1,777 matches
-
care se identifică. Riscul e, pesemne, apreciabil, de vreme ce ambele categorii, deseori pestrițe până la confuzie, preferă confortul unei cețoase definiri reciproce, neîngăduindu-și să se Înfrupte decât pe ascuns din premisele și perspectivele adversarului. Mutanții derizorii care răsar sunt infiniți: erudiții filologi - care tresar comatos la neglijarea unei virgule - Îmbrățișează cu putere, la ceasul nocturn, imense speculații despre soarta speciei și netrebnicia spirituală a lumii de azi, iar cei care au Înțeles, scăpați brusc din ruminarea unor circulare cu adevăruri destul de eterne
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
orientale. Vaccinarea descoperită de Jenner (1749-1823) oarecum Întâmplător În 1796 a fost acceptată cu entuziasm În Occident. Jean de Carro o transplantează În Orient, iar la Bombay, metodele de prevenire și vindecare sunt deja prezente În august 1802, o dată cu noii filologi indianiști. Honigberger introducea vaccinarea Împotriva variolei- fiind el Însuși vaccinat la Brașov la vârsta de cinci ani- În Siria și la Dera Ghazi Khan (vezi pp. 120, 162-163)3, iar unii autori au susținut prioritatea ayurvedică asupra vaccinării jenneriene 4
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, într-un studiu tipărit în 1901 și realizat pe baza cercetării parțiale a manuscrisului original de la Sofia și a celor două copii românești aflate în posesia lui M. Gaster, la Londra. De asemenea, filologul basarabean a adus argumente plauzibile pentru identificarea cronicarului Eftimie cu egumenul mănăstirii Căpriana, sol al lui Alexandru Lăpușneanu, precum și informații despre Nicolae Milescu. Cercetările întreprinse la București și în alte centre românești l-au pus în contact și i-au
SARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289498_a_290827]
-
SĂULESCU, Gheorghe (4.III.1798, Roșiești, j. Vaslui - 6.IX.1864, Corni-Albești, j. Vaslui), filolog, poet și publicist. Este descendentul unei vechi familii de preoți din ținutul Fălciului. Învață mai întâi în satul natal, urmează la Huși, în 1807, clasa de limbă greacă a dascălului Gheorghe Patruiotul, continuându-și instruirea la Iași, sub protecția mitropolitului
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
II, 377-378; Ivașcu, Ist. lit., I, 485-486; Geo Bogza, Săulescu, CNT, 1970, 9; N. C. Enescu, Gheorghe Săulescu, Dimitrie Pop, Anton Velini, București, 1970; Păcurariu, Clas. rom., 63-64; Dicț. lit. 1900, 766-767; Florin Faifer, Păgubosul, CL, 2002, 6; Florin Faifer, Filologul, CL, 2002, 7. A. Sm.
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
Maior, Gh. Șincai, Dionisie Fotino, Andrei Șaguna, Mihail Kogălniceanu ș.a. Poeziile originale, rămase în manuscris, mărturisesc frământările tânărului aflat la Kiev; el meditează la concepte abstracte (Fericirea, Adevăr), melancolizează înstrăinat de țară (Acasă, Toamna) sau versifică în limitele ocazionalului. Bun filolog, S. folosește limbile pe care le cunoștea - latina, franceza, rusa - pentru traducerile sale din Cornelius Nepos, Platon (Viața lui Socrate), Fénelon (Dialogurile morților) și, păstrate în manuscris, Tragodia lui Brutus (1838) după Voltaire și Ambrosie Cruzoe (1836), roman transpus prin
SCRIBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289576_a_290905]
-
SILAȘI, Grigore (27.I.1836, Beclean - 17.I.1897, Năsăud), filolog și folclorist. Fiu al protopopului greco-catolic Vasile Silași, S. învață la liceul grăniceresc din Năsăud, apoi la Dej și la Cluj. Face studii de teologie la Blaj și i se acordă o bursă care îi înlesnește înscrierea la Colegiul „Sf.
SILASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289668_a_290997]
-
de la catedră prin pensionare. Se retrage la Năsăud, unde trăiește până la sfârșitul vieții. Scrierile lui S., câte s-au păstrat în paginile revistelor „Transilvania”, „Familia” și „Amicul familiei”, tratează chestiuni de literatură, de limbă și în special de folclor. Ca filolog, susține originea latină a limbii române, dar se declară pentru o limbă populară, nu artificială, creată de savanți. Lucrarea lui cea mai importantă este Renașterea limbei românești în vorbire și scriere (I-III, 1879-1885), publicată mai întâi în „Amicul familiei
SILASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289668_a_290997]
-
ȘIADBEI, Ion (16.II.1903, Lespezi, j. Iași - 4.III.1977, București), filolog și istoric literar. Urmează cursul secundar la Fălticeni și la Liceul Internat din Iași, iar studiile superioare la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității din Iași, unde este elev al lui A. Philippide. Între 1923 și 1925 devine asistent
SIADBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289662_a_290991]
-
, Theofil (27.I.1892, Iași - 15.XII.1968, Iași), filolog și traducător. Este fiul Emiliei și al lui Teofil Simenschi, revizor de vagoane. În orașul natal urmează cursurile primare la „Gh. Asachi”, Liceul Național, absolvit ca șef de promoție în 1910, și este licențiat magna cum laude al Facultății de
SIMENSCHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289677_a_291006]
-
ȘĂINEANU, Lazăr (23.IV.1859, Ploiești - 11.V.1934, Paris), filolog și folclorist. Era fiul Mariei (n. Rabin) și al zugravului de biserici Moisi Șain. Învață cu un dascăl grec și cu unul evreu, înscriindu-se abia la unsprezece ani la o școală primară din Ploiești. Studiile secundare le începe la
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
atâtea taine... OVIDIU BÂRLEA SCRIERI: Ielele, Dânsele, Vântoasele, Frumoasele, Șoimanele, Măiestrele, Milostivele, Zânele, București, 1886; Încercare asupra semasiologiei limbii române, pref. B. P. Hasdeu, București, 1887; ed. îngr. și introd. Livia Vasiluță, Timișoara, 1999; Ioan Eliad Rădulescu ca gramatic și filolog, București, 1892; O istorie a literaturii române în limba germană, în Lazăr Șăineanu, G. I. Ionnescu-Gion și B. P. Hasdeu, „Eine Trilogie”. O istorie germană a literaturii române, București, 1892; Istoria filologiei române, pref. B. P. Hasdeu, București, 1892; Basmele
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
Despre Eliade au desperat de a l Învinge, atâta sunt convinși de opiniunea Întinsă ce are În țară. Din milă abia Îi dau meritul literar (mai cu seamă d. C. Florescu, care acum e mare naturalist, mare gramatic și mare filolog); cât despre meritul politic zic că e zero. Vina sa este că e om vestit, că ține cu Turcia și că nu lucrează nimic pentru unitatea românilor. Cât despre espresiunile proaste cu care unii din ei se servesc În contra acestui
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
URSU, N.[eculai] A.[lexandru] (3.VIII.1926, Borosești, j. Iași), filolog, istoric literar și editor. Este fiul Zavastiei Ursu (n. Vasiliu), moașă, și al lui Alexandru Ursu, țăran. A urmat școala primară în satul natal, cursul secundar la Seminarul „Veniamin Costache” din Iași și Facultatea de Filologie a Universității din același
URSU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290391_a_291720]
-
105-149; Eugenia Dima, Cercetarea filologică, temelia adevăratei istorii literare, CRC, 1998, 7; Floarea Vârban, „Contribuții la istoria literaturii române”, LR, 1998, 1-2; Marius Sala, N.A. Ursu la o aniversare, LR, 2001, 1-2; Busuioc, Scriitori (2002), 427-429; Mircea Anghelescu, Aniversarea unui filolog, ALA, 2003, 690. A. N.
URSU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290391_a_291720]
-
, Ion (20.I.1926, Pașcani - 13.III.1977, Chișinău), istoric literar și filolog. Este fiul lui Serghei Vasilenco, muncitor. A urmat clasele primare și Gimnaziul CFR la Pașcani (1933-1940), terminat la Chilia, la o școală în limba rusă, și liceul din Ismail (1941-1944). În 1951 a absolvit Facultatea de Istorie și Filologie a
VASILENCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290450_a_291779]
-
introd. V. Fanache, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Eugen Evu, „Onisifor Ghibu, educator și memorialist”, „Drumul socialismului”, 1984, 8 142; Nae Antonescu, „Coresi”, „Pagini sătmărene”, 1986, 2; Aureliu Goci, „Coresi”, RL, 1986, 23; Petru Poantă, „Coresi”, ST, 1986, 6; Gheorghe Buluță, Filolog și istoric, LCF, 1988, 52; Clujeni ai secolului 20. Dicționar esențial, Cluj-Napoca, 2000, 333; Petraș, Panorama, 638-639. M. A.
VEDINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
la Facultatea de Filologie a Universității bucureștene, dar cariera îi este curmată brutal din motive politice. Se vede nevoit să se angajeze bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară (1961-1964) și redactor la Centrul de Informare și Documentare Științifică (1964-1974). Revine ca filolog la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, dar, epurat din nou în 1975, odată cu integrarea învățământului cu cercetarea, ajunge la Muzeul Literaturii Române din București (până în 2001). Resemnat, se va retrage în arhive și biblioteci, rezultatul fiind o
VATAMANIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290463_a_291792]
-
într-o rețea de posibile pericole, iar formele ciudate în care se exprimă acestea nu fac decât să avertizeze asupra gravității lor. Traducerile lui V. sunt considerate unanim excepționale. Remarcabilă este capacitatea traducătorului (dublat în permanență de scriitor și de filolog) de a păstra esența operei, adaptând-o cu har la spiritul și chiar la atmosfera românească. Lexicul lui François Villon, spre exemplu, se mută în neaoșisme balcanice. Astfel, în Balada muierilor din Paris termeni ca „bătălii parșive” sau „codoșlâcuri” nu
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
, Alexandru A. (1.IV.1900, Iași - 8.II.1979, București), poet, eseist și traducător. Este fiul Mariei (n. Nemțeanu) și al lui Alexandru Philippide, reputat lingvist și filolog, care i-a inspirat dragostea pentru studiul filologic și pentru literatură. Urmează, între 1906 și 1918, școala primară, apoi Liceul Național din Iași, frecventând în continuare, în paralel, cursurile Facultății de Drept și pe cele ale Facultății de Litere și
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
a contribuțiilor publicate în reviste alcătuiește substanța cărților Din istoria culturii argeșene (1965), Mărturia documentelor de la vechile tiparnițe românești la Nicolae Labiș (1985). Altă lucrare, Ovid Densusianu. Fișier (1973), cuprinde imagini ale manuscriselor, note bibliografice, fotografii din arhiva personală a filologului român, reproduceri după coperta celor dintâi ediții ș.a. Dacă rigoarea selecției și autenticitatea surselor utilizate nu pot fi puse la îndoială în scrierile lui P., conștiinciozitatea istoricului literar fiind împinsă către limita ultimelor detalii, interpretarea pe care o dă unor
POP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288883_a_290212]
-
, Alexe (14.III.1884, Cernăuți - 22.VI.1946, Cluj), filolog și istoric literar. Absolvent al Liceului „Aron Pumnul” și al Facultății de Litere a Universității din Cernăuți (unde i-a fost student lui Sextil Pușcariu), P. a fost profesor de liceu la Cernăuți și Siret (1906-1919), apoi succesorul lui Pușcariu
PROCOPOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289029_a_290358]
-
cerc de studii filologice și fondează „Revista filologică” (1927-1928). În 1919 își ia doctoratul în litere și, pe baza unui raport alcătuit de Sextil Pușcariu (dar prezentat membrilor Secției Literare a Academiei de I. Bianu), P. - „cel mai de seamă filolog pe care îl are Bucovina” (Sextil Pușcariu) - devine membru corespondent al Academiei Române (primire care i-a iritat nespus pe E. Lovinescu și pe alții). Același Pușcariu l-a ajutat pe P., a cărui semnătură era tot mai prezentă în numeroase
PROCOPOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289029_a_290358]
-
, Aron (27.XI.1818, Cuciulata, j. Brașov - 24.I.1866, Cernăuți), filolog și istoric literar. Provenind dintr-o familie de țărani ardeleni din părțile Făgărașului, P. a urmat școala primară la Odorhei, de unde în 1836 trece la liceul din Blaj. Aici are ca profesori, printre alții, pe George Barițiu și Simion Bărnuțiu
PUMNUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289063_a_290392]
-
den Cernăuți la mormântul preaiubitului lor profesoriu Arune Pumnul, M. Eminoviciu (privatist) publică elegia La mormântul lui Arune Pumnul. Ideile despre limbă ale lui P., susținute cu pasiune, de la catedră sau în articole, i-au adus, îndeosebi postum, discreditarea ca filolog. E vorba, în primul rând, de încercarea de reformare a lexicului limbii române, prin renunțarea la cuvintele de origine străină și înlocuirea lor cu altele create artificial, prin adăugarea unor sufixe românești la rădăcini latine, neținându-se seama de perioada
PUMNUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289063_a_290392]