1,215 matches
-
celui de al doilea.( G.)/Datorită celui de al doilea am câștigat concursul. (D.) Observații: În limbajul popular, dativul se exprimă uneori prin morfemul proclitic lui: Am dat lui al doilea un măr. Pronumele simple întâiul, primul, secundul, ultimul realizează flexiunea cazuală la nivelul morfemului determinării (înscris organic în structura lor internă) și la nivelul dezinenței, înscrisă în flexiune internă, ambele variabile totodată și în funcție de gen și număr. Singular N.Ac.: -Ø + l(M.): primul, ultimul, întâiul -ă(e) + a(F.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dativul se exprimă uneori prin morfemul proclitic lui: Am dat lui al doilea un măr. Pronumele simple întâiul, primul, secundul, ultimul realizează flexiunea cazuală la nivelul morfemului determinării (înscris organic în structura lor internă) și la nivelul dezinenței, înscrisă în flexiune internă, ambele variabile totodată și în funcție de gen și număr. Singular N.Ac.: -Ø + l(M.): primul, ultimul, întâiul -ă(e) + a(F.): prima, ultima, întâia G.D.: -Ø + lui(M.): primului, ultimului, întâiului -e + i(a)(F.): primei(a), ultimei(a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
întrebuințează la genitiv-dativ feminin. Plural N.Ac.: -i + -i(M.): primii, ultimii, întâii -e + -le(F.): primele, ultimele, întâiele G.D.: -i + lor(M.): primilor, ultimilor, întâilor -e + lor(F.): primelor, ultimelor, întâielor Pronumele ordinal întâiul(dintâiul) realizează cel mai adesea flexiunea cazuală și opoziția de gen și număr prin intermediul morfemului cel: Singular N.Ac.: cel dintâi(M.), cea dintâi(F.) G.D.: celui dintâi(M.), celei dintâi(F.) Plural N.Ac.: cei dintâi(M.), cele dintâi(F.) G.D.: celor dintâi(M. și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
venit trei.” MORFOLOGIA PRONUMELUI INTEROGATIVTC "MORFOLOGIA PRONUMELUI INTEROGATIV" Sub aspect morfologic, pronumele interogative se disting de adverbe, cu care se aseamănă funcțional, în planul actului lingvistic, prin caracterul lor variabil. Face excepție pronumele ce, care rămâne invariabil. Celelalte pronume au flexiune, parțială, în funcție de gen, număr și caz. Genultc "Genul" Se diferențiază după gen pronumele câți (și compusul câte câți), la nivelul dezinențelor: -i/-e (câți/câte) și pronumele compus al câtelea, la nivelul ambilor constituenți; dezinențial, primul constituent (-l/-Ø), prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
parțială, în funcție de gen, număr și caz. Genultc "Genul" Se diferențiază după gen pronumele câți (și compusul câte câți), la nivelul dezinențelor: -i/-e (câți/câte) și pronumele compus al câtelea, la nivelul ambilor constituenți; dezinențial, primul constituent (-l/-Ø), prin flexiune internă, al doilea constituent (ă/ele): a câta/al câtelea. Observații: La forma de feminin, a câta, particula deictică a asimilează dezinența -ă, de altfel, niciodată reperabilă în texte autentice: a câtă + a ® a câta. Numărultc "Num\rul" Pronumele cine
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin morfemul pe, marcă de acuzativ, generală pentru al câtelea, condiționată de trăsătura semantică + uman pentru câți: Pe câți ai văzut?, Câte ai citit tu? Pronumele care realizează genitiv-dativul prin dezinențe specific pronominale, diferențiate în funcție de gen și număr, înscrise în flexiune internă: Singular: -ui (M.): căruia -ei ( F.): căreia Plural: -or (M., F.): cărora În structura formelor de genitiv-dativ pronumele primește particula deictică -a. Pronumele cine cunoaște numai forme de singular și la G.D.; este lipsit de particula-a; forma, neregulată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
S-ar putea să fie Cine-știe-cine/ Care n-a mai fost și care vine.” (T. Arghezi, I, p. 102), „O lume-ntreagă de închipuiri umoristice îi umpleau creierii, care mai de care mai bizară.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 32) Flexiunea pronumelor nehotărâte depinde de structura lor internă și de trăsăturile semantice definitorii; unele pronume rămân invariabile, iar altele își schimbă forma numai pentru exprimarea unor categorii gramaticale sau numai a unor opoziții categoriale. Sunt invariabile pronumele compuse în baza pronumelui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantică - uman: ceva, fiece, orice, altceva și locuțiunea cine știe ce. Pronumele oarecare și careva nu-și schimbă forma, dar realizează opoziția nominativ-acuzativ prin intermediul morfemului pe. Sunt variabile în funcție de gen, număr și caz, pronumele unul, altul, vreunul, oricare, fiecare. Dintre acestea au flexiune completă numai pronumele unul, altul și vreunul. Pronumele oricare își schimbă forma în funcție de gen și număr numai la genitiv-dativ: oricăruia (M.), oricăreia (F.), oricărora (M.,F.). Sunt variabile în funcție de gen și caz pronumele compuse pe baza pronumelui cine: cineva, oricine
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
F.), oricărora (M.,F.). Sunt variabile în funcție de gen și caz pronumele compuse pe baza pronumelui cine: cineva, oricine, fiecine, altcineva, numai la singular: cui, cuiva, fiecui, altcuiva. Opozițiile categoriale se exprimă prin dezinențe, unele specific pronominale, libere sau înscrise în flexiune internă. Genul și numărultc "Genul [i num\rul" Pronumele care realizează opoziția de gen și număr la nominativ-acuzativ prezintă dezinențele: Singular: -l (M)/-a (F): unul/una, altul/alta, vreunul/vreuna Plural: ii/ele: « (-i + -i/-e + -le): unii/unele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc. Pronumele altul primește frecvent la nominativ-acuzativ articolul nedefinit un, care introduce ideea de adăugire: „A venit un altul.” Pronumele oarecare, oarecine sunt totdeauna precedate de articolul nehotărât un: un oarecine, un oarecare. Pronumele compuse pe baza pronumelui cine au flexiune neregulată, dar marcată de aceeași dezinență de G.D. -ui: oricui, cuiva, fiecui, altcuiva. Plural N.Ac.: -i, -ii (M), -e, ele (F): anumiți, unii, anumite, unele G.D.: -or (a): anumitor, unora. Distincția nominativ-acuzativ este asigurată la pronumele marcate prin trăsătura
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în baza lui cine: oricine, cineva, fiecine, altcineva, precum și alte pronume compuse: altceva, careva și locuțiuni pronominale: cine știe cine, care mai de care. Alți termeni se întrebuințează numai adjectival: fiece, anumiți. MORFOLOGIA ADJECTIVULUI NEHOTĂRÎTTC "MORFOLOGIA ADJECTIVULUI NEHOT|R~T" În cursul flexiunii, adjectivul nehotărât își schimbă forma în funcție de gen, număr și caz, la fel ca pronumele corespunzătoare. La genitiv-dativ, adjectivele se deosebesc de pronume prin absența particulei deictice a: oricărei studente/oricăreia. Adjectivele corespunzătoare pronumelor unul, altul, vreunul prezintă forme „nearticulate”: un
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de pronumele câți și oricâți, numai la plural, nominativ-acuzativ, de pronumele al câtelea, numai la singular nominativ-acuzativ, iar de pronumele care și oricare, numai la singular genitiv-dativ. În planul expresiei, opoziția se realizează prin dezinențe libere la nominativ-acuzativ, înscrise în flexiune internă, la genitiv-dativ, sau numai prin flexiune internă (pronumele al câtelea/a câta). Pronumele compus cel ce nu are feminin. Pronumele compus ceea ce are formă de feminin, dar sens neutru: „Urechea lui îi șoptea în gânduri lungi tocmai ceea ce voia
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
plural, nominativ-acuzativ, de pronumele al câtelea, numai la singular nominativ-acuzativ, iar de pronumele care și oricare, numai la singular genitiv-dativ. În planul expresiei, opoziția se realizează prin dezinențe libere la nominativ-acuzativ, înscrise în flexiune internă, la genitiv-dativ, sau numai prin flexiune internă (pronumele al câtelea/a câta). Pronumele compus cel ce nu are feminin. Pronumele compus ceea ce are formă de feminin, dar sens neutru: „Urechea lui îi șoptea în gânduri lungi tocmai ceea ce voia el să i se răspundă.” (M. Eminescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
feminin. Pronumele compus ceea ce are formă de feminin, dar sens neutru: „Urechea lui îi șoptea în gânduri lungi tocmai ceea ce voia el să i se răspundă.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 46) La nominativ-acuzativ dezinențele sunt aceleași cu cele din flexiunea nominală: -i/-e: câți/câte. La genitiv-dativ, dezinențele de caz, diferite în funcție de gen, sunt specifice flexiunii pronominale: -ui/-ei: căruia, oricăruia/căreia, oricăreia. La genitiv-dativ, dezinența este urmată de particula deictică a: căruia, oricăreia. Numărultc "Num\rul" Opoziția singular-plural este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gânduri lungi tocmai ceea ce voia el să i se răspundă.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 46) La nominativ-acuzativ dezinențele sunt aceleași cu cele din flexiunea nominală: -i/-e: câți/câte. La genitiv-dativ, dezinențele de caz, diferite în funcție de gen, sunt specifice flexiunii pronominale: -ui/-ei: căruia, oricăruia/căreia, oricăreia. La genitiv-dativ, dezinența este urmată de particula deictică a: căruia, oricăreia. Numărultc "Num\rul" Opoziția singular-plural este realizată în toată paradigma cazuală de pronumele cel ce și numai la genitiv-dativ, de pronumele care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
primului constituent, prin dezinență: N.Ac.: -Ø/-i: cel ce/cei ce; G.D.: -ui/-or: celui ce/celor ce La nominativ-acuzativ se produce și alternanța fonetică l/i: cel/cei. Pronumele care și oricare exprimă opoziția prin dezinențe înscrise în flexiune internă, fiind urmate de particula deictică -a; G.D.: -ui, -ei(a)/-or(a): căruia, căreia/cărora; oricăruia, oricăreia, oricărora Cazultc " Cazul" Pronumele cel ce exprimă opoziția cazuală la nivelul primului constituent, prin dezinențe: N.Ac.: -Ø (singular), -i, -e (plural
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ac.: -Ø (singular), -i, -e (plural) cel ce, cei ce G.D.: -ui, -or celui ce, celor ce Pronumele care, oricare (la singular și plural) și câți și oricâți (numai la plural) exprimă opoziția cazuală prin dezinențe, la G.D. înscrise în flexiune internă: N.Ac.: -e (singular); -i, -e (plural): care, oricare, câți, câte, oricâți, oricâte G.D.: -ui (a)(M.), -ei (a)(F.); -or (a)(M.,F.): căruia, căreia, cărora, oricărora, câtora, oricâtora Pronumele cine și oricine au flexiune neregulată, marcată de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
G.D. înscrise în flexiune internă: N.Ac.: -e (singular); -i, -e (plural): care, oricare, câți, câte, oricâți, oricâte G.D.: -ui (a)(M.), -ei (a)(F.); -or (a)(M.,F.): căruia, căreia, cărora, oricărora, câtora, oricâtora Pronumele cine și oricine au flexiune neregulată, marcată de aceeași dezinență, de masculin, -ui, la genitiv-dativ, dar fără particula -a: cui, oricui. Distincția nominativ-acuzativ se realizează prin morfemul pe: câți/pe câți, cel ce/pe cel ce, iar omonimia genitiv-dativ se anulează prin morfemul a, marcă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adjectiv-pronume este relativă; când precede regentul, se întrebuințează și pronumele fără particulă: „El ședea în casa preotului bătrân a cărui fiică era Maria.” (M. Eminescu, P.L., p. 30) Opozițiile de gen, număr și caz se exprimă prin dezinențe, aceleași din flexiunea pronumelui, doar că funcționând totdeauna ca dezinențe libere: -i(M.)/-e(F.): câți (tineri)/câte (tinere); -ui (M., G.D., singular/-ei (F., G.D., singular)/-or (M., F., G.D., plural): cărui/cărei/căror. Locuțiunea adjectivală ce fel de este invariabilă; determină
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ale, al, ai nimănui. Acuzativul se distinge de nominativ prin morfemul pe: „N-a venit nimeni.”/„ N-am văzut pe nimeni.” Niciunul realizează categoriile de gen și caz; opozițiile interne se manifestă în planul expresiei prin dezinențe, la G.D., în flexiune internă: (M) -l/-ui, (F) -a/-ei: N.Ac.: niciunul, niciuna G.D.: niciunuia, niciuneia. Genitivul se diferențiază de dativ prin morfemul a (a niciunuia) sau, indirect, prin intermediul prepozițiilor cu recțiune genitivală: asupra niciunuia, niciuneia. Acuzativul se diferențiază de nominativ prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și planul expresiei în funcționarea limbii, deopotrivă ca mijloc de expresie (a subiectivității) și ca instrument de comunicare. CLASE DE VERBETC "CLASE DE VERBE" Clasele de verbe există în mod obiectiv, în realitatea obiectivă a limbii; verbele se comportă, în flexiune ca și în participarea la constituirea structurilor sintactice, în funcție de anumite particularități care le aduc mai aproape sau le îndepărtează pe unele de altele; într-un cuvânt, le grupează în mod „natural”. Existența obiectivă a diferitelor clase de verbe și identitatea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
interpretarea predicatului complex în structurile în care funcționează ca „ operatori modali” (Ion poate/trebuie să plece.) (p.255 ș.u.). Nici în interpretarea verbelor de aspect, nici în interpretarea verbelor modale, nu se face distincție explicită între verbe semiauxiliare (cu flexiune redusă la maximum în ceeea ce privește categoriile predicativității) și verbe predicative.Exemplele cu care se ilistrează cele două clase de verbe relevă aceeași nediferențiere: structuri cu operator aspectual: Ion în cepe să învețe., Casa stă să cadă. (vol.II
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sunt verbe cerute de verbul-predicat, în funcție de intențiile vorbitorului în procesul de „actualizare”, prin predicat, a unor realități care își au punctul de plecare la „polul” subiectului gramatical. Se apropie de auxiliare, prin caracterul mai mult sau mai puțin redus al flexiunii lor. Se îndepărtează de auxiliare prin strânsa lor dependență de context, prin neatingerea gradului maxim de abstractizare specific auxiliarelor. Sintagme de tipul am cântat, constituite din auxiliarul a avea și tema de participiu a verbului, reprezintă, în orice context ar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să ningă... În limba vorbită, verbul a muri intră, uneori, în sintagmă cu semiauxiliarul a trage, pentru a exprima împreună starea, condiția particulară în care se află subiectul gramatical: Bătrânul trage să moară... Ca semiauxiliar, verbul a trage are o flexiune limitată, la prezent și imperfect mai ales: Trăgea să moară când am ajuns eu Semiauxiliarele de aspect se construiesc totdeauna cu un verb la conjunctiv prezent. Conținutul lexical fundamental este exprimat de verbul principal. Amândouă verbele își schimbă forma pentru
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
indirect: El și-o amintește pe mama lui. El își amintește de mama lui. Și-a ascultat totdeauna părinții. A ascultat totdeauna de părinți. B. CLASE MORFOLOGICE DE VERBETC " B. CLASE MORFOLOGICE DE VERBE" Gramatica Academiei grupează verbele, din perspectiva flexiunii, în patru conjugări, „după sufixul infinitivului scurt, care se numește caracteristică a conjugării”: • conj. I - verbele care formează infinitivul cu sufixul -a: a aduna, a cânta, a lucra, a tăia etc. • conj. II - verbele care formează infinitivul cu sufixul -ea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]