3,537 matches
-
culcat pe prispa casei. Când l-am întrebat ce face, mi-a răspuns că a mâncat să moară sătul. Acolo, pe prispă, și-a găsit liniștea veșnică. Altă dată, pășteam oile pe toloaca satului, iar un băiat - vaca. Și de flămând ce era, s-a băgat sub vacă să sugă lapte și așa a murit. Discut uneori cu fratele Gheorghe pe această temă. Nu știu cum se întâmpla că munceam din greu, dar nu aveam nici ce mânca. Lucram totul manual, căci tractoare
„SUNTEM ROMÂNI, NU „MOLDOVENI” ( II ) [Corola-blog/BlogPost/92935_a_94227]
-
rostite de Cornelius din Sfânta Biblie: - „Eu m-am deprins să fiu îndestulat cu ceea ce am. Știu să fiu și smerit, știu să am și de prisos; în orice și în toate m-am învățat să fiu și sătul și flămând, și în belsug și în lipsă.” - Sfanta Scriptura, Filipeni, cap. 4, versetul 11. Născut sub semnul Fecioarei, pe data de 13 septembrie 1949, cu luna în Venus, Cornel s-a bucurat de o iubire nemărginită din partea jumătății sale, persoana care
UN ULTIM Omagiu LUI Cornel Diaconu [Corola-blog/BlogPost/93323_a_94615]
-
pentru noi au fost ca niște sfinți. Așa i-am simțit, așa i-am perceput. Fiindcă i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângâiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții pe părintele Calciu și pentru rugăciunile lui să ne miluiască
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
vlăjgani tineri și în puteri, actuali refugiați din estul Ucrainei, care ar putea lua arma în mâini pentru a-și apăra cu demnitate glia, ci i-au închis cu zecile într-o baracă geroasă, fără pat și așternut, impunându-i, flămânzi și goi, la munci silnice. N-au rezistat calvarului 3 dintre frații mai mici, murind de foame și ger, supraviețuind suferințelor cristice doar Vasile și Dumitru. Peste câteva luni, au îngropat-o, sub zăpadă și ghețari, și pe buna lor
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
și inima plângând de durere, a evocat drumul spinos al consătenilor săi - Constantin Isac, care a avut norocul să se salveze din masacrul din februarie 1941 de la Lunca, și al lui Florea Sainciuc, deportați apoi în Rusia, în ținutul Krasnodar: „Flămânzi, goi și desculți, au fost impuși la munci grele, la tăiat și adunat trestii din mlaștini. Salvarea lor a fost Constantin, care era mai în vârstă și cunoștea puțin rusa. Munceau alături de ei și câțiva băștinași, care le-au spus
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
să ne plimbăm prin oraș și să vedem un muzeu în care, nu știu cum se face, dar erau icoane vechi. Ni se spusese că dacă ajungem după 5 seara, nu vom mai avea masa de seară. Ne-am întors pe la 7, flămânde cum nu se poate, și eu le-am rugat pe chelnerițele de la restaurant să ne dea un ceai cu niște felii de pâine. Eu știam puțin rusește - după 8 ani de rusă, la liceu. Drăguțe s-au înmuiat în fata
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
ce rătăcesc istovitor... Geme pădurea lung sub cerul de plumb. Ca-ntr-un somn nesfârșit, liniștea pământu' a-nvăluit și nicio umbră cu vântul se-ngână, niciun glas de om nu răsună, niciun cânt nu se aude trecând și niciun lup flămând nu privește la lună urlând... Geme pădurea lung sub cerul de plumb, a nins nefiresc de mult, ca-ntr-o poveste, copil fiind într-o altă viață, dintr-un alt timp... Referință Bibliografică: Doina pădurii în iarnă / Nina Dragu : Confluențe
DOINA PĂDURII ÎN IARNĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383160_a_384489]
-
fost, sunt și rămân ca niște sfinți. Așa i-am simțit, așa i-am perceput. Fiindcă i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângâiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Încerc și mă străduiesc să cred și să am convingerea sau nădejdea că vom ști cu toții pe
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
XII. VREMEA ÎMPĂCĂRII, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2310 din 28 aprilie 2017. Hai să ne-mpăcăm cît mai e vreme, Cît mai viețuim ca oameni blînzi, Că și-așa avem multe probleme, Și de bine sîntem toți flămînzi. Vom fi prea bătrîni și slabi odată, Ori poate nu vom mai fi deloc, Pentru-a repara viața stricată De-un absurd și condamnabil joc. Se apleacă talerul balanței Numai între bine și-ntre rău, Hai să nu lăsăm șansa
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
ta pornesc la drum. Nu-ți fă griji, căci ne vom recunoaște, ... Citește mai mult Hai să ne-mpăcăm cît mai e vreme,Cît mai viețuim ca oameni blînzi,Că și-așa avem multe probleme,Și de bine sîntem toți flămînzi.Vom fi prea bătrîni și slabi odată, Ori poate nu vom mai fi deloc,Pentru-a repara viața stricatăDe-un absurd și condamnabil joc. Se apleacă talerul balanțeiNumai între bine și-ntre rău,Hai să nu lăsăm șansa speranțeiPrăbușită-n
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
faldurile perdelei, dispunerea aparentă a ciornelor... Toată casa e o capcană. MAGISTRATUL. Voi guverna iarăși gloata asta infamă! Purtătoare de rabie! Simbol al rebeliunii necontenite! Dezordinea fără scop sigur; idioțenia numită voință populară! Va trebui să hrănesc o haită mereu flămândă, chiar și atunci când e ghiftuită până-n gât! Să-i asigur o viață îndestulată Romancierului, pentru a-și așterne pe hârtie, fără grijă, inepțiile lui, de care m-am săturat până peste cap. Ura lui bolnavă împotriva Stațiunii, doar pentru că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
el: încă mai sufla. Atunci i-am înfipt sabia în burtă, i-am despicat-o și când i-am scos mațele, din ele s-a rostogolit în zăpadă ordinul „Sf. Gheorghe” cu eșarfă și vreo trei nasturi. Lupul dracului, de flămând ce era, îl mâncase pe bietul Korolev cu uniformă cu tot! — Bună ziua! - spuse atunci pan Bijinski, ce intrase neobservat de nimeni. Jupânul Macek e acasă? — Pan Bijinski! - bâigui speriat Macek, sculându-se repede de la masa cazacilor. Ce onoare! Poftiți, poftiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ochii, toți se simțeau mișcați și în sufletul lor se năștea, firavă, senzația că barca ar putea să se răstoarne. într-un târziu ajunseră în fața locuinței creștinului, mai bine zis în fața izbei lui. O droaie de copii frumoși, blonzi și flămânzi, ieșiră pe mal înaintea lor, manifestându-și deplina satisfacție. Episodul 136 JUDECATĂ îNȚELEAPTĂ Dintotdeauna, imaginea unor copii de pescar dând năvală spre barca plină de pește a vajnicului lor tată a fost o vedere plăcută ochiului omenesc. Căci ce poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de haiducie, de înstrăinare. Mulți luau calea codrilor, dar cum nici pe-acolo nu trecea nimeni, luau calea orașelor, unde cerșeau prin fața hanurilor, a bisericilor, a curților boierești. Urzicile, ștevia, loboda ajunseseră la prețuri exorbitante. în târgul Vasluiului o mulțime flămândă a devorat un car cu măcriș cu tot. în fața unui sat părăsit fu văzută pe la cântători o namilă de lup care, cu hăpăituri mari, icnind de poftă, își mânca o labă. Hangița Firuța, care ținea hanul din locul numit „La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
foarte curios: în numai trei zile vom transporta o greutate de aproape opt milioane de kilograme la o distanță de două mii de kilometri... Ce părere ai? Opt milioane de kilograme de alimente ar fi hrănit două sute de mii de copii flămânzi timp de trei luni, dar în loc să salvăm copii, ne folosim ingeniozitatea, capacitatea organizatorică și milioane de franci pentru ca o mână de idioți să se omoare în Libia, în loc să lăsăm să fie omorâți în Niger. Făcu un semn de rămas-bun cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fotografiile șocante și-și încreți fruntea, îngrozit. — Nu mă miră! recunoscu. Sunt teribile. — Înspăimântătoare, aș spune, adăugă austriacul. Dar și mai înspăimântător mi se pare să mergi acolo și să vezi nu numai că sunt mutilați, ci că sunt și flămânzi și abandonați. Dacă n-ar exista o mână de misionari care fac pe dracu-n patru ca s-o scoată la capăt, majoritatea ar fi murit de mult. — Și ce legătură are asta cu tuaregii sau cu ostaticii? — Trei dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
hiene îl făcu să tresară de spaimă. Din nou, un fior, mai puternic, îi străbătu șira spinării. Hienele rareori îndrăznesc să atace omul direct. Așa i s-a spus întotdeauna, dar, de asemenea, i se povestiseră teribile întâmplări despre hiene flămânde care, în disperarea lor, nu ezitau să atace în haită. Și el nu avea o pușcă, nici un cuțit, nici măcar un simplu băț cu care să se apere de fiare. Își petrecuse ore întregi în sălile de fitness și cheltuise mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că nu era o afacere prea cinstită, i-a și spus-o, dar Magdika era de părere că simpla eventualitate merita câte un sendviș. Iar lui „evenimentele“ nu i-au fost de prea mare folos, deci era mai tot timpul flămând, așa că a acceptat oferta. Și despre faptul că el nu a fost întotdeauna Károly. Pe vremuri se numea Pál, Szén Pál, conductorul, până când și-a pierdut credința. Atunci brigada a începu să-l ia peste picior că, dacă atunci când i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
condamnați să suporte inconfortul băncilor de lemn, tot așa erau pe atunci oameni care nu aveau nici bani, nici rang și care, din acest motiv, erau mâncați de ploșnițele divanelor stațiilor de poștă; că, în sfârșit, așa cum astăzi există oameni flămânzi, sărmani, în zdrențe, oameni care merg pe liniile de cale ferată, tot așa atunci trăiau oameni la fel de flămânzi, la fel de jalnici, în aceleași zdrențe și rătăcind pe traseul poștei. De mult au putrezit mătăsurile, s-au prăvălit de vechime caretele, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nici rang și care, din acest motiv, erau mâncați de ploșnițele divanelor stațiilor de poștă; că, în sfârșit, așa cum astăzi există oameni flămânzi, sărmani, în zdrențe, oameni care merg pe liniile de cale ferată, tot așa atunci trăiau oameni la fel de flămânzi, la fel de jalnici, în aceleași zdrențe și rătăcind pe traseul poștei. De mult au putrezit mătăsurile, s-au prăvălit de vechime caretele, și molia demult a mâncat blana de sobol, dar oamenii pare că nu s-au schimbat, pare că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
într-o parte, un sân cu gurguiul de culoare cafenie și cu mici proeminențe de culoare albă jur împrejur. În sfârșit, finalul și convingerea că farmecele femeii care inflamează senzualitatea noastră sunt ca mirosurile de mâncare: te ispitesc atunci când ești flămând și îți produc silă atunci când ești sătul. Când am ieșit, era deja dimineață. Din hornul casei vecine ieșea un val nevăzut de căldură care clătina cerul. Străzile erau pustii, luminoase, deși soarele nu răsărise încă. Tramvaiele nu se vedeau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
danteluță pe margini. E gata masa! Ei, dar văd că n-ați apucat încă să vă faceți comod, adăugă ea văzând pe pat bagajele lui nedesfăcute. Nu-i bai, o să aveți timp după aceea. Haideți la masă, că sigur sunteți flămând după atâta drum! Fără să mai aștepte, femeia se răsuci pe călcâie și ieși din cameră. Nu mai încăpea nici o îndoială, trebuia s-o urmeze. Cristi închise ușa și coborî după ea scara spre încăperile de la parter. Aici, dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
departe tăcută. Pe măsură ce trecea vremea, devenea tot mai sigur că era glasul lui Rândunel. Copilul rătăcise de unul singur prin pădure timp de două zile iar acum, prin cine știe ce minune, pașii îl aduseseră aproape de ai lui. Desigur că era obosit, flămând și înfricoșat peste măsură. Poate că nici nu mai era în stare să vorbească. Probabil că se lovise de ceva în întuneric și scosese un strigăt de teamă. Strugurel nu mai stătu nici o clipă pe gânduri. Mulțumind în gând lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Se va orienta și își vor găsi ei drumul împreună înapoi spre tabără. Oare de ce puștiul nu voia să-l asculte? De ce nu rămânea pe loc, acolo unde se afla ca să poată ajunge la dânsul? Știa că este obosit și flămând și nu credea că îi arde de joacă. Își alungă repede gândul acesta din minte continuându-și căutarea. În jur se făcu dintr-o dată liniște. Până și zgomotul pașilor săi prin frunzișul de pe jos abia se mai auzea. Se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
No, de acum am cam terminat pentru noaptea asta, spuse Calistrat, evitând întrebarea, nu mai avem ce face aici. Putem să ne ducem la casele noastre. Cocoșii au cântat pentru a treia oară și vâlva se va duce la culcare flămândă. Care cocoși? se miră inspectorul. Eu nu am auzit nici un cocoș. E numai un fel de a spune, măi, băiete! Puterea bestiei e legată într-un fel de întuneric, de întunericul nopții în mod special. Lumina zilei o arde, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]