KorAP: Find »[drukola/base=flagel & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...28 29 30 ...36 >

881 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861

și îi surâde cu un fel de recunoștință. \ Da, spune el, chiar asta și vreau. PRIVIND MEREU FOAIA, AȘTEAPTĂ PUȚIN, APOI SE AȘEAZĂ. RIEUX ASCULTA ÎN ACELAȘI TIMP UN FEL DE ZUMZET NELĂMURIT CARE, ÎN ORAȘ, PĂREA SĂ RĂSPUNDĂ ȘUIERĂTURILOR FLAGELULUI. AVEA, EXACT ÎN ACEST MOMENT, O PERCEPȚIE EXTRAORDINAR DE ASCUȚITĂ A ACESTUI ORAȘ CARE SE ÎNTINDEA LA PICIOARELE LUI, A LUMII ÎNCHISE PE CARE O ALCĂTUIA ȘI A URLETELOR CUMPLITE PE CARE ACESTA LE ÎNĂBUȘEA ÎN NOAPTE. VOCEA LUI S-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-SE DE EI. DAR ASTA NU ERA O MÂNGÂIERE. CEEA CE ERA ÎNSĂ MAI REMARCABIL, ȘI RAMBERT A FĂCUT DECI ACEASTĂ REMARCĂ, ERA FAPTUL CĂ, ÎN TOIUL UNEI CATASTROFE, UN BIROU ÎȘI PUTEA CONTINUA SERVICIUL ȘI LUA INIȚIATIVE CA ȘI ÎNAINTEA FLAGELULUI, ADESEA FĂRĂ ȘTIREA AUTORITĂȚILOR MAI MARI, PENTRU SINGURA RAȚIUNE CĂ ERA FĂCUT PENTRU ACEST SERVICIU. Perioada care urma a fost, pentru Rambert, în același timp, cea mai ușoară și cea mai grea. Era o perioadă de paralizare. Fusese în toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
ȘI AL FRICII. E ADEVĂRAT, ÎN ORICE CAZ, CĂ NEMULȚUMIREA NU ÎNCETA SĂ CREASCĂ ȘI CĂ AUTORITĂȚILE NOASTRE SE AȘTEPTASERĂ LA ORICE ȘI SE GÂNDISERĂ SERIOS LA MĂSURILE CE TREBUIAU LUATE ÎN CAZUL ÎN CARE ACEASTĂ POPULAȚIE, ȚINUTĂ SUB IMPERIUL FLAGELULUI, S-AR FI RIDICAT LA REVOLTĂ. ZIARELE AU PUBLICAT DECRETE CARE REÎNNOIAU INTERZICEREA IEȘIRII DIN ORAȘ ȘI AMENINȚAU CONTRAVENIENȚII CU CONDAMNĂRI LA ÎNCHISOARE. PATRULE AU ÎNCEPUT SĂ STRĂBATĂ ORAȘUL. ADESEA, PE STRĂZILE PUSTII ȘI ÎNCHISE, SE VEDEAU ÎNAINTÂND, ANUNȚATE MAI

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
cum îl vezi. N-o să mai fie nevoie să i se facă toaleta. O să se ducă de-a dreptul. Se repeta de asemenea și predica lui Paneloux, dar cu următorul comentariu: "Înțeleg această plăcută înflăcărare. La începutul și sfârșitul unui flagel s-a făcut întotdeauna puțină retorică. La început, obiceiul nu este încă pierdut și, când se sfârșește, de fapt se reia. În clipa nenorocirii te obișnuiești cu adevărul, cu tăcerea adică. Să așteptăm". Tarrou nota, în sfârșit, că avusese o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
PE CONCETĂȚENII NOȘTRI, CU GRIJA UNEI SCRUPULOASE OBIECTIVITĂTI, ASUPRA PROGRESELOR SAU REGRESELOR BOLII; SĂ LE FURNIZEZE MĂRTURIILE CELE MAI AUTORIZATE ASUPRA VIITORULUI EPIDEMIEI; SĂ SPRIJINE ÎN COLOANELE LUI PE TOȚI CEI CARE, CUNOSCUȚI SAU NECUNOSCUȚI, SUNT DISPUȘI SĂ LUPTE ÎMPOTRIVA FLAGELULUI; SĂ SUSȚINĂ MORALUL POPULAȚIEI, SĂ TRANSMITĂ DIRECTIVELE AUTORITĂȚILOR ȘI, ÎNTR-UN CUVÂNT, SĂ GRUPEZE TOATE BUNELE INTENȚII ÎNTR-O LUPTĂ EFICACE ÎMPOTRIVA NENOROCIRII CARE NE LOVEȘTE. ÎN REALITATE, ACEST ZIAR S-A MĂRGINIT FOARTE CURÂND SĂ PUBLICE ANUNȚURI DE NOI

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
străini. "Oran ! da, Oran ! Dar nu, gândea medicul, a iubi sau a muri împreună, nu există pentru noi alt ajutor; ei sunt prea departe." ȘI EXACT CEEA CE MAI RĂMÂNE DE EVOCAT ÎNAINTE DE A AJUNGE LA PUNCTUL MAXIM AL CIUMEI, ÎN TIMP CE FLAGELUL ÎȘI ADUNA TOATE PUTERILE PENTRU A LE ARUNCA ASUPRA ORAȘULUI ȘI A PUNE DEFINITIV STĂPÂNIRE PE EL, SUNT LUNGILE SFORȚĂRI DISPERATE ȘI MONOTONE PE CARE ULTIMII INȘI, CA DE PILDĂ RAMBERT, LE FĂCEAU PENTRU A-ȘI REGĂSI FERICIREA ȘI PENTRU

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
artere erau pustii. Cottard și Rambert au luat-o pe niște străzi cu arcade și au mers îndelung fără să vorbească. Această tăcere, această moarte a culorilor și a mișcărilor putea fi atât de bine a verii ca și a flagelului. Nu știai dacă aerul era greu de amenințări sau de pulbere și de arșiță. Trebuia să observi și să reflectezi ca să dai de ciumă. Căci ea nu se trăda decât prin semne negative. Cottard, care avea afinități cu ea, l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
MULT MAI TÂRZIU, PRIN FORȚA LUCRURILOR, A DISPĂRUT ȘI ACEASTĂ ULTIMĂ PUDOARE ȘI AU FOST ÎNGROPAȚI ÎN DEZORDINE, UNII PESTE ALȚII, BĂRBAȚI ȘI FEMEI, FĂRĂ VREO PREOCUPARE PENTRU DECENȚĂ. DIN FERICIRE, ACEASTĂ ULTIMĂ RUȘINE A MARCAT NUMAI ULTIMELE MOMENTE ALE FLAGELULUI. ÎN PERIOADA DE CARE NE OCUPĂM, DESPĂRȚIREA GROPILOR EXISTA ȘI PREFECTURA ȚINEA MULT LA ACEST LUCRU. ÎN FUNDUL FIECĂREIA DIN ELE UN STRAT GROS DE VAR NESTINS FUMEGA ȘI CLOCOTEA. PE MARGINILE GROPII, DINTR-UN MORMAN DIN ACELAȘI VAR IEȘEAU CLĂBUCI

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
de regretabil este faptul că nu poate reda aci nimic care să fie spectaculos, ca de pildă vreun model sau vreo acțiune strălucită, asemănătoare celor pe care le găsești în povestirile vechi, dar nimic nu e mai spectaculos decât un flagel și, prin însăși durata lor, marile nenorociri sunt monotone. În amintirea celor care le-au trăit, îngrozitoarele zile de ciumă nu apar ca niște mari flăcări somptuoase și pline de cruzime, ci mai ales asemenea unui interminabil mers târșit care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
o dată fixați în această nouă atitudine, străfulgerări, întoarceri, lucidități bruște îi readuceau pe cei loviți la o sensibilitate mai proaspăta și mai dureroasă. Erau necesare pentru asta acele momente de uitare în care făureau câte un plan care presupunea că flagelul a luat sfârșit. Era necesar să fi resimțit deodată, și ca efect al vreunui dar ceresc, mușcătura unei gelozii fără obiect. Altora li se întâmpla să aibă reînvieri bruște, ieșeau din toropeala lor în anumite zile ale săptămânii, firește duminica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
închisă, se redeschidea fără veste. Și, treziți brusc, ei își pipăiau atunci, cu un fel de plăcere, marginile zgândărite ale rănii, regăsind într-o străfulgerare suferința lor împrospătată deodată și, împreună cu ea, chipul răvășit al iubirii lor. Dimineața reveneau la flagel, adică la rutină. Dar cu cine, se va spune, semănau acești despărțiți ? Ei bine, simplu, nu semănau cu nimic. Sau, dacă preferați, semănau cu toată lumea, aveau o înfățișare cu totul generală, împărtășeau placiditatea și agitația puerilă a cetății. Pierdeau aparențele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
cumpărau. Totul era acceptat în bloc. Putem spune in încheiere că despărțiții nu mai aveau acel privilegiu ciudat care îi ocrotise la început. Pierduseră egoismul iubirii și folosul pe care-l trăgeau din el. Cel puțin, acum, situația era clară, flagelul privea pe toată lumea. Noi toți, în mijlocul detunăturilor care se auzeau la porțile orașului, a ștampilelor care ne pecetluiau viața sau decesul, în mijlocul incendiilor și al fișelor, al teroarei și al formalităților, sortiți unei morți infame, dar trecute într-un registru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
încă însorite, în lipsa zgomotelor de vehicule și de mașini care constituie de obicei tot specificul sonor al orașelor, nu era decât o enormă rumoare surdă de pași și de voci înăbușite, dureroasa alunecare a miilor de tălpi, ritmată de șuieratul flagelului sub cerul apăsător, în sfârșit un târșâit de picioare interminabil și înăbușitor care umplea încetul cu încetul tot orașul și care, seară de seară, dădea încăpățânării oarbe, care în inimile noastre ținea loc de dragoste, glasul ei cel mai adevărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
în timpul acestor interminabile săptămâni. Și acestea erau și gândurile pe care le putea citi și pe fețele prietenilor săi. Dar cel mai primejdios efect al istovirii care îi cuprindea puțin câte puțin pe toți cei care continuau această luptă împotriva flagelului nu consta în indiferența față de evenimentele exterioare și de emoțiile celorlalți, ci în neglijența în voia căreia se lăsau. Căci aveau atunci tendința de a evita toate gesturile care nu era strict folositoare și care li se păreau întotdeauna mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
delăsarea ta ca să te infecteze. Când ți-ai petrecut timpul în felul lui Cottard, văzând denunțători posibili printre toți cei cărora, totuși, le căutai tovărășia, poți să înțelegi acest sentiment. Înțelegi foarte bine durerea oamenilor care trăiesc cu ideea că flagelul poate, de la o zi la alta, să le pună mâna pe umăr și că se pregătește poate s-o și facă în momentul în care ei se bucură de a fi încă sănătoși și zdraveni. Pe cât e cu putință, Cottard

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
frați ai săi. Și părintele, lovind cu pumnul marginea amvonului, a strigat: "Frații mei, trebuie să fim acela care rămâne!" Nu era vorba de a renunța la precauții, la ordinea inteligentă pe care o societate o introduce în dezordinea unui flagel. Nu trebuiau ascultați acei moraliști care spun că trebuie să îngenunchem și să abandonăm totul. Trebuie doar să începem să înaintăm în beznă, puțin orbește și să încercăm să facem binele. Cât despre rest, trebuie să stăm locului și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
suprimată. După cum spunea Cottard, la care Tarrou observa un limbaj din ce în ce mai ironic, în fiecare zi era Ziua Morților. Și realmente, focurile sărbătorești ale ciumei ardeau în crematoriu cu o veselie tot mai mare. Cei drept, de la o zi la alta flagelul se instalase cât mai comod parcă în forma lui paroxistică și vădea în omorurile lui zilnice precizia și regularitatea unui bun funcționar. În principiu, și după părerea personalităților competente, acesta era un semn bun. Graficul progreselor ciumei, cu creșterea lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
judec pe acești ceilalți. Există o calitate, care îmi lipsește, ca să nu fiu un ucigaș rațional. Nu e deci o superioritate. Dar acum, consimt să fiu ceea ce sunt, am învățat ce e modestia. Spun numai că există pe acest pământ flageluri și victime și că trebuie, atât cât e posibil, să refuzi să fii de partea flagelului. Asta ți se va părea poate puțin cam simplu și nu știu dacă e simplu, dar știu că e adevărat. Am auzit atâtea raționamente

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
Nu e deci o superioritate. Dar acum, consimt să fiu ceea ce sunt, am învățat ce e modestia. Spun numai că există pe acest pământ flageluri și victime și că trebuie, atât cât e posibil, să refuzi să fii de partea flagelului. Asta ți se va părea poate puțin cam simplu și nu știu dacă e simplu, dar știu că e adevărat. Am auzit atâtea raționamente care erau cât pe-aci să mă zăpăcească de cap, și care au zăpăcit suficient alte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
înțeles că toată nenorocirea oamenilor vine de-acolo că ei nu folosesc un limbaj clar. M-am hotărât atunci să folosesc un limbaj clar și să am o purtare deschisă ca să găsesc drumul cel bun. În consecință, spun că există flageluri și victime, și nimic mai mult. Dacă, spunând asta, devin flagel eu însumi, cel puțin eu nu consimt la asta. Încerc să fiu un ucigaș nevinovat. Vezi că nu e o ambiție mare. Ar trebui, bineînțeles, să existe o a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
folosesc un limbaj clar. M-am hotărât atunci să folosesc un limbaj clar și să am o purtare deschisă ca să găsesc drumul cel bun. În consecință, spun că există flageluri și victime, și nimic mai mult. Dacă, spunând asta, devin flagel eu însumi, cel puțin eu nu consimt la asta. Încerc să fiu un ucigaș nevinovat. Vezi că nu e o ambiție mare. Ar trebui, bineînțeles, să existe o a treia categorie, aceea a adevăraților medici, dar fapt e că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
familiile care trebuiau să rămână cele mai străine de bucuria generală au fost, indiscutabil, acelea care, chiar în acest moment, aveau un bolnav în luptă cu ciuma într-un spital și care, în casele de carantină sau acasă, așteptau ca flagelul să sfârșească într-adevăr cu ele așa cum sfârșise cu ceilalți. Aceste familii trăgeau desigur nădejde, dar făceau din ea o provizie pe care o țineau în rezervă, și din care își interziceau să consume înainte de a avea cu adevărat dreptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
GESTICULA ÎN MOD DEZORDONAT, VORBIND REPEDE ȘI TARE. L-A ÎNTREBAT PE TARROU DACĂ ÎNTR-ADEVĂR CREDE CĂ DECLARAȚIA PREFECTURII PUNE CAPĂT CIUMEI. BINEÎNȚELES, TARROU CONSIDERA CĂ O DECLARAȚIE ADMINISTRATIVĂ NU ERA SUFICIENTĂ PRIN EA ÎNSĂȘI PENTRU A OPRI UN FLAGEL, DAR ERA LOGIC SĂ CREZI CĂ EPIDEMIA, CU EXCEPȚIA NEPREVĂZUTULUI, AVEA SĂ ÎNCETEZE. ― Da, spunea Cottard, cu excepția neprevăzutului. Și există întotdeauna neprevăzutul. Tarrou i-a atras atenția că, de altfel, prefectura prevăzuse întrucâtva neprevăzutul, prin faptul că instituise un termen de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
eliberată de ciumă. Și se părea că molima, gonită de frig, de lumini și de mulțime ieșise din adâncimile întunecate ale orașului și se refugiase în această odaie caldă ca să dea ultimul ei asalt asupra trupului inert al lui Tarrou. Flagelul nu mai răscolea cerul orașului. Dar șuiera încet în aerul greu al încăperii. Pe el îl auzea Rieux de ore întregi. Trebuia așteptat ca și aici să se oprească, și aici ciuma să se declare învinsă. Puțin înaintea zorilor, Rieux

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
nu facă parte dintre cei care tac, pentru a depune mărturie de partea acestor ciumați, ca să lase cel puțin o amintire a nedreptății și a violenței care li s-a făcut, și ca să afirme doar ceea ce se învață în timpul unui flagel, că există în oameni mai multe lucruri de admirat decât de disprețuit. Dar el știa în același timp că această cronică nu putea fi a victoriei definitive. Ea nu putea fi decât mărturia a ceea ce trebuise el să împlinească și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]