6,294 matches
-
ale existenței, în particular în cazul propriului comportament în raport cu viața. Este adevărat că mă pot substrage acestei probleme, o pot amâna sau suprima, pot trăi zilnic evitând anumite consecințe. Din punct de vedere psihologic sunt multe posibilități, dar din perspectivă filozofică există doar alternativa de fond între o opțiune pozitivă și una negativă. Și eu am experimentat pe propria persoană cât este de folositor a reflecta cu atenție asupra acestor două posibilități raportate la viață, care survin cu o insistență accentuată
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
survin cu o insistență accentuată în crizele existențiale. Există posibilitatea unei substanțiale neîncrederi în viață: pot, mai mult sau mai puțin conștient, să spun nu existenței unui sens în viața mea și realității în general. Alternativa nihilistă, în forma sa filozofică de reducere la nimic a oricărei semnificații sau în aspectul său practic de nu contează, totul este la fel (pentru a evita termeni banali), găsește totdeauna suficienți termeni negativi pentru deducția absurdității, pentru întreruperea, golul, lipsa de sens și de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
câteva săptămâni de practică pastorală, în cartierul Moabit de la parohia St. Laurentius și discutam deseori cu un tânăr artist care avea mai mult sau mai puțin aceleași dificultăți ca și mine de a da sens vieții. Dar toată pregătirea mea filozofică și cei doi ani de teologie nu erau de ajuns pentru a da un răspuns convingător interlocutorului meu. Chiar și referirile la erau neconvingătoare. Din nou întrebarea: cum putem atinge un punct stabil, o perspectivă sigură? În cele din urmă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
virtutea perseverenței, rezistenței, coerenței, tenacității. Încrederea în viață și credința religioasă Încrederea în viață poate fi numită deja credință? Răspunsul meu este că se poate, dar nu ar trebui. Au fost filozofi, precum Karl Jaspers, care vorbeau despre o "credință filozofică", nefăcând o distincție clară între credință și încredere de fond. Alții, dimpotrivă, s-au pripit să interpreteze încrederea de fond ca "încredere originară", dându-i o semnificație teologico-mistică (ca de exemplu psihiatrul elvețian Balthasar Staehlin), uneori chiar în cheie polemică
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nihil). Nu recunosc nici o valoare, normă, adevăr, ideal și sunt definiți ca "nihiliști" cu referință la romanul lui Turgheniev Părinți și copii (1862) și la Friederich Nietzsche. Eu însumi m-am ocupat mult de principiile nihilismului și de consecințele sale filozofice, cum se poate vedea în cartea mea Există Dumnezeu? Friederich Nietzsche a cunoscut afirmarea în zilele noastre și este cel ce a observat specificul omului nihilist cu mai multă precizie și clarviziune decât alții. Pentru un nihilist, orizontul simțurilor este
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
îl ținusem cu această ocazie îmi dăduse oportunitatea de a corecta, în fața unui public format în majoritatea de laici, neînțelegerea foarte răspândită a faptului că etica mondială poate fi întemeiată doar de marile religii universale și de a trasa motivația filozofică a ideii mele, reluând ceea ce deja scrisesem cu treizeci de ani în urmă în cartea mea Există Dumnezeu? Pe acea bază reușisem să includ în programul Proiect pentru o etică mondială necesitatea unei coaliții între credincioși și necredincioșii. Tocmai cu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
comportându-se ca un animal feroce și cu bestialitate. Pentru a-l împiedica, s-au dezvoltat de-a lungul mileniilor anumite criterii ce definesc umanul. Se pot întâlni în toate marile tradiții ale umanității, nu doar în mediul religios și filozofic. Ce legături sunt între Immanuel Kant, Henry Dunant, Rosa Luxemburg, Thomas Mann, Albert Schweitzer, Hannah Arendt, Martin Luther King, Nelson Mandela și marele muzician Yehudi Menuhin, care încă de la început m-a susținut mai mult decât toți ceilalți în proiectul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
primul rând cea psihologică, conform căreia Dumnezeu ar fi doar o proiecție a omului, iar a doua. istorico-filozofico-culturală, conform căreia ne-am afla la sfârșitul religiei. Dumnezeu: o proiecție a dorințelor noastre? Un aspect îmi scapă încă din timpul studiilor filozofice: în cursurile de istoria filozofiei se tratau doar argumentele și sistemele filozofilor, dar nu și viața sau destinul lor. Eu însă, după Cartesio și Pascal, după Kant și Hegel, eram fascinat în special de marii filozofi atei: Feuerbach, Marx, Nietzsche
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ajunsese zece mii. Fusese ușor pentru Voltaire să ridiculizeze teodiceea în opera sa Candide sau despre optimism, publicată în 1759. Iar în 1791 Immanuel Kant avea să scrie o carte despre teodicee cu un titlu foarte rece: Despre eșecul tuturor studiilor filozofice în teodicee. Deși nu este ușoară înfruntarea logicii tăioase și sistematice a operei lui Leibniz, în cazuri concrete ale vieții precum boala, eșecul profesional, infidelitatea, trădarea sau moartea unei persoane dragi -, o astfel de teodicee nu poate ajuta cu nimic
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
uciși de focul divin: "Aron tăcea" (Lev., 10, 3). Nici unul din marile spirite ale umanității pe care le-am studiat nici Augustin, nici Toma d'Aquino, nici Calvin, nici Karl Barth nu au rezolvat problema originară. Despre eșecul tuturor studiilor filozofice în teodicee fusese scris de Kant în 1791, când la Paris se concepea destituirea lui Dumnezeu și se încerca înlocuirea lui cu Rațiunea. Eu, dimpotrivă, vreau mai curând să-i întreb pe atei dacă rațiunea, sau mai degrabă ateismul oferă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nu poate pătrunde misterul decretului divin și planul Creatorului cu lumea. Enigma suferinței și a răului nu pot fi deschise cu cheile rațiunii. Obscuritatea suferinței și a răului nu pot fi transformate în lumină nici cu psihologia, nici cu speculațiile filozofice sau cu moartea. Este un eșec teodiceea prietenilor lui Iov, care încercaseră justificarea lui Dumnezeu cu argumente logice. Este un eșec chiar și teodiceea lui Iov însuși, care încercase să ajungă indirect la justificarea lui Dumnezeu justificându-se pe el
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
condus la interzicerea pilulei anticoncepționale. Erosul este suspectat chiar și acolo unde nu este înțeles doar ca pasiune senzuală, incontrolabilă și oarbă, dar și când reprezintă, ca de exemplu în Banchetul lui Platon, acea dorință de frumos și de cunoaștere filozofică avându-și rădăcinile în prietenie, forță creativă ce permite înălțarea din lumea simțurilor la cea a ideilor și a binelui divin suprem. Desigur, pe bună dreptate, mulți catolici se așteaptă ca Biserica să privească într-un mod nou sexualitatea, fără
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
der Moderne, 2005 (Accelerare. Schimbarea structurii timpului în modernitate) m-au marcat foarte mult: accelerarea tehnicii (a transportului, comunicării și producției) a avut ca și consecință o accelerare a schimbării sociale, de exemplu a modei și stilului estetic, literar și filozofic. Ambele au dus, la rândul lor, la accelerarea ritmului vieții. Încercăm să facem mai multe lucruri într-o zi, într-o săptămână sau în viața însăși: făcându-le mai în grabă, reducând pauzele, orele de așteptare și cele goale, desfășurând
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Wissenschaft als Beruf in Gesammelte Aufsütze zur Wissenschaftslehre, Mohr Siebeck UTB, Tübingen, 1968. Wittgenstein, Ludwig, Tractatus logico-philosophicus. Tagebücher 1914-1916. Philosophische Untersuchungen, Suhrkam, Frankfurt am Main, 1963. Tractatus logico-philosophicus, traducere de Mircea Dumitru și Mircea Flonta, Editura Humanitas, București, 2012. Cercetări filozofice, traducere de Mircea Dumitru și Mircea Flonta, Editura Humanitas, București, 2004. Jurnale 1914-1916. Câteva remarci asupra formei logice, traducere de Cătălin Cioabă și Gheorghe Ștefanov, Editura Humanitas, București, 2010. În colecția TEXTE DE FRONTIERĂ au apărut (selectiv): Acolada atlantică, Ștefan
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
adică aceluiași efort de a aduce într-o lumină deplină în fața privirii ceea ce în această lumină va fi zărit în mod clar și, astfel, indubitabil. Problema culturii ca și aceea corelativă a barbariei nu devine inteligibilă din punct de vedere filozofic decât dacă este raportată în mod deliberat la o dimensiune a ființei în care nu mai intervin nici cunoașterea conștiinței, nici cea a științei, care este o formă elaborată a sa, dacă este pusă în relație cu viața și numai
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
perceperea obiectului nu se epuizează nicidecum în cunoașterea obiectului. Ea presupune cunoașterea percepției înseși, care nu mai este conștiința, raportarea intențională la obiect, ci viața. Este ceea ce reiese din cogito-ul lui Descartes, una dintre analizele cele mai celebre din gândirea filozofică, care, în ciuda supraabundenței de comentarii, rămâne totuși cel mai adesea neînțeleasă. Rațiunea principală a acestei interpretări eronate este interesantă prin faptul că oferă o ilustrare remarcabilă a ceea ce trebuie să numim iluzie a cunoașterii teoretice iluzie care își capătă forma
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
lecție pe care să o reamintească celei de-a doua, ele trăiesc și una și cealaltă în aceeași uitare, în aceeași stupoare în fața acelui ceva care se află acolo în față, care în ochii lor este singurul care există. Critica filozofică a științei a pierdut orice conținut reperabil. N-avem decât să flagelăm teoria modernă, teoria redusă la o tehnică, la manipularea și la calculul existentului, dar trebuie totuși să admitem că în ea, "prin intermediul "teoriei" în sens modern trece umbra
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
din care este făcută știința? Oare nu această cunoaștere prealabilă, chipurile vagă și indeterminată (ea nu este astfel decât în ceea ce privește proiectul obiectivist al științei), este mai curând cea pe care se cuvine s-o aprofundăm, și aceasta într-o analiză filozofică? A înțelege un singur act erotic, independent de faptul de a ști când, cum, de câte ori, în ce condiții s-a produs acesta, independent de predicatele ideale pe care căutăm a i le atribui, nu ar însemna oare recunoașterea în el
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
scăderea timpului de lucru) este înfricoșător pentru cel care știe să distingă ce anume ascunde mantia demagogiei politice: autodistrugerea Universității ca autodistrugere a culturii ca autodistrugere a vieții. În ce constă, considerată în ea însăși, adică din punct de vedere filozofic, transmiterea unei cunoașteri? În actul prin care fiecare evidență constitutivă a acestei cunoașteri, a principiilor sale, a axiomelor sale, a inferențelor și consecințelor sale este repetată, actualizată de cel care, făcând din ea propria sa evidență, înțelege această cunoaștere și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
științele în sens modern. Prima academie înființată de Ludovic al XIV-lea, în 1706, la Montpellier se numește "Academia științelor și literelor". Dihotomia care se instalează atunci între aceste două mari grupe de discipline ridică în privința fundamentului său o problemă filozofică la care suntem în măsură să dăm un răspuns clar. "Științele" desemnează ansamblul cercetărilor subordonate proiectului galilean și vizând cunoașterea obiectivă a ființării naturale golite de proprietățile sale sensibile și subiective. Literele" au în vedere aceste proprietăți, adică viața transcendentală
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de pildă o predare a matematicii menită să inițieze studenții în noile metode statistice și de alt tip care invadează științele umane, în vreme ce până și ideea unor măsuri de reciprocitate tot atât de fezabile sau chiar necesare ca de pildă o formație filozofică, etică sau istorică pentru juriști, medici, chiar matematicieni pare deplasată. Impactul principiului galilean nu se traduce numai prin refluxul disciplinelor literare, ci și, în interiorul fiecăreia dintre ele, prin subversiunea lor internă. Motivul acestei zdruncinări este general: de fiecare dată când
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
profesională, sindicală, sportivă, turistică, sexuală etc. și destinate să faciliteze într-o bună zi inserția elevului în mediul social. Aceeași suprimare a culturii este vizibilă în studiul "limbilor", redus la practica lor imediată. Limbile vechi, cunoscute îndeosebi prin intermediul operelor literare, filozofice sau istorice și astfel supraîncărcate de cultură, sunt abandonate. Studiul limbilor vii se supune acelorași motivații ca și acela al limbii franceze, nedepășind nivelul lingvistic decât pentru a bascula în sociologism. Scopul este de a-l familiariza pe elev cu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
al noilor "științe umane", a căror teorie generală sub forma deconstrucției lor a fost propusă de noi în capitolul V al lucrării de față. Dezvoltarea unui învățământ specific de psihologie, pretenția sa de a înlocui filozofia sau cel puțin "psihologia filozofică" tradițională, de a se înfățișa drept o cunoaștere științifică a omului în locul și pe locul vechilor vise metafizice toate acestea demonstrează în mod frapant progresul continuu al principiului galilean în interiorul Universității și al disciplinelor literare înseși. Apariția, alături de această psihologie
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a mijloacelor de comunicare, fiind în același timp modelată și pervertită de ele, este existența socială. Atunci când, așadar, motivată de sociologismul politicianist, o modificare a programelor din învățământ dictează înlocuirea studierii marilor scriitori cu cea a mediului social, lectura textelor filozofice cu informația audiovizuală, aceste forme degradate ale vieții vin să se substituie, cu titlu de conținut mental, sau chiar de ideal, producțiilor elaborate și exaltante ale culturii. Însă totul se leagă. Caracteristica culturii este de fapt caracterul său auto-referențial. De vreme ce
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
experiență biografică atunci cînd știi s-o treci prin filtrul culturii. În fond, toate măștile auctoriale și toate pseudonimele pe care Kierkegaard avea să le folosească de-a lungul vieții au avut rostul unei dezvăluiri mediate. Și-a folosit cultura filozofică pentru a-și analiza cele două mari obsesii care îi marcaseră viața: blestemul patern din cauza căruia își considera viața închinată Domnului și despărțirea de Regine. Nu, nu e vorba de a scormoni delirant în biografia lui Kierkegaard pentru a scoate
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]