1,149 matches
-
Am bătut din nou mânios. De data asta a deschis o aripă a porții, cu sabia în mână. - Numai să ne atingi, și Andras te va jupui de viu! am urlat eu cât mă ținea gura. Fermitatea mea și mutra fioroasă a lui Gundo l-au făcut să șovăie. - Știu că ești aici ca să execuți ordine, am coborât eu tonul, dar nu vrem decât să ne spălăm și să ne odihnim. După care vom pleca la Ravenna. Ne-a răspuns: - Așteptați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din spatele nostru fără ca noi să fi auzit nici măcar un foșnet. Era îmbrăcat ca un fierar, și chiar asta trebuia să fie, fiind el bine croit în umeri și având mâini mari, bătătorite și puternice. Vorbea iute, și privirea îi era fioroasă. Ne-a întrebat câte roți avea carul pe care-l comandaserăm și câți pari trebuia să aducă. Nu s-a arătat încântat de răspunsul meu, și, când l-am întrebat unde erau ceilalți, mi-a zis că se aflau acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fost puternic, dar poate că n-am arătat de ce sunt în stare. Au mai stat un timp și au tot pus întrebări despre vampir, mai mult nelămuriți de înfățișarea lui, mai ales de capul de vițel, din câte alte animale fioroase ar fi putut să fie. Îi părea rău că nu-i venise altceva, nici el nu știe de ce alesese un astfel de detaliu, pe cât de neplauzibil și nespectaculos, pe atât de trainic. Mai târziu, după ce trecuseră vreo două sute de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
carte și fost-au de folos ce am aflat. Dar nimic nu m-a minunat în viața aceasta ca întâlnirea cu Omul Negru, care stăpânea Balta Icoanei, în anul 1794, și care poate mai este încă acolo. Era o namilă fioroasă, din cap până-n picioare neagră ca păcura și cu carnea răsucită în toate părțile, precum ar fi fost strânsă în plasă de sfoară și pusă la afumat. Părintele Nicolae, fost Gligore Ionașcu al logofătului, 1806, februarie, 10. Zogru însă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a reușit să pătrundă în peșteră. Afară, ziua se îmbină cu noaptea. Orele trec nepăsătoare, cerul se-nnegrește și tăcerea noții adânci răzbate până-n văgăuna în care Violetta s-a adăpostit... În timpul nopții, un urs intră în peșteră. E mare, fioros și are niște dinți ascuțiți, numai buni pentru a sfâșia orice îi iese în cale. Mormăitul lui o trezește pe copila curajoasă. Ca-ntr-un vis urât, i se derulează în minte scene imaginate în timpul unei lecturi din copilărie. Se
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
rug funerar În vârful colinei. Am adunat cu toții vreascuri, apoi ceremonia a Început. Rugul a fost aprins de David, avea În ochi o sclipire destul de bizară. Nu știam nimic despre el, doar că făcea rock; era cu niște tipi destul de fioroși, motocicliști americani tatuați, În bluzoane din piele. Venisem cu o prietenă, iar după căderea nopții a Început să ne fie cam frică. Câțiva inși cu tam-tamuri s-au așezat În fața focului și au Început să bată Într-un ritm lent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să apucăm să zicem cine suntem, un Vindecător ne spuse de-a fir a păr chiar povestea noastră. Începuse să se lase frigul, iar noi trăseserăm În peștera unui neam de vânători slabi și iuți, ce trăiau de pe urma unor animale fioroase ce le Împânzeau pădurile. Acele animale semănau cu râșii de pe la noi, Însă erau mult mai mari și aveau niște colți foarte lungi; vânătorii care ne găzduiau le numeau macharoi. Nu de frica macharoilor ne opriserăm noi la acel neam, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tu? MACABEUS: Mă duc eu... Eu... De-acu’ le fac eu... pe toate... (Pauză; PARASCHIV respiră încet; MACABEUS continuă să-l caute de purici și să-l exploreze încet pe tot corpul; expresia lui MACABEUS începe să devină tot mai fioroasă și congestionată.) PARASCHIV: Eu mă culc... MACABEUS: Așa, așa... trebuie să dormi și tu... PARASCHIV: N-am mai dormit... De atâta timp... MACABEUS (Jucându-se cu lobul urechii lui PARASCHIV): Așa, așa... Ești tare murdar prin urechi... PARASCHIV (Visând.): La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în creștere are nevoie de mai mult de atât dimineața“) și ne-am dezlănțuit. Față de sfeclă, care stătea lângă Matthew, se prezentă sub numele de Bill și îl juca pe Bottom; în același timp, făcu ocolul mesei cu o privire fioroasă de parcă ar fi vrut să ne atragă atenția că intenționa să taie din scurt orice glumă care s-ar fi făcut la adresa lui pe tema asta. Am remarcat că a zăbovit cu privirea mai ales asupra lui Hugo, lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sigur. Când atârn ceva, acolo rămâne. Să mă audă rostind acele cuvinte a fost ultima picătură care a umplut paharul. Nu numai că luasem atitudine, cu brațele încrucișate pe piept și bine înfiptă pe picioare, dar acum eram atât de fioroasă de parcă aș fi fost John Wayne 1 și Tank Girl2 la un loc. Spre marea surpriză a lui Margery Pickett, mi-a pierdut complet cumpătul. —Scuze, zisei chicotind, acum îmi dau seama ce am zis... Și, spre marea mea surpriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
clasic „Uptown Girl“1, și-a spus Alice) era aceea dintre prințesa automobilelor din New Haven și un tâmplar din localitate, fiul unui muncitor constructor și al unei vânzătoare la supermarket. Alice se întreba ce părere aveau despre acest mariaj fioroșii părinți ai miresei, care erau evident niște capete încoronate de pe Coasta de Est. Și, mai cu seamă, ce părere aveau despre mama și tatăl mirelui. Alice și-a ros contemplativ o unghie și și-a imaginat propria ei prezentare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
îl privea râzând. Era atât de tânără si frumoasă... ca la anii majoratului, cu fața albă, albă si părul negru si lucios, împletit într-o coadă groasă, ca un sarpe, împrejurul capului. Deodată, dintre dealuri, o turmă de bivoli negrii, fioroși, năvăli amenințător, luând în goana lor nebună, în coarne tot ce le ieșea în cale. De undeva... apăru și un urs mare și alb ca neaua, era un urs polar, fugea și el din calea prăpădului, căutând adăpost. ”-Hai, Fata
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de aer. Aerul curat, Înmiresmat cu aromele specifice toamnei, ni s-a părut un dar divin. Era o zi superbă de Început de octombrie. Ne așteptau doi gardieni, cu baionetele trase pe armele neglijent aruncate peste umăr. Nu păreau deloc fioroși, nu aveau aroganța celor de la siguranță [...] Închisoarea trimisese o căruță În care s-au Încărcat puținele noastre bagaje. Noi, Încolonate, trebuia să parcurgem cu piciorul cei 10-12 km, care ne despărțeau de Închisoare. Ne-am Încolonat, dar nici vorbă de
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
se înfricoșase, însă nu știa cum să scape de Paulina. Lașitatea lui înnăscută îi răpea orice inițiativă. Privi deci cu mulțumire pe geam numai mimica unei scene pe care n-o putea auzi, și în care se vedea cum Marina, fioroasă, dă brânci Paulinei afară din bucătărie și o amenință cu făcălețul. Menajera stătu în casă doar atât cât să-și întărească la loc conciul, și apoi dispăru pentru totdeauna. Felix și Otilia râseră, moș Costache îi privea cu mina comică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
S.C. Nemira & Co, Str. Popa Tatu nr. 35, sector 1, București Telefax: 314.21.22, 314.21.26 Clubul cărții: C.P. 26-38, București e-mail: editura@nemira.ro www.nemira.ro ISBN 973-569-485-9 Capitolul 1 SOSIREA LA BUCUREȘTI Într-una dintre fioroasele, dar și tandrele zile ale lunii aprilie 1988, asupra unui București cuprins între dulcile spasme ale siestei de după-amiază, se aruncă Diavolul. Pogorîndu-se din înălțimile cerului ca un pietroi, întrecînd linia fortărețelor nevăzute din care, conform Cărții proorocului Daniel, capitolul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
singur Optzecist, că nu mai are încotro, trebuie să se repeadă în cel mai la îndemînă closet și să se apuce să verse. - Și chiar atât de năpraznic te scoate din răbdări un singur vers, piuit de un singur Optzecist, Fiorosule? - Nu scapă nici un prilej și mi-o scoate din țîțînă! perora, după o topică întortocheată a frazei, un bagaj greu, cu pliurile burdihanului revărsate în neorânduială și cu o toartă laterală răsucită spre cer. Cu etichete mototolite. Și cu un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o toartă laterală răsucită spre cer. Cu etichete mototolite. Și cu un nor de catarame, sprintene și nichelate, din care se pricepea uneori să zornăie mai nervos decât un șarpe cu clopoței. Era binecunoscut în mediile politice, sub numele de Fiorosul Marcel. Dar, în acest moment, pășea pe rambleu relativ stăpânit, adică nu era fioros, ci trăgea doar niște lungi înjurături, nerepezindu-se încă la adversarii săi să le bea sângele. - Miliarde de planuri cincinale neîndeplinite! Catralioane de obiective proiectate în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sugerând o cârjă de prelat. Pentru cine îl implora, știa să intoneze rugăciuni. Și-ai ajuns să-ți rozi tu unghiile de oftică. Și te smiorcăi ca ultimul dintre căcăcioși. Doar din pricina unei generații de tineri poeți sâcâitori și necredincioși, Fiorosule? - Cum să vă explic? coborî complice vocea Fiorosul, ca și cum s-ar fi pregătit să le împărtășească proștilor ăstora un secret. Dușmanii aceștia înrăiți ai patriei noastre - despre care nu sânt îndeajuns de scârbit că vorbim - sânt mai puțin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
implora, știa să intoneze rugăciuni. Și-ai ajuns să-ți rozi tu unghiile de oftică. Și te smiorcăi ca ultimul dintre căcăcioși. Doar din pricina unei generații de tineri poeți sâcâitori și necredincioși, Fiorosule? - Cum să vă explic? coborî complice vocea Fiorosul, ca și cum s-ar fi pregătit să le împărtășească proștilor ăstora un secret. Dușmanii aceștia înrăiți ai patriei noastre - despre care nu sânt îndeajuns de scârbit că vorbim - sânt mai puțin poeți... chiar decât fundul meu... atunci când intră sub
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vaselină P-unde stai tu în mașină... ...Horla! 19 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI decât toți acești veleitari literari!... Care nici n-ar merita, nici ce știți voi, să mi-l pupe. ...Să continui... E, în general, cunoscut - și Fiorosul aici ezită, în căutarea unei expresii de o solemnitate misterioasă - că... în nevăzut... soarta unei comunități, a unei nații, a unei țări, e hotărâtă mai curând de poeții acelei comunități decât de preoții ei... Preoți îndrăciți ca tine, vax! Ori
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să clocească vreun Omagiu Conducătorului Statului, se înnebunesc, cu toții, după încălecat canapeaua. Behăie cu toții, seamănă între ei, iar ultima lor găselniță e c-ar vrea să-și reprezinte cultura și țărișoara în Necuprins... Păi, cum să le reprezinte - și aici Fiorosul Marcel se opri, pe asfalt, buimăcit și înfățișîndu-se adânc mirat - dacă fiecare dintre ei are mai puțin talent decât fundul meu care intră la duș?! - Vah! Vah! Vah! sughiță ironic un simpatic sac de plastic răsfățat, știut de frică, dichisit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Vah! Vah! sughiță ironic un simpatic sac de plastic răsfățat, știut de frică, dichisit, poreclit de prieteni și de dușmani Dulcele Doru, inscripționat pe spate și piept cu un cuvânt ce dezvăluia conținutul său inițial: CEMENTINĂ. Păi, reprezint-o tu, Fiorosule, dacă te îngrijorează soarta țărișoarei în Necuprins! Tot ai tu vână de scriitor. Numai tu ai fi putut cere, prin 1958, dacă nu mă înșel, în Gazeta literară, ca Doamnei brune din sonetele lui Shakespeare să i se ridice carnetul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că pisicile i-au hipnotizat pe ei. Dar ăsta nu-i nici un motiv ca să luați țărișoara asta și s-o reprezentați, cum ai zis în Necuprins, voi toți trei... - Mai bine aș reprezenta-o vreo oră pe mă-ta! șopti Fiorosul aproape cu bunătate, dar de îndată ce se apropie la doar doi pași se și aruncă asupra Dulcelui Doru, sugrumîndu-l și prinzîndu-i într-un clește gulerul stratificat, de marchiz. - Dacă v-ați struni puțin temperamentele... Dacă m-ați lăsa o secundă să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
furnici ce i se rătăciseră printre cutele anticlinalelor. De ferocitatea calmă cu care le propulsă în văzduh. Și de rafinamentul cu care, pescuindu- le pe vârful trandafiriu al limbii, le hăpăi, absorbindu-le pe traseele complicate ale unei digestii necunoscute. Fiorosul Marcel înmagazina în burdihanul său Politica! (Mărunțită, bineînțeles, în tratate și articole cu aplicabilitate apăsat dîmbovițeană.) Deși, în aparentă contradicție cu proveniența sa, Fiorosul era marxist. El fusese cel despicat în două la aterizarea Satanei. Relu Înmiresmatul tezauriza Religia. (Cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe vârful trandafiriu al limbii, le hăpăi, absorbindu-le pe traseele complicate ale unei digestii necunoscute. Fiorosul Marcel înmagazina în burdihanul său Politica! (Mărunțită, bineînțeles, în tratate și articole cu aplicabilitate apăsat dîmbovițeană.) Deși, în aparentă contradicție cu proveniența sa, Fiorosul era marxist. El fusese cel despicat în două la aterizarea Satanei. Relu Înmiresmatul tezauriza Religia. (Cu aplecare spre 31 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI treptat, într-un contur ferm, și dezvăluind, cu claritate de ilustrată, imaginea unei mâini îngrijite
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]