5,981 matches
-
Institutul de Psihologie al Academiei RPR. Din 1968 până în 1980 profesor la Universitatea București, Facultatea de Litere, predând psiholingvistica și lingvistica aplicată. Apoi, din 1980, profesor consultant, conducător de teze de doctorat în psihologie, din 1968, și în lingvistică (psiholingvistică, filologie), din 1971, în special cu tema limbaj, comunicare. În 1971 creează GRLA (Grupul Român de Lingvistică Aplicată), fiind aleasă președintă, organizând conferințe naționale trienale. Din 1982, co-fondator, la Milano, al ISAPL (International Society of Applied Psycholinguistics), aleasă președintă, apoi, permanent
O viață puțin cunoscută - Interviu cu Doamna Prof. univ. dr. doc. Tatiana Slama-Cazacu by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5724_a_7049]
-
lealitate, acel curaj). Între 1938-1942 ați urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. Ce profesori ați avut? I-ați mai prins pe Mircea Eliade, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu la catedră? Mi-am luat două licențe: în 1942 Filologie Modernă (Italiană, Istoria artei, Engleză), cu teza (tema dată de Al. Marcu) Realismul în teatrul lui Pirandello (Tiparul Universitar) și, în 1943, Filosofie Psihologie, Pedagogie, Estetică (tema tezei, devenită mai târziu cartea Limbaj și context, era Problema limbajului în asociaționism
O viață puțin cunoscută - Interviu cu Doamna Prof. univ. dr. doc. Tatiana Slama-Cazacu by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5724_a_7049]
-
Marcu) Realismul în teatrul lui Pirandello (Tiparul Universitar) și, în 1943, Filosofie Psihologie, Pedagogie, Estetică (tema tezei, devenită mai târziu cartea Limbaj și context, era Problema limbajului în asociaționism și în structuralism, și îmi fusese dată («Domnișoară, fiindcă faceți și Filologia, să fie o punte, Limbajul») de Gh. Zapan, care avea un Doctorat la Berlin și era entuziast adept al Gestaltpsychologie-i, dar care pe atunci era „doar” conferențiar, căci lui Rădulescu- Motru i-a succedat, ceva mai târziu, Mihai Ralea, venit
O viață puțin cunoscută - Interviu cu Doamna Prof. univ. dr. doc. Tatiana Slama-Cazacu by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5724_a_7049]
-
clasicelor nu sunt decît un sindrom al unui rău și mai mare. Clasicele sunt doar prima victimă, cea mai firavă. Priviți ce se întîmplă în general cu literele. Modele - sper defuncte - ale teoriei literare au înlocuit critica de text, esența filologiei, cu critica literară, cu teoretizări absurde, alambicate și pînă la urmă profund irelevante") și pe Eugen Munteanu (profesor la Facultatea de Litere de la Universitatea „Al. I. Cuza" din Iași): „Paseiștilor ca mine le mai rămîne doar regretul nostalgic după un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6221_a_7546]
-
constiință. Spre a depune o mărturie în plus care, oricît de tardivă ar fi ea, nu poate fi inutilă. Am avut prilejul de a mă găsi în preajma profesorului Tudor Vianu, în vremurile aprige ale anilor 19501960. Și la Facultatea „de Filologie" a Universității din București, și în locuința din strada Andrei Mureșanu, 53, dar și la Poiana Țapului, pe Zamora, în casa-i cu verandă de unde se zăreau Bucegii. În pădurea de dincolo de șoseaua națională, am avut plăcerea să mă plimb
Vianu și Vianu (I) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6060_a_7385]
-
aceea, în 1956, după reîncadrarea profesorului în Universitate și alegerea în Academia „RPR", a fost evident că nici asemenea reabilitări nu l-au scutit de neplăceri. În 1955-1956 se pregătea, de către Academie, participarea României la Congresul internațional de lingvistică și filologie romanică ce urma a se ține la Florența, în aprilie 1956. Lingvistica românească era reprezentată, în primul rînd, de către cei trei academicieni, Iorgu Iordan, Al. Rosetti și Tudor Vianu. Indicația pe care o primise profesorul Iorgu Iordan, conducătorul „delegației", obliga
Vianu și Vianu (I) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6060_a_7385]
-
Luminița Voina-Răuț Andrés Barba s-a născut la Madrid în 1975. A studiat Filologie Hispanică și Filozofie. A predat la Bowdoin College (SUA), iar în prezent este profesor la Universitatea Complutense din Madríd și colaborează la diverse publicații, inclusiv la ziarul El País. În 1998 scrie El hueso que más duele (Premio de Novela
Andrés Barba - Buna intenție by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6158_a_7483]
-
un consistent medalion critic scriitorilor de limbă germană din România. Deși accentul cade pe membrii Grupului de Acțiune Banat și pe influența pe care au exercitat-o asupra generației optzeciste (grupul a fost format în 1972 de studenții timișoreni de la Filologie: Richard Wagner, William Totok, Gerhard Ortinau, Johann Lippet, Ernest Wichner și Werner Kremm), grupajul nu se mărginește la ei, ci trece la Franz Hodjak sau Bernd Kolf, apoi la Eginald Schlattner și Herta Müller, pentru a sfîrși cu scritorii români
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4869_a_6194]
-
întâlnit calificativele acestea referitoare la diverse romane românești încât suntem puși într-o situație extrem de delicată: pe cine să credem? - prea multe cărți au primit aceste note maxime în același timp! Zece scriitori pentru Academie Cum Secția de Literatură și Filologie a Academiei Române blochează cu cerbicie primirea de noi membri în rîndurile ei, ancheta găzduită de revista CONTEMPORANUL (februarie 2012) este, în principiu, demnă de luat în seamă. Listele de propuneri publicate pe trei pagini ale revistei dau posibilitatea redacției ca
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4869_a_6194]
-
și mai ales cele care țin de erudiție, au o anumită ordine.” (p. 8) Și astfel ajungem la cea de-a treia trăsătură: Coșeriu nu e colportor inert al ideilor altora, ci gînditor cu preferințe proprii. De fapt, în peisajul filologiei germane, Eugeniu Coșeriu s-a ivit ca o reacție de frondă față de valul mimetic al filozofiei analitice, acea patologie speculativă potrivit căreia o limbă are sens numai dacă e redusă la un set de formalizări seci. Potrivit acestei optici, limba
Cunabula verborum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4875_a_6200]
-
creator secund» și născocind povești poate omul să se vadă aparținând stării de perfecțiune pe care a cunoscut-o înainte de păcatul originar” (citat din Humphrey Carpenter, biograful autorului Săpânului inelelor). Romantismul lăsase o coadă de cometă, producând abordarea degajată a filologiei, filozofiei, mitologiei, istoriei ideilor, schemelor evoluționiste, o abordare pe care aș numi-o, în linia lui Claude-Lévy Strauss, „sălbatică” (fiindcă expune mereu la aventuri și chinuri), iar Lewis îmi pare un exponent întârziat al acestui mod de a înțelege lucrurile
C.S. Lewis și literatura pentru copii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4884_a_6209]
-
politice, au fost nevoiți să- și părăsească țara. Grecia era pe-atunci, alături de Portugalia, una din cele mai sărace țări ale Europei. Toate aceste evoluții miam propus să le prezint în roman. R.B.: Ați migrat dumneavoastră înșivă din estetică și filologie în eseistică și beletristică. În ce măsură v-a fost de folos experiența teoretică în praxisul literar? A.F.: M-a deformat. M-am conceput totdeauna ca autor și am trăit cu nobila convingere că va trebui să aflu adevărul despre literatură
Aris Fioretos: „Migrația este experiența majoră a secolului XX“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4844_a_6169]
-
fost înregistrat și explicat în studiile despre argoul școlar din perioada interbelică. În 1937, Gh. Agavriloaei îl definea ca „hârtiuță pe care sânt scrise lecțiile spre a (le) copia mai ușor la teză” („Din argot-ul școlarilor”, în Buletinul Institutului de Filologie română Al. Philippide). În mod destul de surprinzător, DEX nu a înregistrat sensul ilicit, fițuica fiind prezentată doar ca „bucată mică de hârtie pe care se fac diferite însemnări” și „nume disprețuitor dat unei gazete fără însemnătate”. Etimologia e incertă, dar
Copiuță, fițuică, servită by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5273_a_6598]
-
de poker, în care termenul e frecvent folosit. O asemenea etimologie ar putea fi confirmată, indirect, de legătura pe care o făcuse Iorgu Iordan, într-un articol din 1937 („Note și observații la articolele precedente”, tot în Buletinul Institutului de Filologie română Al. Philippide), între cele două zone semantice, arătând că fițuică desemna inițial, „mai ales printre cartofori”, cartea de joc. E plauzibil ca jocul de noroc - una dintre activitățile care concurau intens învățatul - să fi furnizat lexicul fraudării examenelor, păstrat
Copiuță, fițuică, servită by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5273_a_6598]
-
note și comentarii (nelipsite, totuși, de un oarecare partizanat: Dicționarul numelor de familie românești, de pildă, dincolo de interpretările politizate din epocă, e o carte deloc infailibilă științific, ba dimpotrivă). Prefața și nota asupra ediției refac împrejurările în care absolventul de Filologie clujeană ajunge să corespondeze, nu neapărat susținut, dar substanțial, cu un mare lingvist originar din Iași, de multe decenii bucureștean. La fel de minuțios sunt editate și interviurile, realizate la începutul intervalului de corespondență. Ilie Rad a păstrat dovezile materiale ale convorbirilor
Iorgu Iordan în scrisori și interviuri by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5319_a_6644]
-
sprijin pentru editarea unei reviste a studenților - eram într-un fel de mică delegație cu Ana Blandiana, Romulus Rusan, Nicolae Prelipceanu, primită de rectorul Constantin Daicoviciu, însă nu s-a obținut nimic concret. „Nu era momentul”... Exista, la Facultatea de Filologie, doar un fel de modestă gazetă literară de perete, a cenaclului studențesc, pe care am intitulat-o sadovenian „Anii de ucenicie”, la care publicau Ion Alexandru, Gheorghe Pituț, Matei Gavril, Prelipceanu... „Echinox”-ul a apărut, așadar, în acest nou context
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
la București), Mihai Negulescu, Ion Crânguleanu... Prima mea carte s-a intitulat, într-adevăr, Propuneri pentru o fântână și a apărut în 1966, în colecția „Luceafărul” a Editurii Pentru Literatură. Faptul că am fost reținut ca preparator la Facultatea de Filologie clujeană imediat după absolvire (ca și colegii și prietenii mei, Ioana și Liviu Petrescu) m-a îndreptat în mod firesc și spre exercițiul critic și de istorie literară, devenit consecvent și lărgindu-se în timp până la a concura, într-un
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
va fi scutit, providențial, de astfel de agresiuni. Însă înainte s-a încercat obținerea unor păreri despre atmosfera de la „Echinox”, o dată chiar la Facultate, într-un cabinet de la Catedra de Limba Română, unde a trebuit să suport întrebările securistului „afectat” Filologiei noastre, botezat, cred că de profesorul Mircea Zaciu, „Uscățivul”, care a încercat să obțină odată de la mine comentarii despre redacție și, probabil, o colaborare. Cred că am mai relatat scena de mare tensiune pentru mine, în care, nefiind eu un
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
Iulian Bol „La Filologie am avut profesori cărora trebuie să le fiu recunoscător, chiar și celor la care nu învățam nimic” - Stimate domnule Al. Cistelecan, cum s-au precizat începuturile dvs. literare? Ați avut mentori, oameni care au decis, într-un fel sau altul
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
nu cred c-aveam destule motive și nici prea serioase. Dar Ion Pop a zis c-aș putea, așa că tot încerc. Poate-poate... - Ce a însemnat pentru dumneavoastră climatul „Echinoxului”? Ce fel de „școală” a fost aceasta, în comparație cu școala (ardeleană) a Filologiei? - Nu vreau să fac pe eroul echinoxist; am fost un echinoxist mai degrabă de duzină decît de prim-plan. Dar însă totuși, emulația de acolo a fost decisivă, ca și fondul de prietenie al acestei emulații. Bunăoară, ca poet, eram
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
Abia mai găseam și eu cîte un colț liber, prin bunăvoința lor. Dar importante cu adevărat erau simpozioanele de la cafea și discuțiile din cenaclu și seminarii, toate cam nesfîrșite (dacă punem la socoteală că seminariile se reluau la cafea). La Filologie am avut profesori cărora trebuie să le fiu recunoscător, chiar și celor la care nu învățam nimic (sau mai ales lor?!). În orice caz, seminariile cu Ion Vartic, Doina Curticăpeanu, Ioana Em. Petrescu, Mircea Muthu erau extrem de stimulative. Și cele
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
radical diferită de receptarea generațiilor anterioare. Eugen Suciu este unul dintre numele însemnate ale poeziei optzeciste. Și, totodată, o figură aparte, într-o generație ai cărei componenți au multe trăsături comune. Nu este bucureștean de origine, nu a studiat la Filologia din București și, mai ales, a debutat în volum în 1979, înaintea debutului simbolic al colegilor săi, ce s-a produs prin antologia Aer cu diamante (1983). Deosebirile nu l-au împiedicat să devină un punct de referință, în anii
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
transforme încetîncet toate probele clasice la care basmul își supune în mod obligatoriu eroii în probe de limbă”, constată Nicolae Manolescu într-un splendid eseu de la sfârșitul deceniului al nouălea. Și continuă: „Alice dă un permanent examen de intrare la filologie, cu probă de limbă și cu probă de literatură. Dacă minunile din țara în care ea a ajuns au vreun sens, atunci acesta este exclusiv unul lingvistic: Alice se află în țara cuvintelor, dar cuvintele trăiesc aici altfel decât aiurea
Alice în țara cuvintelor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5361_a_6686]
-
ea conducea la ideea abandonării culturii generale din liceu. Facultățile de științe exacte dominau piața, ca număr de studenți, în primul rând, dar și ca importanță socială. Un singur exemplu: dacă la Metalurgie intrau anual circa 600 de studenți, la Filologia bucureșteană, de pe la mijlocul anilor ‘80, numărul se redusese la 50-60 pentru secția de română, 18-20 pentru engleză și franceză, iar alte secții de limbi străine școlarizau din doi în doi ani. O școală bună trebuie să fie adaptată societății actuale
Școala și umanioarele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5195_a_6520]
-
de altfel în R.F.G. Mai erau acolo Valeriu Râpeanu și Sorin Movileanu, responsabili cu istoria literară, dar și cu literatura la zi, ca și mine, mai erau veniți, cam odată cu mine, Radu Constantinescu și Adrian Anghelescu, tineri absolvenți străluciți ai Filologiei, repartizați atunci la ziar să învețe meserie. Mai era în echipă Dan Hăulică, răspunzător de cronicile plastice, și M. H. S. de cele muzicale,transferat de curând de la secția „Scrisori”, unde ostenise mulți ani. Aceștia și alții ne strângeam nu
O carte despre M. H. S. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5224_a_6549]