. Necesitatea nu respinge pragmatismul. Propovăduitorul unei doctrine trebuie să dispară ca să se nască mitul și credința
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
nu mai poate fi recuperată în întregime de "omul nou", deși căința poate cunoaște și forme mai ușoare decât cea radicală, a autosuprimării. Iuda modern e constrâns și el, poate, dar nu întotdeauna, să comită răul. Nu întotdeauna, pentru că există ființe structural înclinate spre rău, unele din cauză că au suferit în copilărie o traumă (atac la pudoare, o boală etc.), care, din punctul lor de vedere are dreptul să fie acoperită (rău cu rău), ca reflex de apărare târzie. Viața psihică a
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
politică." Și așa a rămas, din 1998 și pînă astăzi, tableta lui Dan Perjovschi. Săptămînă de săptămînă. Scurtă, concisă, ascuțită ca lama unui bisturiu de chirurg mare, faimos. Cuvîntul, ca și o linie bine trasă, taie, despică, investighează prin măruntaiele ființei, prin viscerele timpului. Rezultatul se așterne ca și cel de pe un buletin de analize. Clar și precis. Fiecare cuvînt este acela care trebuie și nu altul. Asta se simte ori de cîte ori citești. Că nu se întîmplă doar o dată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12392_a_13717]
-
lumea despre care scrie, nu o detestă. Energia personajului-narator se consumă pur și simplu în încrîncenarea de a trăi așa, de a nu aștepta nimic, dar absolut nimic!, de la ceilalți. Un elogiu în răspăr al integralității - nu și al integrității - ființei." Tania Radu Irealitatea TV Am preluat o zicere din cele multe și haioase ale Cîrcotașilor. Băieții aștia chiar sînt buni! Și, mai rar în peisajul societății noastre, au autoironie. Din plin. Își etalează și își taxează propriile greșeli, mai nou
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12392_a_13717]
-
bucur de ea ca de o victorie personală. De pildă, de cînd a fost restaurată Catedrala Ortodoxă, pe lîngă care eu trec în fiecare dimineață, o salut cu formula: "mîndră și albă ca o porumbiță". Am un sentiment... franciscan față de ființa necuvîntătoare a orașului - păsări, copaci, palate, biserici, monumente... Primăvara, Clujul se umple de mierle cu ciocul și picioarele portocalii, iar toamna, cerul orașului are cei mai frumoși nori vineți și învolburați, prevestind vînt. Iar mie îmi place sunetul metalic al
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
Creatorului. Oglindind propensiunea spre individualism a psihologiei nordice, această religie "eretică", după spusa lui Maritain, amintită de Cioran, pare locuită de om, nu de divinitate. Așadar, aci exagerarea e în sens invers. însă omul, în viziunea lui Luther, e o ființă duală, asociind ascendentul în fața divinului (postură de sorginte umanistă) cu fața sa "coruptă", "detracată". Chiar dacă teologia luterană încearcă să iasă din acest impas, afirmînd că, deși corupt, omul e înzestrat cu idealul mîntuirii, Cioran trage o concluzie... cioraniană, avant la
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
făcând gesturi de naufragiată. Bătrâna, întrerupându-și lucrul, bătu tare din palme. Era semn bun, se vede. Și o întrebă: La ce veniși, fetița maichii, și ce gânduri bune îmi aduci? Vorbise cu palmele frumos împreunate sub bărbie, ca o ființă deprinsă să se roage. Atunci, gărgărița, - mare minune! - i se adresă omenește, deși cu un accent greoi, ardelenesc: No, că mi-s io, gărgărița Rița, și am de adus o voroavă luminată... - Ti! se miră țipând în poale ghergheful Doica
Prințesa urgistă (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12429_a_13754]
-
Creatorului. Oglindind propensiunea spre individualism a psihologiei nordice, această religie "eretică", după spusa lui Maritain, amintită de Cioran, pare locuită de om, nu de divinitate. Așadar, aci exagerarea e în sens invers. însă omul, în viziunea lui Luther, e o ființă duală, asociind ascendentul în fața divinului (postură de sorginte umanistă) cu fața sa "coruptă", "detracată". Chiar dacă teologia luterană încearcă să iasă din acest impas, afirmînd că, deși corupt, omul e înzestrat cu idealul mîntuirii, Cioran trage o concluzie... cioraniană, avant la
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
se află sub imperiul aceluiași jurământ, ca și B1 Tv, în care se prevede, probabil, punerea în circulație a unor termeni noi, apți să îmbogățească și, în același timp, să individualizeze patrimoniul lingvistic autohton, dar și pentru păstrarea și conservarea ființei noastre naționale la intrarea în UE. Astfel, prezentatoarea Andreea Bănică ne informează la un moment dat că îmbrăcații în superbe costume naționale - Maria Cârneci, Radu Ciordaș, Margareta Clipa, Nicoleta Voica, Dinu Iancu Sălăjanu și Florica Zaha (dacă am omis pe
Poetul C.Haralampy și Monstrul din Montreal by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12458_a_13783]
-
încredințarea că textele noastre ne limitează, ne opresc la un moment dat elanul, ne știrbesc autenticitatea, în timp ce viața, indubitabil superioară lor, e neîncetată facere, prefacere, fertilitate, Nae Ionescu a rămas pe meterezele încleștărilor vieții, aidoma unui erou de dramă. Alcătuirea ființei sale, din lumini și umbre, din tensiuni între aspecte măcar aparent contradictorii, nu reprezintă ea însăși un indice seducător al vitalului nesățios de sine? Cînd nivelul preconcepțiilor ideologice ori numai bosumflat-didacticiste (nu mai puțin veninoase uneori!) va scădea, e foarte
Despre Nae Ionescu și Cioran (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12447_a_13772]
-
sunt nici componente ale unui alfabet cultural și nici părți constitutive ale unor forme concrete, ci purtătoare ale unor mari energii, repere ale vieții înseși, ipostaze ale unor ample și complicate mișcări sufletești. Fie că desenează siluete geometrizate, adică visează ființe împlinite într-o ordine constructivistă, fie că imaginează turbioane cromatice, un fel de corpuri cerești în expansiune sau în implozie, adică universuri dinamice privite în perspectivă expresionistă, fie că cioplește brut forme oarecum arhaice sau poliseasă, brâncușian, esențe pure pînă
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
ai științei cu deschidere spre religios și destui slujitori ai bisericii ce acceptă cu bun-simț luminile rațiunii, precum bunăoară, încă din timpuri mai îndepărtate, Grigorie din Nazianz, care mărturisea: "Cercetez din punct de vedere filosofic lumea sau lumile, materia, sufletul, ființele raționale mai bune sau mai rele, învierea, judecata, patimile lui Cristos. Izbutind să le lămuresc nu va fi fără folos, iar greșind nu e nici o primejdie". Autenticul duh democratic e cuprinzător și tolerant, îngăduind conexiunile rațiunii criticiste cu ineludabilele valențe
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]
-
geometric al unei lumi stricate, detestabile, în special în capitala ei străveche zisă și orașul lui Bucur... Totuși, cu inteligența, cu iubirea de locul natal, criticul descoperă în... orașul pe care l-am vrea,... la urma urmei în propria noastră ființă, ca geografie ontică, partea nobilă, ideală, atmosfera, nu neapărat idilică, inventată, pentru care face să recurgem la preumblări prin spațiul astfel înțeles, cu inima, cu mintea, rațional, nu în conflict cu el... Este unghiul unei priviri aristocrate... Vina orașului ajunge
Orașul unui aristocrat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12470_a_13795]
-
l-a trezit, așa că porni a se cățăra pe lotbele gardului despărțitor dintre vaci și oi ca să poată vedea Înăuntru, să Înțeleagă. — Oaia? - Își Întrebă părintele ce aplecat asupra uneia Încerca să o ajute a da pe lume o nouă ființă. — Da, sigur, oaia. Ai auzit foarte bine. Ea era. Striga s-o ajutăm să fete. Uite, vezi, ceva nu e tocmai În regulă cu ea și are nevoie de noi. — Oaia, melu? - Întrebă din nou dovedind astfel că a priceput
Blana lui UTU. In: Editura Destine Literare by Ștefan Vișan () [Corola-journal/Journalistic/75_a_284]
-
mine, destule leagăne.// Ce va fi mîine " vom afla mîine" (Passacaglia). Razele imaginilor resignat-provocatoare conturează o boltă grandioasă pe care tot ele o străpung. Intervine însă o anume ezitare. Pe de-o parte, rebeliunea autorului aduce o solidarizare crispată cu ființa sa somatică, reprezentînd un refugiu în carnea și sîngele său ca într-o certitudine la care n-ar putea renunța, ca într-un nucleu inexpugnabil al simțămîntului de sine. E o "confesiune prin corp", cum ar spune O. V. de
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
literatură, critic și eseist elvețian, semnatarul postfeței. Acesta din urmă s-a aplecat cu afinitate electivă asupra scrierilor și vieții "acestei păsări a paradisului" cum a fost supranumită Aglaja încă de la apariția ei "fluturîndă" pe scena concursului literar de la Klagenfurt, "ființă exotică" autointerpretîndu-se cu o virtuoză "grandezza" nu doar în cărți ci și în viață. Literatul elvețian este, între altele, autorul unei foarte apreciate antologii de texte ignorate, ieșite din comun ale unor autori consacrați ai literaturii universale dar și ale
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
al autoarei, decît în romanele precedente. Reapar - în articularea unei impecabile logici a absurdului de tip ionescian și suprarealist, sau în logica fantasticului, specifică lui Daniil Harms, atît de îndrăgit de autoare, - obiectele și simbolurile unei lumi inconfundabile, în care ființele se dezmembrează, se dezarticulează sub tăișul unor traume nemărturisite, sub presiunea unei violențe invizibile, pentru a se recompune aleatoriu și totuși semnificativ în spațiul imponderabil dintre poezie și vis, sub impulsul unor "întîmplări" care se lasă "povestite". În Camera cu
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
copilul este acoperit "cu pămînt". Păpușile Aglajei (știute și din romanele anterioare și din filmul documentar realizat de Ludwig Metzger) devin suprafețele de proiecție ale unor visuri, nostalgii, traume, sunt victime ale sadismelor sau gingășiilor, investite fiind cu atributele unor ființe vii... în galeria de portrete de familie apar mătușile, unchii dar și bunica, cea care îi gătește Celui de Sus orez cu lapte, migdale și frișcă, din care acela mănîncă mai multe zile la rînd fiindcă era "flămînd de tristețe
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
mai multe zile la rînd fiindcă era "flămînd de tristețe". Episodul conține "in nuce" finalul primului roman al Aglajei. Universul prozelor scurte nu este însă populat doar de cele "5982 kilograme de familie", de păpuși vii, de îngeri, șerpi, de ființe polimorfe; el este spațiul unor miracole permanente și are o topografie specifică, în care obiectele cele mai banale dobîndesc virtuți magice. Există chiar o recurență a unor obiecte care, aidoma păpușilor rusești, înglobează, înghit la infinit ființe și lucruri: valize
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
îngeri, șerpi, de ființe polimorfe; el este spațiul unor miracole permanente și are o topografie specifică, în care obiectele cele mai banale dobîndesc virtuți magice. Există chiar o recurență a unor obiecte care, aidoma păpușilor rusești, înglobează, înghit la infinit ființe și lucruri: valize, case, camere, saci, oglinzi, frigidere, cămări în care sunt ascunși "îngeri congelați". în acest univers se poate muri de "o mie optzeci de ori"; o femeie căreia îi moare bărbatul face un cerc cu cretă albă în jurul
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
să-l țină curat, să-l deretice, răstimp în care toți locuitorii lui, și în cele din urmă cerul însuși, sunt trimiși într-un hotel. Ce altă alegorie mai impresionantă și simplă în același timp putea fi aflată pentru o ființă pururi călătoare în această lume? Am regăsit în cuprinsul volumului și unul din textele care figurau în această vară pe marile pancarte din cîteva metropole germane, austriece și elvețiene în cadrul programului Poezia în orașe: poemul De ce nu sunt un înger
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
Dumnezeu - un fel de testament literar și în același timp o "geneză" ŕ rebours: fiindcă în a 7-a zi, Dumnezeu, tîrîndu-se, își cere iertare. Blasfemie sau premoniție? în poemul Die Sonderlinge (termen greu traductibil, echivalabil prin românescul singuraticii, solitarii, ființe excepționale sau chiar bizare), o mulțime de astfel de făpturi înoată spre America! Hotărîte să fie... geniale, talentate, pline de har. Și ajung cu adevărat celebre, atît ele cît și unchiul din America, starea vremii, marea, America însăși, pe scurt
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
ajung cu adevărat celebre, atît ele cît și unchiul din America, starea vremii, marea, America însăși, pe scurt - totul, inclusiv cerul care tolănit pe o sofa în mijlocul oceanului ne face semn cu mîna. Numai că, pentru a fi celebre, aceste ființe fantaste au luat totul în calcul: și apa în plămîni, și sarea în ochi și gurile "strigătoare la cer". Nemaifiind posibilă o lectură inocentă, necum senină, a textelor Aglajei Veteranyi, după ce ea și-a luat viața, înecîndu-se în apele reci
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
atât! Ne vom opri, copii, la fragmentele obligatorii din vechea programă, trecând, la lecturi suplimentare, Despre neajunsul de a te fi născut. Doar ca titlu, ca sintagmă care "dă bine", preluată fără ghilimele: Un fior de resentiment răzbate din străfundurile ființei personajului despre acest neajuns de a te fi născut". Ici-colo "marele critic" Valeriu Cristea și trimiteri confuze la Vasile Lovinescu pe care autorul și-l ia, se pare, drept model. Premisa cărții este, totuși, ambițioasă: Ion Creangă este un "mare
Creangă și bâtă de aur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12511_a_13836]
-
elibera de acest virus, măcar în parte, până nu e prea... târziu. Fiindcă ea, televiziunea este cea care ne aduce în case, dimineața, la amiaz, seara și noaptea, violența, corupția, asasinatele, războaiele și, în general, mizeria la care se dedă ființa umană... Ceea ce, să recunoaștem, nu e deloc plăcut. ZICERI PARLAMENTARE PE... C|LDUR| Dumitru Dragomir: -Vă spun eu dumneavoastră: lăsați-i să voteze cum vor, că tot dracul ăla este, vă spun eu... Un parlamentar, de la tribună: -Intri, să faci
Foaie verde și uná/ S-o sfârșim cu minciuná by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11421_a_12746]