13,850 matches
-
dispăru. Am rămas singură. Ce să fac până se întoarce? În timp ce-mi puneam această întrebare, o rafală puternică de vânt deschise cartea lui Creangă la ,,Pupăza din tei”. Și atunci se petrecu o minune: vestitul Humulești ieși din filele cărții și se așeză pe o colină, unde a început să se mărească. În câteva secunde, așezarea și gospodarii au ajuns la mărimea reală. Știind că sunt invizibilă, am început să mă plimb pe ulițele satului. Cât pe-aci să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
erau Cireșarii, dar iam lăsat să-și continue expediția. Din sala imensă, după întâlniri cu multe personaje literare, am intrat într-o bibliotecă. Aici erau cărți vechi, așa-zise manuscrise din hârtie de papirus, până la noile cărți de astăzi cu file foarte fine. Dar în toată această fascinație a lor, te pierzi când iei mereu o carte în mână, și o citești. Deci, o carte să o citești întotdeauna cu dragoste, să nu o citești pentru că te-au obligat alții, încearcă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un halat gros de molton, de culoare zmeurie. Pe cap avea un fes de lână vechi, ca schiurile finlandeze din podul casei. Pe un taburet, lângă balansoarul acaju, se găsea o veioză și un caiet liniat de o sută de file În care erau Însemnate toate cărțile pe care le citise de la ieșirea la pensie. Pe un alt caiet mai subțire scria: Filmele vieții mele. Iată-te și comerciant, zise el privindu-și fiul cu o dragoste pe care rar și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
posturi. E ceva... În ce limbă? În toate limbile. Un fel de Turn Babel... Cam așa ceva. Bătrânul nu-l mai asculta. Se ridică de pe scaun și se apropie de taburet. Luă caietul cu filmele vieții sale și Începu să Întoarcă filă cu filă: Așa ceva se mai poate vedea? Nu prea cred... Rar... Sunt filme de cinematecă. Și personală pe deasupra, completă mândru bătrânul. Eu Însă le văd. Cum? Unde? Noaptea, aici. Deschid caietul și Îmi aleg un titlu. Mă așez În balansoar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ceva... În ce limbă? În toate limbile. Un fel de Turn Babel... Cam așa ceva. Bătrânul nu-l mai asculta. Se ridică de pe scaun și se apropie de taburet. Luă caietul cu filmele vieții sale și Începu să Întoarcă filă cu filă: Așa ceva se mai poate vedea? Nu prea cred... Rar... Sunt filme de cinematecă. Și personală pe deasupra, completă mândru bătrânul. Eu Însă le văd. Cum? Unde? Noaptea, aici. Deschid caietul și Îmi aleg un titlu. Mă așez În balansoar, pun bobina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
opinia lui Grațian, de vechea vigilentă revoluționară de care foștii „tovarăși” nu se puteau vindeca. Grațian era convins că nesomnul lor avea un substrat ideologic. Această idee a stat la baza unuia din cele cinci mari scenarii bine ascunse În filele zdrențuite pe alocuri ale carnetului său de Însemnări pe care nimeni nu le-a văzut vreodată. Nici măcar Violeta. Carnetul lui Grațian era la fel de enigmatic pentru ea și de inaccesibil precum Graalul. Când vecinătatea lor a ajuns de nesuportat, a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
meu, Șichy. M-am dus la "Iașul". Am învățat, cînd mi s-a respins articolul despre Iorga, că trebuie făcute compromisuri de tip dogmatic ca să intri la tipar. Vă corectez: sub tipar, nu la tipar! Zici că ești studentă la Filo. Și de ce l-ai ales pe Iorga, tovărășico? Iorga e depășit". Și cine l-a depășit? Dumneavoastră? Îmi pare rău că nu i-am dat năvletelui replica asta. Reține, Șichy: n-a citit o frază. Nu i-a convenit tema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de hotel eșuează. Stricătoarea iubirii, își spune povestitorul, nu poate fi decât Aspida, piaza rea, ce nu are voie să se îndrăgostească, ci numai puterea, pe care și-o exercită malițios, de a nenoroci îndrăgostiții. Sensul filigranat nu doar în filele acestei povestiri, ci în cuprinsul întregii proze a autoarei, precum și în expresia caricaturală al celor două scenete, este că mediul propice autenticei iubiri, și implicit al împlinirii umane, nu e cel total demitizat, al existenței moderne, urbane, ci acela în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nenumărați ciorchini aliniați ordonat pe scări bine plasate. Un tavan de scări prin care țâșneau alte trepte și toate, toate, toate încărcate cu struguri celulari, moleculari, galactici și metagalactici. Și toate cărțile ieșite din rafturi se răsuceau prin cameră. Dintre file cădeau frunzele uscate ale iubirilor fulgurante din copilărie și adolescență ținute de mână, nu trebuie să faci asta și asta, trebuie să fie așa și așa, să privești, dar să nu atingi, pentru că lumea era un uriaș magazin cu rafturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
întoarcem. Eu m-am pierdut pe mine de mine însămi, Autorule, demult, dar viața mea a fost ca un top de coli de scris A4 și mă pot citi și la mijloc și la început și în ultima frază de pe fila de acum. Toate foile, așezate una peste cealaltă, formează un dosar în care ar încăpea viața mea. Dosarul va fi presat între altele care-l înghesuie, până când filele se vor lipi și în cele din urmă se vor contopi într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
citi și la mijloc și la început și în ultima frază de pe fila de acum. Toate foile, așezate una peste cealaltă, formează un dosar în care ar încăpea viața mea. Dosarul va fi presat între altele care-l înghesuie, până când filele se vor lipi și în cele din urmă se vor contopi într-o masă de mărimea A4 pe care nu o mai poți răsfoi. E o felie compactă de viață, cu scrisul pe care nimeni n-ar mai putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și totul se va acoperi de uitare. Viitorul e la fel de nesigur și prevăd un drum îngust printre flăcări vrăjmașe sau prin mlaștini în care câini din Baskerville ne pândesc. Cineva, sigur a asmuțit pe urma noastră Vocile Mioarei ieșite dintre file, mai era și o Mamă care o căuta, ba chiar mi s-a părut că-i văd furioși și pe cei trei țârcovnici ai Paradisului, Bau, Ghiborț și Cargobot. Eu speram, dar mă mințeam pe mine însumi, ca să o apăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Nu se vedea nimic. N-am mai răsfoit paginile scrise până atunci de-a lungul tinereții, ca nu cumva pata să fi trecut dilatată până la începutul primului capitol, în schimb, am găsit sub teancul de mii de pagini goale ultimele file scrise într-o limbă română cum nu mai cunoscusem până atunci, deși eu compusesem totul în românește. Ceea ce am citit era finalul scrierilor de până atunci. Aflăm deznodământul înainte de a crea conflictul. Ce piesă de teatru este viața dacă personajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
satul cu bunic, atunci când făceau claca de „Înflorit” oale: cocoși, flori de mai multe soiuri și dimensiuni, porci, câini, pisici și altele. La sugestia-obligatorie a tatălui său, Valerică Încerca să scrie cât mai mic și să ocupe judicios și economic filele primelor sale caiete reale. Peste o săptămână s-au mutat cu toții În casa din râpă, clasa a I-a a Început-o sub bune auspicii, Va era cuminte, ascultător și Învăța să scrie caligrafic, pe caiete pentru clasa a I-
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
eternizat prin tipărire. Conversațiile sale închipuite cu Ronald Reagan, Mihail Gorbaciov, Václav Havel, Ion Iliescu, Virgil Măgureanu, Corneliu Coposu, regele Mihai, Silviu Brucan și mulți alții, reproduse în volumul La masă cu „zei“ muritori care au avut lumea la picioare. File de istorie din „Jurnalul“ imaginar al unui ziarist-dramaturg (Semne, București, 2001), sunt de fapt un fel de șuete, de o veselie lipsită de grație. Chiar dacă autorul se situează pe o poziție politică judicioasă, susținând procesul de reconstituire a democrației în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pagina de facebook a editurii Junimea. (c) VASILE IFTIME (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Vasile IFTIME De la Petru citire Editura Junimea Iași 2016 " Înainte de toate trebuie să mărturisesc cu inimă curată și cu duh umilit că toate numele din aceste file sunt închipuite, că n-am înțeles pe nimeni, că totul este obștesc și nimic personal. Această mărturisire o fac pentru siguranța mea și pentru liniștea celor care s-ar socoti atinși de oarecare însămănări. Deci începem." 1. (A)casă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
banii mei! Vă împușc pe toți, dați-mi pistolul! De ce mi-ați luat pistolul? Apăăăăă! Aaaaaaaaaa... Maiorul Marcu s-a prăbușit precum o piatră ruptă de pe un versant înalt. Deasupra Bârgăului s-a stârnit furtună. Însemnele monahale se desprindeau precum filele dintr-o carte descleiată. Pecețile călugăriei se ștergeau una câte una de pe hoitul obez. Gradele maiorului de securitate se exfoliau de pe epoleți foițe de ceapă; insignele, ca niște fâșii de inimă putredă, se scuturau a întomnare târzie. Sub stejar, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vorbi mie și mai cu seamă altora. Fiindcă iată, În timp ce scriu, ordinatorul mi se adresează și mă confirmă printr-o voce sintetică, iar cu omul obișnuit, văzător, comunică prin tușul virtual al ecranului. Aceluiași cititor Îi transmite el mesajul odată cu fila ițindu-se Înnegrită din imprimantă, pe mine lăsîndu-mă undeva În urmă, În locul mește șugarului de care marfa, odată croită, se Îndepărtează - spre nostalgia lui și spre confortul altora. Nu e mai puțin ade vărat că, dintr-o altă imprimantă, pe o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
văzuse acolo nici o carte și că ei vorbiseră despre altceva. Eu, dimpotrivă: primul loc pe care-mi cădeau ochii, la intrarea În casa din spatele prăvăliei, era masa lui Weisz cu o carte mare deasupra, cu ochelarii lui lîngă ea, cu file lucitoare și cu cele mai colorate poze pe care le putea vedea cineva pe hîrtie. Nici hîrtie nu știu dacă era, ci un fel de piele netedă, lunecoasă. Nu foșnea cînd o mîngîiai cu mîna. La drept vorbind, cartea avea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
salate, albastrul și vișiniul din straiele lui Harap-Alb, galbenul-muștar al blănii cerbului și razele nestematei din fruntea lui. Dar culori mai vii Într-o carte, În cei unsprezece ani de lumină ai lor, ochii mei nu au vă zut, iar file mai plăcute la atingere, nu am Întîlnit decît În revistele glossy de după 1989 unde, oricum, nimic nu mă interesa afară de velinul paginilor. Însă pe cartea ori pe cărțile lui Weisz (trăiesc cu impresia că erau cel puțin două) am Încercat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
uitam mai Întîi la ei cum răsfrîng lumina, abia apoi Îi zdrobeam În măsele. Volumului pe care-l aveam În mînă Îi spuneam „carte“, dar i s-ar fi potrivit mai degrabă denumirea de „caiet“. Chiar eu Îi cususem laolaltă filele la orele de lucru manual, cu un ac lung și cu sfoară de legat pachetele. Paginile erau deja scrise În momentul coaserii, aveau o margine Îndoită și prin Îndoitura aceea treceam acul În două locuri. Iar Înainte de a coase Împreună
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
4 Sărbătorile de iarnă trecură aproape pe neobservate.. Anul 1954 începea modest, chiar sărăcăcios, și cu prea puțină zăpadă. În afară de câteva ninsori răzlețe, care așternuseră peste pământul înghețat un lințoliu subțire de nea, iarna adevărată, românească era mai mult în filele din calendar. Degeaba făcuse rost Virgil de o săniuță frumoasă, din lemn de fag și cu tălpici de fier, de la un om din Brănești, ai cărui copii crescuseră mari; Ștefănel se juca toată ziua prin casă, fără să știe deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care ochiul avizat identifică fără dificultate nervii, arterele, venele... Distanțier autostatic ! Comanda dirijorului minuțioasei operații este și acum așteptată, mâna asistentului dovedește perfecțiunea anticipării gestului operator. Imixtiunea distanțierului printre firele de care atârnă o viață pare o simplă incursiune între filele unei cărți bine cunoscute, ades răsfoite de profesor. Primul conflict, destul de avansat, între artera cerebeloasă și trigemen este bine vizualizat și ușor accesibil. Priviți și voi ! Un distanțier de cinci microni este cel mai potrivit. Da, iată că a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
tatăl tău și l-a făcut sub arme și în prizonierat, Ovidiu Frunză, a cărui soție Ana se trăgea din neamul nostru, din familia Racoce. Dora nu poate accepta că atâtea coincidențe sunt firești, este mai dispusă să creadă că filele vieților noastre sunt rânduite de mâna Providenței după reguli care ne scapă și pe urmele cărora doar îndrumările Lui ne poate ghida. Teodora continuă : Eminescu a fost pentru noi pretextul uitării. Simion îmi poves-tea ce descoperise și cum intenționa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Deodată, chipul schimonosit și ochii de viezure i s-au luminat și s-a repezit la un dosar pe care scria cu litere de-o șchioapă, în tuș negru, Propuneri exmatriculări pentru fals în declarații. De aici a extras câteva file scrise ca și cu laba gâștei și și-a frecat palmele ca semn al bucuriei pentru utilitatea strădaniilor sale de supraveghetor al activităților de cadre în Universitate, ca reformat-detașat permanent de la Direcția Securității Armatei. Oricum, era și aici o pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]