1,681 matches
-
să strigiasemeni unui nebun lucidce-si scalda durereadoar de el stiutain aburi și unde,dar tu știi!știi și strigicand ei sunt nascutipentru a dormi!poate, obosit de-atata piatră,ai să-ți șoptești de-acumdoar tieca-ntotdeauna.inserarea îți va dărui aripisi foșnetul lor îi va trezi...atunci, îți vor ascultapentru prima oară, umili,tăcerea.... XXVI. TEAMĂ, de Clarissa Emanuela , publicat în Ediția nr. 1140 din 13 februarie 2014. îmi ascund timidă umbră, de existență și de tine pentru a te putea contemplă
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
nu mă iert. încă nu am primit liniile și punctele din așchiile de lemn de tei. mai aștept. nu. nu înc-o viață. am obosit. șarpele alb tace. își lasă inelele să curgă, printre filele templului cuvântului. am scris câteva cuvinte... foșnetul prietenului meu mă adoarme. simt iar gheața în fiecare celulă. mă redefinesc prin fiecare tresărire a celulelor, când gheața le frământă mișcarea până la static. Doamne! aș putea învăța fiecare clipă a trecutului, lăsând prezentului înghețarea. un singur cod mă readuce
STARE 6 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360668_a_361997]
-
copii, afară, Sări tu, fetișoară! Și tu, băiețaș, Vino pe imaș! Hai să ne jucăm Flori să adunăm Să le facem salbe Roz și verzi și albe. Vântul Pe poteci șerpuitoare, Printre frasini și stejari, Amețesc în ascultare De crud foșnet, viu, sprințar. Rezemat-n palma dreaptă, Cuibărită-n iarba- n floare, Cu privirea înțeleaptă, Strâng în gene stropi de soare. Ciripit de păsărele, Zumzete prin flori de raze... Sus, în crângul de nuiele, Pitpalacul cântă-n faze. De pe-o
POEZII PENTRU COPII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360661_a_361990]
-
Mint! (Paști, Jilava-1950, Prietenilor mei care au murit dar...sînt vii...). Petru Baciu, faimosul băcăoan s-a născut într-o familie de luptători, zăvorându-și inima în spada Adevărului. Cu beteala răbdării și-a stropit crezul în închinare Neamului. În foșnetul cumpătării și-a cuibărit înțelepciunea. În cei 15 ani de cumplită suferință și-a pitrocit dragostea întru Domnul din care a țâșnit jertfa sa măreață pentru Neam. Plâng clopote în inimi departe-n amintiri,/ cu funii grele trase, păstrate în
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
el știuta în aburi și unde, dar tu știi! știi și strigi când ei sunt născuți pentru a dormi! poate, obosit de-atata piatră, ai să-ți șoptești de-acum doar ție ca-ntotdeauna. înserarea îți va dărui aripi și foșnetul lor îi va trezi... atunci, îți vor asculta pentru prima oară, umili, tăcerea. Referință Bibliografica: poți să strigi / Clarissa Emanuela : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1147, Anul IV, 20 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Clarissa Emanuela : Toate
POTI SA STRIGI de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360159_a_361488]
-
zările, marea, cu pescărușii jucându-se deasupra valurilor. Admira norii cum trec maiestuos pe bolta albastră a cerului. Admira pajiștile înverzite din preajma orașului, livezile roditoare, colinele înflorite, ale căror umbre se reflectau în verdele valurilor mării. Asculta adierea brizei, asculta foșnetul vântului mânând norii albi de pe cer. Îl cuprindea visarea și dorea să plece undeva departe, într-o țară liniștită, plină de verdeață, de pășuni întinse, de păsări și animale jucăușe prin pădure. Când ajunseră la vârsta bărbăției, cei doi frați
PROVIDENŢA (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359838_a_361167]
-
cu subînțeles. - Pentru început este bine și așa. Am dormit după amiază și acum nu-mi mai era somn. În timp ce Cristina și George se plimbau pe malul mării la oră târzie din noapte, Ana deschise ochii trezită din somn de foșnetul plopilor ce-i băteau cu ramurile în fereastră. Raza lunii se scălda în luciul oglinzii din cameră, luminând patul gol al Cristinei, cu lenjeria mototolită, așa cum se sculase înainte de miezul nopții. Se dădu jos din pat și se uită dacă
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359902_a_361231]
-
și moartea, acum am ajuns să locuiesc în ea vinovată de mine însămi, deși...cel mai greu îmi e să nu uit cine sînt și ce este în mine statornic precum ajunul acestei zile, nemăsurată încă de bătrînii arțari în foșnetul cărora există, desigur, un farmec fără seamă, chiar dacă rîd ca o nebună și-mi bat joc de rătăcirile mele, vîntul îmi va șterge urmele, nimic mai firesc, însă niciodată setea de mîinile tale, cînd îmi ating sufletul, pe malul dinspre
CULORI GINGAŞE STRÎNSE ÎNTR-O ÎMPLETITURĂ de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359990_a_361319]
-
Îți voi spăla cu nalbă și cicoare Toate rănile-ți mute și tăcute... Și ochii decojiți de plâns. De vrei, poate și trupul de te doare Cu anii de orfan cernite. Privește-mă mesteacănul meu ! Oricând, fără voia ta; Prin foșnetul cel verde și candid Și din albastrul ochiului dorit. Dă-mi cugetarea, dorul tău Din luciul alburiu al scoarței, Cuprinde-mi răgazul, acoperă-mi rana Mângăie-mi sufletul înmărmurit Și alb și negru, precum marmura. Acoperă-mi gândul până-n adânc Din
MESTEACĂNULE, DĂ-MI CUGETARE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359611_a_360940]
-
un crater, lava ce-o mistuie focul lăuntric să-ncerc ca să sting... Nu luna îmi tulbură mintea și nu între ziduri înalte doresc să-mi închid libertatea, să nu pot iubi ori să strig... Nici creste-nspumate de valuri și foșnet dulceag de pădure Ori luna-ntre sălcii pletoase și rugii-nnegriți de dulcile mure... Sunt vorbe amare lipsite de dulce-adevăr și credință, sunt tainele-adânci vândute pe-arginți de relele guri cu multă silință! E soare și jar, minciună sub lună
O LUME NEBUNĂ... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359607_a_360936]
-
pline de căldură ale soarelui, o ciclamă cu flori roz își legăna cu un tremurat imperceptibil petalele sub curentul slab de aer, care pătrundea în odaie. Din copaci, frunzele galbene, după un zbor legănat, se așterneau una după alta, cu foșnete amplificate de adânca tăcere, peste iarba pălită. Pe peretele din stânga al camerei, în plină lumină, tabloul era o explozie în care mustea culoarea. Câteva albăstrele printre maci într-o mică vază albă, se aplecau cu grație, parcă spre a privi
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
afacere își creează consumatorul, pentru că fără el, cum altfel ar obține profit? Așadar, prima întrebare pertinentă, este cui se adresează afacerea? Un antreprenor, asemenea vânătorului, trebuie să știe să identifice o oportunitate, sau altfel spus, să decodifice din mișcarea și foșnetul ierburilor, ce vânat se furișează printre ele și să acționeze prompt, nelăsându-l să-i scape, altfel...rămâne flămând și cine și-ar dori așa ceva? - Dar, dacă printre ierburi se mișcă...doar vântul?...se auzi o întrebare timidă dintr-un
ANTREPRENORUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345178_a_346507]
-
Acasa > Poezie > Cantec > SUB FOȘNETUL FULGILOR DE NEA Autor: Marinela Preoteasa Publicat în: Ediția nr. 1505 din 13 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Cerul se spărgea de umerii tăi Ca și cum n-ar fi reușit să te fure din navă, Tu mă priveai fix ca pe
SUB FOŞNETUL FULGILOR DE NEA de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340391_a_341720]
-
umerii tăi Ca și cum n-ar fi reușit să te fure din navă, Tu mă priveai fix ca pe un dar din cer Ascuns sub multă zăpadă, Privirile tale m-au descătușat, m-au făcut lumină și vers, amândoi ascultăm împliniți foșnetul fulgilor de nea. Referință Bibliografică: Sub foșnetul fulgilor de nea / Marinela Preoteasa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1505, Anul V, 13 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marinela Preoteasa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
SUB FOŞNETUL FULGILOR DE NEA de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340391_a_341720]
-
să te fure din navă, Tu mă priveai fix ca pe un dar din cer Ascuns sub multă zăpadă, Privirile tale m-au descătușat, m-au făcut lumină și vers, amândoi ascultăm împliniți foșnetul fulgilor de nea. Referință Bibliografică: Sub foșnetul fulgilor de nea / Marinela Preoteasa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1505, Anul V, 13 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marinela Preoteasa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
SUB FOŞNETUL FULGILOR DE NEA de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340391_a_341720]
-
nevoi de noi, de tine, de oricine. Frunzele se răsucesc a grabă. Pasul tău vorbește străzii mele rătăcite. Merg să mă uit, rătăcesc egoism, mă-pânzește imperiul, normalul demitizase joaca...ce spun? O, fie din noapte un miez de vis, ori foșnet să rămân. Clipele seci spre tine mă împing. Acolo privirea mi-a rămas albastră. Un corb, un pustiu, începe dincolo de îndoială să creadă în minuni. Înțelegi o noapte ce s-a lăsat pe suflet orb. Mormintele s-au închis. Pustiul
A MORŢII FRUNTEA-I TOATĂ de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340434_a_341763]
-
însemn ca pe o frunză norocoasă de trifoi ca pe o prețuire a destinului ce din clisă pepita a ales și iată-i așadar cum încordați exasperați își tot ciulesc urechile precum ogarii sperând să fie primii ce vor auzi foșnetul moale al primei pene căzute din cer însă nimic ah,îngerii ăștia - oftează vreunul - chiar dacă-s demni de admirat pentru miracolele ce le fac și desfac nu ca muritorii de rând obișnuiți să spună pe un ton mofluz că nici
SĂ PORNIM VÂNĂTOAREA DE ÎNGERI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340467_a_341796]
-
clasică, în programul nostru-maraton, zilnic? Am riscat, iar apoi nu ne-a venit să credem ce reacții pozitive am primit din partea purtătorilor de slipi și costume de baie de pe plajă! Se pare că, într-o combinație inedită cu soarele și foșnetul valurilor, muzica lui Bach, Beethoven, Chopin etc. a încălcat orice regulă de aur a vacanțelor la mare!” Dan Matei AGATHON: Dorința pentru lucruri frumoase, pentru cultura autentică nu a dispărut, dar a fost obnubilată de scandaluri și producții ieftine, ceea ce
INTERVIU CU FOSTUL MINISTRU AL TURISMULUI, DAN MATEI AGATHON de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340376_a_341705]
-
în nisip, Ci m-am închis precum un strigăt într-un flaut Fără ecou, fără pereche, fără viață, fără chip ... M-ai rătăcit (R.N.B.) Când îți șopteam în vise prea tainice cuvinte Nu auzeai din mine cum izvorau șuvoi, Din foșnetul de frunze când culegeai căințe În cântece de vânt pe vers de lacrimi-ploi. Nici n-ai văzut cum arde în ochii mei un far, Cascadele durerii veghind la țărm de mare, Și nici cum simfonia din mine curge iar Din
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
sinceri, romantici, visători, care se simt în natură ca în leagănul copilăriei și au ochi să vadă și urechi să audă, pot pătrunde miracolul înfloririi, pricep armonia în care trăiesc albinele în zilele calme, scâncetul frunzelor în căderea lor spre foșnetul pașilor sau șuierul vântului întrecându-se cu gerul să-i smulgă babei cojoacele. Printre toate acestea, mai spun multe și celor răi, împietriți la suflet, celor care-s încâlciți la minte și trăiesc fără teamă de Dumnezeu. Fiecare cuvânt, fiecare
UN CĂLĂTOR, PRIN VIAŢĂ TRECTOR... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340489_a_341818]
-
-l înțelesese de ce a făcut acel gest necugetat. Cui îi datora toate acestea? Emiliei Cristache? Femeia care a purtat pe suflet o piatră cât roata carului?! Puse mâna pe telefon și o sună: - Ești acasă, mamă? o întrebă îndată ce auzi foșnet în receptor. - Da, draga mea, sunt acasă. Dar ce s-a întâmplat? Pari agitată. Ce-i cu tine? - Nimic. Doar că nu mă simt prea bine... Și nici Bogdan n-a venit. Mi-a comunicat că va întârzia. - Nu cumva
PROMISIUNEA DE JOI (XXII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340520_a_341849]
-
trei săptămâni la rând, insuportabilii clasici francezi, Shakespeare - opere complete, tragedia antică greacă, biografiile celor mai importanți scriitori români interbelici și multe alte cărți pe care altfel nici măcar nu le-aș fi atins. La îngânarea nopții cu ziua, auzeam un foșnet ușor și mă simțeam, dintr-o dată, mai singur ca oricând. Dormeam profund, fără vise, până după-amiaz. Ultima carte din biblioteca bunicului (dezintegrată, contrar dorinței sale testamentare, de urmașii săi) rămăsese Frații Jderi (singurul roman din bibliografia școlară pe care n-
Povestea ca viață. Oameni și catedrale () [Corola-blog/BlogPost/338397_a_339726]
-
personaje secundare lipsite de importanță atunci. Acum cu semnificații îngrijorătoare și suspicioase. Devine captivă acestei încrengături relaționale, care o vor vlăgui pe tânără, iar pe cititor îl vor ține în suspans până la ultima frază: “Am mai auzit încă mult timp foșnetul cascadelor, un semn că și pentru mine, din ziua aceea, începe viața” (p. 151). Deși nu e o carte din categoria cărți pe care nu le poți lăsa din mâini până nu le termini, distingem lirismul specific franțuzesc, măiestria de
Patrick Modiano: Micuța Bijou. Pe urmele mantoului galben – Recenzie, a Danielei Gîfu () [Corola-blog/BlogPost/339419_a_340748]
-
de cadavre care se descompun, Cuptor, oraș în care flașneta plânge cavernos -Panoramă, un oraș apăsat de umbra morții; natura. Bacovia este poetul toamnei, o toamnă ploioasă, cu noroaie, sub melancolia tuberculoșilor. În poezia Nervi de toamnă: „E toamnă, e foșnet, e somn / Copacii pe stradă oftează, / E tuse, e plânset, e gol / Și-i frig, și burează”. Bacovia este, în același timp, poate cel mai mare poet al poeziilor dominate de apă, și, în acest sens, ilustrativă este Lacustră, pe
Variante Bacalaureat (rezolvate). Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339511_a_340840]
-
cafea”, elixirul de prim ajutor împotriva timpului și frigului ce se scurg încet și deopotrivă pe sub ușa. Trenul se oprește din nou, de aceasta dată staționând liber în bezna nesfârșită și presărată cu lumini albe, galbene, și mai ales stinse. Foșnetul pachetelor de țigări începe, se intensifică, iar în cele din urmă se pierde pe culoar într-un amalgam de chicoteli înăbușite de fum. Tot pe culoar se pierde și cel care stătea în stânga bărbatului cu telefon. Pleacă cu tot cu geacă, geantă
„I wanna wish you a Merry Christmas". Frânturi de viață în trenul de Moldova () [Corola-blog/BlogPost/339071_a_340400]