6,379 matches
-
că ziua de vineri Începe să semene cu ce era mai demult: bătăile agitate ale inimii, mâini fierbinți, gândurile pline de dorințe care se Împleticeau și se loveau unele de altele. Pe scurt: o stare de nervozitate delicioasă, plină de fiori. Vinerea obișnuiam să bat la ușa camerei 202, urcam câteva scări În Hotelul Kreuzer din centrul orașului, aflat pe o străduță laterală liniștită, fiind Întâmpinat de un portar rus, care voia tot timpul să-l ajut la integramele din ziar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
caldă și săpun, timp În care eu mă jucam de-a submarinul englez, așezat pe jos, cu un braț scufundat dincolo de suprafața plină de clăbuci. — Uite, falnica noastră flotă a mai pierdut un vas de război, suspină Dora când ultimii fiori s-au retras și rotulele i s-au scufundat sub apă. Dacă se nimerea să fim În pat, ca atunci, În martie, prefera să se cuibărească confortabil În palmele mele, cu spatele gol, ca un indian pe calul său, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am comandat Încă un rând de băuturi. Nu știam ce să răspund. I-am spus că hainele lui Agnes Îmi veneau mai bine decât cele ale maică-mii. Dar mi se păreau plictisitoare și nu-mi provocau acea atracție cu fiori, ca hainele maică-mii. Pentru câțiva ani, soră-mea și cu mine eram cam de aceeași statură și arătam cam la fel. Totuși, abia după un an sau mai mult, după ce a Încetat să se mai dezbrace În prezența mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mi-o cumpărase Morty de ziua mea), scrisă în cinstea Zilei Victoriei. Deci, inamicu-i mort pe-o alee din dosul străzii Wilhelm; fă o plecăciune, soldat, fă o plecăciune, micuțule... Și singur ritmul e de-ajuns să mă ia cu fiori, aduce cu cadența marșului intonat de victorioasa Armată Roșie și cu cântecul pe care l-am învățat în gimnaziu în timpul războiului, pe care profesorii noștri îl numeau „Imnul Național al Chinei“. „Sculați, voi, ce robia refuzați, cu carnea și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la el, coapsele! a exclamat ea. Unde-ai învățat chestia asta? — Șșșt. Stai, că mai e. Cum poate spaima să se smulgă din Înalta slavă-n pene-ntruchipată? Ce poate trupul ei, sub albul chin, Decât să-i simtă inima bărbată? Fiori i se strecoară prin spinare. E turnu-n flăcări și e zidul frânt. Mort e-Agamemnon... Poate să priceapă Ea, tremurând sub cruda zburătoare, Puterea strânsă-n penele veșmânt Când ea, din plisc, cu nepăsare-o scapă? — Asta a fost, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o iubisem pe ea, nu ea pe mine. A fost o surpriză totală să descopăr că lucrurile stăteau exact pe dos. Ehei, nu-i de colea să ai douăzeci de ani și să-i dai papucii iubitei - să simți primul fior al unui gest sadic îndreptat împotriva unei femei! Și să visezi femeile care vor veni la rând. În iunie m-am întors în New Jersey, încrezător în „tăria“ mea, minunându-mă cum de am putut să mă las captivat, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bere la cină. Da, cred c-ar trebui să plec. Nu! Și i-am mai mărturisit o dată acestei fete despre care abia știam câte ceva și care nici măcar nu-mi plăcea cât de îndrăgostit sunt de ea. — „Îndrăgostit“ - ah, îmi dă fiori! - „îndrăgostiiiiiit“, de parcă prin simpla pomenire a acestui cuvânt aș fi putut produce și sentimentul invocat. Iar atunci când a încercat să plece, am încuiat ușa. Am implorat-o să nu iasă ca să se culce undeva pe plaja plină de scoici când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Întâmpla să fie reținut la graniță. Rămase totuși conștient de faptul că motivele sale erau amestecate. Acestea au Început să-l Îngrijoreze doar de când aflase de eșec. Toate orgoliile, răutățile și micile sale păcate ar fi fost date uitării În fiorii și altruismul victoriei. Dar acum, că totul depindea de limba lui, dorea să-și poată ține discursul din boxă cu o conștiință perfect clară. Mici lucruri din trecutul său, despre care dușmanii lui nu vor afla niciodată, s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Moscova. Ce s-a Întâmplat cu planul Provocare la Cuplare? am Întrebat-o. —Poate că Monterey va fi numărul 2, răspunse Lauren. —Și ce se-ntâmplă dacă are șaptezeci de ani? — Bineînțeles că nu are atâta, afirmase ea. Simt un fior. Deja sunt Îndrăgostită nebunește de el. 10tc "10" Nevestele Superbe din West Villagetc "Nevestele Superbe din West Village" Nevestele Superbe din West Village, ca un trib indigen, se află În prezent cam În vârful piramidei trofice din New York. Habitatul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
târziu - să tot fi fost ora 4 - Hunter m-a prins, În cele din urmă, la telefon. Îi răspunsesem din greșeală la telefonul mobil, iar când i-am auzit vocea, am devenit atât de nervoasă, că m-a luat cu fiori. —Iubito, unde ești, pentru Dumnezeu? Mi-am ieșit din minți de Îngrijorare, spuse Hunter. Nu-mi venea să cred că Hunter dăduse, În sfârșit, de mine. Prietenele mele juraseră să păstreze taina În legătură cu locul În care mă aflam, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mine citat. Duncan nu a fost pentru mine doar un șef de departament, zic eu acolo, doar un mentor. Leslie Duncan a fost pentru mine ca un părinte. Al dracului să fie Oliphant, cu mâinile lui transpirate. Iute ca un fior, înghețându-mi șira spinării, descântecul mi se învârte în gând, iar numărul victimelor crește. Probabil că Oliphant cade pe podea sau alunecă din scaun. Iată că problemele mele cuagresivitatea ca un butoi de pulbere, explodează din nou. Nu contează câți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la papagalul care zace mort la picioarele lui Bursuc. Mort și pe jumătate jumulit. Și Bursuc împinge pasărea cu sandaua și zice: — Jumulici? Mă uit la Helen. La soția mea. Soția mea, în felul ăsta ciudat și care-ți dă fiori. Până când moartea ne va despărți. Și poate că, dacă ai puterea să omori, poate reușești, la fel de bine, să redai viața. Și Helen se uită și ea la mine, ținând în mână paharul mânjit cu roz. Scutură din cap și zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
hainei de blană, să nu simtă răceala geamului. Altă lovitură! Fața relaxată a femeii, de prințesă fără griji, a cărei piele fină, bine întinsă și rumenă te trimite cu gîndul la fructele din pragul toamnei, e tăiată în două de fiorul unei neliniști, micșorînd ochii, născînd între sprîncene o cută, alungind liniile maxilarelor ce vor să definească bărbia, modestă dealtfel, dar aruncată mereu înainte. Un gînd de neliniște, trădînd interesul pentru ziarul de alături, i se așterne pe față, maturizînd-o brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la rafturi. Pot să vorbesc cu șeful magazinului? întreabă Mihai, învăluind-o într-o privire plină de admirație pentru modul în care a știut să-l abordeze. Vă ascult spune fata, însoțindu-și vorbele de un surîs larg, născut din fiorul plăcut ce a cuprins-o, dîndu-și seama că privirea tînărului din față o măsoară altfel decît ochii multor bărbați. Mă scutiți de datoria adunării cioburilor? întrebă Mihai, arătînd cu privirea spre femeia care a adus o găleată, o mătură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
zău! Doar ți-am spus că... Paula tace. Atîtea ore de lenevit în pat, coniacul, cafeaua și mai ales micile divergențe avute cu Radu au născut în ea o stare de apatie, dincolo de care mocnește insatisfacția. O clipă, ca un fior, cînd bărbatul e gata de plecare, simte în ea dorința de-a-l ruga să revină: Te rog, dacă poți... "E prea de tot! Nevastă-sa vine din spital, și eu..." ...treci pe la spital și mai uită-te la femeia împunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dacă poți... "E prea de tot! Nevastă-sa vine din spital, și eu..." ...treci pe la spital și mai uită-te la femeia împunsă de vacă... o întoarce. În mintea lui Radu se repede cu violență amintirea găleții răsturnate, asociată cu fiorul de gheață al gestului de respingere scăpat de sub controlul Paulei azi, pe la amiază. Mîna ei, care mototolește acum nervoasă capătul cordonului de la capot, o mai simte încă îndepărtîndu-i mîna un gest care, asemeni tuturor gesturilor involuntare, nu putea fi decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Taci! îi șoptește studenta. Cum să se rupă?! E din beton armat. Armat cu idei și întărit cu rapoarte de depășire a economiilor la metal. Mă mir cum de nu sîntem în șanț! ripostează Lazăr cu glas tare, născînd un fior de groază. Te rog să nu faci panică! se înfurie arhitectul. Sînt arhitect și știu ce-nseamnă un pod pe o șosea internațională! Iar eu știu din ce materiale răsar peste noapte atîtea case frumoase, armate mai ceva ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
greață. Dacă nu-i zahăr... murmură țăranca. Actorul își răstoarnă servieta în speranța că va găsi pe acolo ceva dulce, să dea copiilor. În zadar. Lîngă el, Nina stă neputincioasă, aruncînd uneori priviri triste telefonului de pe capătul barului, simțind un fior de emoție, dar mai ales de plăcere cînd mîna grijulie a actorului îi așază mai bine haina de blană pe picioare; cuneori, ochii lor se întîlnesc și-și surîd cu drag, prietenește. Lazăr aduce un braț din crengile stejarului doborît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mîinile spune Mihai calm, clipind din ochiul drept, care îi lăcrimează de durerea loviturii, întinzînd încet brațele către femeia din fața sa, rămasă stupefiată, cu ochii măriți, încremenită. Palmele lui Mihai ating umeri hainei de blană... Maria tremură scurt, ca un fior, dar pînă să-și dea bine seama ce se întîmplă, haina de blană îi și este trasă de pe brațe și o aude fîlfiind prin aer, aterizînd la capătul patului, între pernă și perete. Deasupra coatelor simte cum tînărul i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de la genunchi în sus, printre coapsele lungi, să fie sigur că nu a agățat vreun fir. Își desfăcea asemenea unei femei obscene / Picioarele"... izbucnesc cu violență, în amintirea lui Mihai, versurile lui Baudelaire despre hoitul "pe un prundiș zvîrlit", întregind fiorul de gheață ce l-a cuprins, coapsele femeii, deformate pe cuvertura bej de pe pat, asemănîndu-le cu hălcile de carne, diforme, de pe tejgheaua măcelarului un amestec dezgustător de carne, ciorapi și poale mototolite, ceva diform, de la care ochii lui se întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de viață -, apoi, bătăile inimii rărindu-se, sînul devine mai mic, mai moale și mai calm în rotunjime, mușchii de sub piept, atît cît se văd pînă la furoul coborît spre mijloc, se contractă și, spre stupefacția tînărului încă înghețat de fior și îngrozit de amintirea poeziei lui Baudelaire, imaginea diformă se structurează brusc, iar de pe pat se ridică trupul zvelt al unei femei cu formele coapte, delicată în gesturi, ce-și trece dosul palmelor pe sub sînii goi, parcă să și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe a doua oferindu-i-o lui Mihai, care arată spre țigara de pe marginea scrumierei, întreagă dar stinsă. Nici ciorba reîncălzită și nici țigara reaprinsă n-au haz surîde Maria, luminîndu-și pentru o clipă clipă sesizată de Mihai ca un fior -, fruntea ei întinsă tot timpul, ca de adolescentă, trădînd ochiului interesat încremenirea pietrei șlefuite. Mihai ia bricheta de pe masă și aprinde țigările. Cum ți se pare? îl întreabă Maria după ce el duce de cîteva ori țigara la gură. Mă pricep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ce iese? Trebuie să găsim o soluție. Fă-i vînt în iaz, naibii rîde Pavel. Știi ce, devine el serios o chem eu în magazie și-i dau vreo două... Pe fața lui Ovidiu, ca o umbră, se așterne un fior de greață. Oftează și-și mușcă puternic, pe dinăuntru, buza de jos. Las' că discut eu cu ea! hotărăște Pavel ieșind din cameră. Intră furios în sală, rotindu-și privirea, căutînd-o pe Letiția; o zărește tocmai lîngă fereastră, singură la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-și explozia Mariei. Ptiu, Drace! face un gest furios, sorbind o înghițitură zdravănă de vodcă direct din sticlă. Te pomenești că, imediat ce-și revine, va hotărî să mă dea pe mîna lui nea Toader, ori pe mîna Miliției..." Un fior de teamă îl strînge pe Mihai în spate, apoi, brusc, își simte tîmplele zvîcnindu-i cu putere. I se pare că i-a apărut și durerea din piept, de deasupra inimii, cum îl apucă uneori, spre ziuă, după consum îndelungat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
repezi către ușa ce dă în curtea uzinei, adunîndu-și din mers, la piept, șuba de șantier. E inginerul Ștefănescu Don Șef, cum îi spun toți -, șeful unei secții. Teona a rămas pe loc, nedumerită, cu privirea întoarsă după el. Un fior de neliniște i-a răscolit gîndurile; figura inginerului Ștefănescu i-a trezit repulsie. "De ce?! gîndește abătută, hotărîndu-se să intre în lift. Pe Ștefănescu îl știu de-atîta vreme, îl respect, e și frumos, are și o soție pe măsură..., nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]