45,198 matches
-
mă dor./ Și mi-e îngrozitor de dor/ De mine!" (Împlinire). Înstrăinată, prin ipostaza-i publică, de eul său, poeta se simte dependentă de convenția (literară, dar și literală, adică ezoterică!) a unui nume, care-i trasează, el, drumul, care-i fixează obligațiile și-i cere fidelitate. În chip exasperant, ființei, în funcția ei producătoare de viață, i se substituie un nume: "Să mă nasc/ Ca în ritmurile inițiatice/ Din numele meu,/ După ce decenii întregi/ Tot ce eram/ S-a concentrat, s-
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
mai spun/ Cei care n-au înviat niciodată/ Pentru că n-au murit" (Fericită mi se spune). Denunțînd mitul celebrității concepute ca o pseudomîntuire, Ana Blandiana se revelă, în chip "democratic", sub înfățișarea poetului de totdeauna, pe care Sandburg l-a fixat într-o preacunoscută comparație, cea a unui animal marin care trăiește pe pămînt și care ar vrea să zboare. Inadaptarea funciară e trăsătura sa de căpetenie, sfidînd relativele succese, utopicele privilegii. Laitmotiv al întregii sale producții, acest simțămînt al incongruenței
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
ani în opoziție n-a fost capabil să se reformeze și să producă oameni competenți e, orice s-ar zice, un partid neputincios. Dl. Năstase a marcat un punct când a declarat ritos că nu acceptă șmecheria "algoritmicilor" de a fixa, pe ultima sută de metri, ca funcționari publici o parte din clientela politică. Dar nici jalnica stratagemă de a reboteza ministerele și a pretinde apoi că e vorba de instituții nou-nouțe nu ține! Ba mai mult, spre a da exemplul
Bazinul carbonifer-securist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16327_a_17652]
-
său, Leonardo da Vinci, care asistau la operațiile ce le făceau bărbierii, fără a se înjosi vreodată a mînui singuri instrumentele medicale. * Vieții îi datorăm iluzia, destinului îi datorăm certitudinea. * Demonia acestei prospețimi care vrea să devină Formă, să se fixeze. * Orice Formă implică o revoltă a obiectului față de lume și o supunere față de el însuși. * Ceea ce uiți, ceea ce pierzi te definește tot atît de profund ca și întîmplarea propriu-zisă. Dacă nu chiar mai mult. * Se-ntîmplă să gîndești fiindcă nu poți
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
și Turcia europeană. În acest fel zona Europei de Sud-Est e atotcuprinzătoare, Balcanii fiind, aici, numai o subregiune. Dar exegeții germani deși includ Ungaria în Europa de Sud-Est, o omit din Balcani, deși, uneori, e însoțită de calificative care o fixează aici. Alți geografi propun ca în Balcani să fie considerate a fi numai trei țări: Albania, Bulgaria, Iugoslavia, excluzînd România (cu excepția Dobrogei) din acest spațiu. Ca și Grecia, unde doar părțile Traciei și Macedonia puteau fi incluse în sfera balcanică
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
nu fi izbitor contrastul între tonul laudativ al timpului cu cel polemic de la Timpul. Iar cel care se lua în bețe cu puterea era chiar poetul național, modelul exemplar. Gonța nu-și propune să problematizeze, să rezolve anume ceva. El fixează o perioadă - atît de actuală prin fondul problemei - unul din "condeiele" lui Eminescu, și încarcă totul de atmosfera purtată de personalitățile politice și, nu numai, de atunci cu care Eminescu avea contacte. Sigur că femininul nu poate lipsi și capătă
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
Negrici, sub semnul unei "patologii stilistice"; avem de-a face cu specii ciudate, ivite în momentele de criză ale sistemului sau în perioadele de lungă convalescență pe care le-a traversat literatura sub presiunea factorului politic. O dată stabilit "diagnosticul", criticul fixează termenii ecuației: scriitorul (paleativ), cenzorul (complezent) și lectorul (pervertit), întrebîndu-se, retoric, ce altceva decît o odraslă suferindă, ar fi putut să rezulte din coabitarea celor trei. E de prisos să mai spunem că, dacă estetica totalitară s-ar constitui, la
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
ceva primitiv și vrăjit în ea. Dacă narațiunile mele se complică, nu e în mod voit. Și viața e complicată, cred. Prea mulți încearcă s-o simplifice. L.V.: Romanele dvs. sunt narațiuni gen Mona Lisa, fiindcă din fiecare ungher te fixează câte un personaj. Nu aveți personaje secundare, toate sunt inteligențe în mișcare aduse în prim plan. Li se amestecă poveștile, romanul e un carusel care îl uluiește pe lector, silindu-l astfel să plece în căutarea timpului pierdut. Pe de
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
depăși analiza și a accede la sinteza "tipologizantă", ordonatoare și suverană asupra fapticului brut, asupra a ceea ce poate rezulta doar din intuiție. "Tipul", așa cum îl consideră Goethe, devine, ca model descriptiv, ca "fotografie sincronică", o proiecție a diacroniei, căci el fixează, în dinamica lor, datele procesualității; în sinteza trecutului, în reconstituirea "plantei originare", se prefigurează evoluțiile viitorului. Este notorie corespondența mereu subliniată și repetată de Goethe între demersul științific și cel artistic, între care voința armonizantă a clasicului constituie canavaua comună
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
inclusiv al întîlnirii la Roma cu Karl Philipp Moritz, autor la rîndul său, cu un an înainte, al unui op întitulat Über die bildende Nachahmung des Schönen (Despre imitația imaginativă a Frumosului). Cele trei variante ale relației artistului cu natura fixate de Goethe deja în titlul studiului, relație fundamentală, după cum se știe, pentru antici, numesc, de fapt, trei grade diferite ale "cunoașterii" naturii, atîta cît îi este dată artistului prin creație. Cea dintîi treaptă este proprie "talentului natural", "naiv", cum i-
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
forme vizibile și palpabile". "Tipurile", formele "originare" și "ideale" pe care naturalistul Goethe le identifica grație aceleiași medieri la pragul dintre ontogeneză și filogeneză devin, iată, accesibile, prin creația artistică! Este aici însuși sîmburele poeticii clasicismului weimarian, ce tinde a fixa universalul în particular, permanența, prezentul continuu, în procesualitatea devenirii: ceea ce este "tipic" este concomitent necesar și normativ, este ideea ce se întrupează, dar care, fără trup, nu poate fi. Revenim pe pămînt: dacă, în principiu, romanticii germani n-au agreat
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
e drept, în calitățile sale oficiale din acea vreme. Care era China pe care a văzut-o marele prozator? Una a uniformelor, a revoluției culturale, fără temple și, poate, fără oameni. Ultimul venit din China e Lucian Vasiliu care își fixează călătoria într-o admirabilă carte, Cambei în China (Editura Sedcom Libris, 2000), subintitulată, cu umor, "carte de turism și masaj oriental". Și care e China "lui"? Dacă Sadoveanu ar citi-o, n-ar înțelege nimic. Lucian Vasiliu nu este un
O experiență culturală by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16536_a_17861]
-
presistematice, din care se salvează evoluînd în atmosfera ideii. Adorno o explică prin încercarea refacerii legăturii dintre natură și cultură, recuperarea conținutului metafizic pierdut, prin cuprinderea mediatului în imediatul său și postularea imediatului ca mediat: "legat de ceea ce este deja fixat și, în mod declarat, dedus, legat de artefact, eseul prețuiește natura, confirmînd că ea, pentru ființa umană, nu mai există". Müller-Funk raportează eseul la particularitatea perioadelor de criză, cînd experiența devine categorie radicală a comprehensiunii moderne a lumii, iar eseismul
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
ca să poată fi elucidat fără rest. Dar mai sunt și unele lucruri care se văd cu ochiul liber și cred că un calcul se poate face totuși, fără prea mari riscuri epistemologice: opera majoră este cea care activează simbolurile fundamentale, fixează registrul stilistic și problematica epocii și captează, în formulări de mare forță mnemotehnică liniile generale ale mesajului bun al ființei. Cărțile bune, acest mod aparte de angajament existențial care este opera, iată principala formă de rezistență a culturii române (bătălia
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
minte, de tipul "Noe, mă Noe,/ Ia vino până la gard/ Să-ți spun o vorbă" (O să plouă). Ar trebui urmărite contextele, pentru că ai ci sunt indiciile pentru ceea ce a fost perceput ca punct de sprijin, ca element salvator. Cel care fixează semnificația Arcei pe o ideologie a individualizării este, la începutul deceniului următor, Nicolae Manolescu: Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc. Direcțiile de propagare a sensului sunt aceleași ca în Sistematica poeziei: dinspre rețea către producția literară. Retorica ontologică, așadar
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
tot felul și avînd facilitatea unor călătorii pe tot mapamondul, ca și accesul la cercurile înalte ale puterii de la noi, precum și la personalitățile străine. Întreaga lui existență a fost o kermesă. Secătuirea sa ca prozator - în ultimele decenii și-a fixat activitatea aproape exclusiv în sfera unei cinematografii propagandistice - se pare că nu l-a deranjat prea mult. Ceea ce a scris post festum indică o conștiință acută, care, automat, circumscrie prin cinism întreaga sa prezență de pînă la răsturnarea dictatorului. Departe
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
altă reminiscență a ideologiei comuniste ce și-a găsit drept alibi antiglobalizarea). Altfel spus, găsim sechelele cu tendințe reconstitutive ale vechiului centralism care apasă precum o umbră grea plăpîndele înjghebări democratice, atitudinea civică abia salvată din marasmul totalitar. Obiectivele "rebelului", fixate încă înainte de 1989, nu s-au perimat, așadar, reclamîndu-i noi eforturi chiar împotriva confuziei, a "haosului" care, antistructură fiind, e nu mai puțin un efect malefic al structurilor "noii orînduiri" de funestă memorie. Pe plan cultural, se impune conștiinței critice
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
fatte senza sforzo (Să trudești să creezi lucruri care să pară făcute fără efort.) Așadar, cîte potriviri de geometru în spatele bunului gust, parcă înnăscut... Îl vezi, într-un cadru depărtat, pe Spinoza șlefuind oglinzi. Acele oglinzi în care nu se fixează niciodată figuri, ci numai mulțimi, prinse ca-ntr-un năvod de o teorie principială, clasicizantă, adică. Nu aceeași mefiență față de hazard în artă, slaba nădejde că Pythia ar putea dicta un poem (în care nu e, pare-se, loc de
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
Ea reprezintă, fără nici o îndoială, una dintre cele mai impresionante sinteze din pictura noastră de astăzi. Nivelul următor, cel de-al patrulea, este unul sincretic și, într-o oarecare măsură, neconvențional.Cele cîteva mici instalații răspîndite prin galerie încearcă să fixeze, într-un topos spațio-simbolic, însuși elementul în jurul căruia s-a construit întreaga expoziție: Fînul. Scos din realitatea sa peisagistică și din funcția sa strict furajeră, el este un fel de substanță vitală pentru un ritm existențial nesfîrșit, un flux energetic
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
Fînul. Scos din realitatea sa peisagistică și din funcția sa strict furajeră, el este un fel de substanță vitală pentru un ritm existențial nesfîrșit, un flux energetic și moral în funcție de care o comunitate utopică își reglează respirația cosmică și-și fixează ritmurile ceremoniale. Fînul este, așadar, pentru Gheorghe Ilea, un furaj cvasi-mistic prin care el își alimentează reveriile și prin care se convinge pe sine însuși că visul are consistența realității tangibile. Și, în sfîrșit, cel de-al cincilea nivel este
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
mediate asupra destinului personajelor. Reconstituirea ambianței se face în mod canonic, prin descrierea minuțioasă a interioarelor, a vestimentației, a întrunirilor mondene, a specialităților culinare locale, cultura mesei fiind, cum se știe, o rafinată trăsătură comună întregii Italii. Sînt elemente care fixează mediul, îl fac inconfundabil. Mult mai mult decît proverbele în siciliană (peste optzeci) care tutelează fiecare capitol (pentru înțelegerea cărora autoarea ne trimite, printr-o notă, la dicționar) și decît frînturile de replici în grai local, după moda repropusă cu
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
sus: în acest caz nu e vorba de o exprimare deviantă sau anormală; dimpotrivă, e o mostră de autenticitate maximă a limbajului popular și familiar actual. Tocmai specificitatea devine aici ironică: preluată din uz, prelucrată de discursul publicitar, care o fixează cu un anumit nume și cu o anume topică (în forma originală: "Gogule, probleme, mă?"), ea revine în uz (chiar cu variații neînsemnate: "probleme, Gogule?"), după principiul antonpannesc "de prin lume adunate și iarăși la lume date". Exemplele de mai
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
O să vadă și domnul Geoană la 75 de ani, dacă va fi tot pesedist... Dar cine s-ar fi gândit că molcomul Geoană se poate transforma în viperă de pe Dealul Cetății din Deva? În orice caz, când acest diagnostic este fixat de un fost ministru de externe, dubiile cad precum pensionarii după sistarea compensării medicamentelor, când ministrul sănătății declară cu deplină seninătate în văzul telespectatorilor că situația se va reglementa peste "vreo 75 de zile"1). Perspectivă care i-a născut
Săptămîna sincerităților televizate sau câteva întrebări haralampyene by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11941_a_13266]
-
despre motociclete: așa mi se păreau și ele, ademenitoare, totuși distante în mândria lor, dar cu adevărat strălucitoare pe mozaicul imensei săli iluminate cu neoane puternice; m-au luat frisoanele privindu-le, poate de emoții, poate pentru că aerul condiționat era fixat la grade joase, iar afară arăta 39 grade Celsius, chiar atâta arăta, anul acesta a fost cea mai fierbinte vară pe care am trăit-o, noroc că Riviera Adriaticii e un loc în care, din cauza brizei și a climei mediteraneene
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
noastră, eu n-aș fi făcut niciodată acel pas, care a devenit ulterior inevitabil". Cu precizarea unui resort de primară probitate: "Conștiința nu mi-a îngăduit să devin un sub-om, cum mi s-a cerut. Am decis să mă fixez la Paris". E un nivel de aventură dramatică ce frînge linia existențială structural trasată, ca și traiectul unei activități literare, substanțializate într-un șir de cărți și încununate de-o strălucitoare recunoaștere. O aventură ce dă năvală cu o impetuozitate
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]