1,019 matches
-
În pace. Un cîine fornăie și mîrÎie prins Într-o tufă de zmeură. Vlad zice că e vulpe. — De unde știi? — Are mama una acasă, În șifonier, face exact la fel, din cauza otrăvii de molii. Nu se mai aud decît vîntul, foșnind moale prin pomi, și o cucuvea care țipă calm. Se lasă frigul și noi nu putem coborî din pichet. Acum că ochii s-au obișnuit cu Întunericul, conturul negru al piscului decupează o gaură În fundalul lăptos al cerului. După
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pentru că nu-l mișcă nimic. Totul e Încremenit. E atît de liniște, deodată vîntul s-a oprit, deși pe deasupra aleargă nori urîți, Încît la răstimpuri se aud sunetele pe care tot noi le producem: fie ambalajul unui pachet de biscuiți foșnind, fie un pocnet metalic scos de vreo cataramă, fie cineva tușind și scuipînd cu discreție, fie acel sunet mut pe care Îl emit creierii noștri, un fel de geamăt, un sunet cărnos, subliminal. Eu... eu mă gîndesc că nu am
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
am cumpărat biscuiții. Teachers-ul, a zis scoțînd din ranița de curier o sticlă, e de la Duty Free-ul de alături, pentru ofițeri. Theachers-ul e de fapt o sticlă de rachiu albanez. Ne lucesc ochii În cap, nu neapărat din cauza alcoolului. Briza foșnește prin ziarele aruncate pe nisip În jurul nostru și prin mirosul mării se simt mirosurile tari ale unui viitor. Avem un viitor, asta e clar. Titluri scrise cu roșu despre cum se va reface economia țării În urma dezastrului ceaușist, despre reorganizarea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
admitere. Cum poți să uiți o mutră ca a lui? Era în sală și ne supraveghea la lucrarea de trigonometrie. La fel de vigilent era și-atuncea, îl vezi? A copia înseamnă a comite un act de sabotaj la adresa regimului democrat-popular! Cum foșnea ceva într-o bancă, hop și el, ca un câine de stână, dar cu ochi de viezure, prompt, lângă oița rătăcită! În clipa aceea, jos, își făcea intrarea rectorul Marciuc, candidat în științe, masiv, aplecându-se greoi în timp ce urca, cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
din VIAȚĂ, poate fi continuată de toți ceilalți: voi puteți completa / cu viața voastră / această poemă. Și, totuși, în ciuda repetabilității, în numele oricui își asumă cu sinceritate micimea destinului, poetul recunoaște: eu nu știu nimic despre viață, deși am înghețat am foșnit mam topit / am scrâșnit, iar absența virgulelor aici ar putea fi citită și ca o sugestie a continuității, fără pic de răgaz, a caznelor viețuirii. Poezia surprinde, cu mijloacele-i specifice, o realitate incomodă de care poetul nu se lasă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pântecele pământului, susură în pârâurile munților, curge larg în râurile câmpiilor; doarme în lacuri; vuiește puternic în mările furtunoase. Aerul pe care îl respirăm s-a născut din respirația Mamei noastre divine Natura. Respirația Ei este azurie în înălțimea cerurilor, foșnește pe vârfurile munților, șoptește în frunzele pădurii, unduiește peste câmpii, doarme în văile adânci, arde fierbinte în deșert. Tăria oaselor voastre s-a născut din tăria oaselor Mamei divine, care a dat consistență stâncilor și pietrelor. Ele stau dezgolite în fața
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
li s-a Întîmplat În anul scurs de la ultima reuniune, unde se Împart medalii celor merituoși, fericiți că s-au Întălnit, că au putut compune liniștiți, doar la gîndul că vor primi mult doritele medalii... Tribuna e deja ornată, organizatorii foșnesc plicurile doldora de bani și ciocnesc Între ei medaliile. Suntem cu toții emoționați, dar bine că nu este ceva grav. A fost un an bun, am scris mult, am publicat și, În general, am avut o digestie ușoară, suntem acum la
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
ei, dar nu e imun. De aceea e normal să-i fie frică. E normal să aibă tendința să fugă de pericol. Și e normal să existe două categorii de victime: unele mușcate în față, altele în spate. Parcă a foșnit ceva afară... Nu, n-a fost nimic. M-am înșelat. Rămân mai departe singur. În confesionalul meu doar păianjenii îmi sânt martori. Și uneori țânțarii care mă vizitează noaptea, când vântul face din orice un semnalizator morse. Prin urmare, cine
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
din alte motive. Regăseam acolo stratul cel mai primitiv al pasiunilor mele. Aveam pe nisip o plăcere aproape vicioasă. Îmi era de ajuns să mă întind pe nisipul fierbinte, să simt curii soarele îmi dogorește trupul, să aud cum marea foșnește confuz la câțiva pași de mine continuând o melopee din care nu pricepeam nimic decât că eternitatea nu e altceva decât murmurul indiferent al tăcerii, golul prin care alergăm, pe care îl întrerupem o clipă cu fuga noastră, dar în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
clipea măcar, rămânea mai departe fix și sticlos. Am luat-o la fugă, dar după câțiva pași înotam până aproape de genunchi în pământul mocirlos și m-am poticnit. Un râs bubuitor a umplut mlaștina, cutremurând liniștea și făcând trestiile să foșnească. Atunci am simțit o mână pe umăr. Am sărit ca ars, dar, din spate, o voce răgușită mi-a poruncit: "Stai, nu te întoarce!" M-am supus. După câteva clipe, în care nu s-a mai auzit decât foșnetul trestiilor
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ce-am visat. Era o mare! Am găsit poarta deschisă, bălăbănindu-se în bătaia vântului. Am făcut câțiva pași și m-am pomenit pe un țărm. Luna strălucea, dezvăluindu-mi o plajă cu un nisip foarte fin și marea care foșnea stins, plină parcă de comori barbare de aur ale căror reflexe urcau până la suprafață ca o dogoare. Am simțit cum mă cuprinde un fel de vrajă, m-am dezbrăcat și am făcut o baie gol. La un moment dat m-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
din Torino, a închiriat o cameră, și-a scos pantofii, ca să nu murdărească așternutul, a înghițit un pumn de somnifere și s-a întins pe pat. Lumina întunecă ușor nisipul de pe plajă. Trupul îmi e moleșit de căldură. Aud marea foșnind în spatele meu și, din când în când, câte un vânzător ambulant care-și laudă produsele. Dacă nu m-aș teme de alimentele venite din dughenele unde se prepară mititei, brânzoaice și gogoși, aș mânca prânzul aici. Ar fi mai comod
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Dimisianu și eu, să luăm parte la conferința de presă cu ziariștii bulgari și nr plimbăm prin Varna. Facem o tură pe o stradă rezervată pietonilor, după care ne îndreptăm spre plajă. Marea e foarte liniștită, așa cum arată uneori vara, foșnind pe nisip. Și noi care ne temeam de o Mare Neagră cu valuri de șapte metri înălțime! Trebuie să recunoaștem că am avut noroc. În fiecare zi, merg unde merge cârdul, disciplinat, fără să reușesc, totuși, să mă integrez în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să veniți la mine? Vă rog să sunați de trei ori. Vă întoarceți la Paris? Parisul e departe, Parisul e frumos, nu l-am uitat. Îmi amintesc de felul cum apune acolo soarele, tot cam pe timpul ăsta. Seara se lasă foșnind uscat peste acoperișurile albastre de fum, vuietul orașului se aude înăbușit, fluviul pare că începe să curgă spre deal. Rătăceam la acea oră pe străzi. Știu, ceilalți rătăcesc și acum. Rătăcesc, prefăcându-se că se grăbesc către nevasta obosită, către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Printre stejarii groși cât omul și ferigi, ciupercile își arătau fața cu timiditate. Fragii își tremurau bobițele îmbietoare în adierea zefirului. „De aici a cules bătrânul ciupercile pe care mi le-a arătat dimineață.” mi-am zis eu. Zmeuretul își foșnea frunzele mai încolo... În timp ce priveam la frumusețile din jur, mi s-a părut că aud un fel de...geamăt și freamăt de lăstari și frunze...” Doar n-o fi - doamne ferește - vreun...” N-am apucat să-mi duc gândul la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
păru că vine din catapeteasmă, unde licărea cu noblețe conturul de aur al unor crini. Cutremurarea ușoară pornea, în adevăr, de la amvonul din fund. Ca și cum acolo, deasupra corului, se clătinau gonguri de aur și vestmintele de mătase vechi ale icoanelor foșneau. Corul intona un fragment de oratoriu. Pe scărița în spirală unul câte unul ba-chiștii coralului se adăogase camarazilor. Elena își simți ochii deodată umezi și îi șterse fără sfială cu batista fină, tivită cu negru. Ar fi voit să se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
În șir, În zorii zilei, În grădină, lîngă o tufă de trandafiri și care acum străbătea biserica Îndreptîndu-se spre sacristie fără să facă nici cel mai mic zgomot, de parcă ar fi plutit prin aer, se auzea numai foșnetul sutanei, așa foșnesc pesemne aripile Îngerilor cînd se Înalță la cer și mama e aici lîngă mine, i-a căzut bucla pe ochi, ce frumos Îi atîrnă pe frunte, a uitat să și-o dea pe spate fiindcă ascultă cu atenție slujba, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ochii ațintiți la altar, dar parcă e cu gîndul În altă parte, poate la oamenii nevoiași de la hipodrom, la ce te gîndești, mămico?, fii atentă la slujbă, știi cum Îl cheamă pe preotul care a trecut adineauri?, ai auzit cum foșnea sutana?, auzi?, uită-te la mine, mamă, la fel ca ieri și-o să auzi din nou foșnetul, Îl auzi?, numai aici, mămico, acasă nu se mai aude, Juan Lucas, unchiul Juan Lucas, Juan Lucas, mămico, să nu uiți să Întorci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înțeles le-ai dat tu Într-o suite din Country Club, de ziua ta onomastică și lumina slabă a lămpilor care parcă izvora din durerea ascunsă care se aduna În unghere și creștea pînă la voi, creștea cînd auzeai cum foșnește rochia de mătase a lui Susan, care se Îmbrăca În baie, În timp ce Arminda Îți dădea cadoul și tu nu știai ce să-i spui, fiindcă era o pereche de ciorapi galbeni, În carouri și n-o să-i poți purta niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
simplu. Într-un fel în care nimic n-a mai fost atât de ferm până acum. Mergem puțin pe repede-înainte, și iată-mă din nou gravidă, într-o zonă miraculoasă, cu climă mediteraneană, portocali și lămâi pe străzi, și marea foșnind undeva la 20 de minute de mers cu mașina. Sunt aici la research, în anul II de doctorat. Teza va trebui să fie gata anul următor, adică anul în care se va naște și al doilea copil. Sunt aici cu
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
străzile din cartierul nostru, pe Topaasstraat, trecînd prin piața cu baia publică și apoi pe larga Smaragdstraat care nu dădea în altă stradă, ci ducea spre drumul larg ce străjuia rîul și, deci, spre o mare de lumină unde pomii foșneau și steagurile fluturau și unde erau o mulțime de oameni pretutindeni, iar zgomotul nu umplea spațiul, ci era vînturat în toate direcțiile, peste apă și în sus, spre cer. Trebuie să fi avut doi sau trei ani, nu mai mult
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de cîteva ori, ca să mă încălzesc. Muzica se auzea mai tare, steagurile fluturau acum festiv, nu anxios. Barca a reacționat într-un fel familiar la bătăile noastre puternice, ca și cum ar fi fost nerăbdătoare. Ai fi zis că pînă și copacii foșneau aprobator, dacă n-ar fi fost prea tineri pentru asta. Ceva mai tîrziu am ajuns la capătul dreptunghiului, ne-am întors și ne-am aliniat pentru start. La prima baliză, cu norocul campionilor, se aflau deținătorii de anul trecut ai
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de trunchiul unui copac și-l urmări cu un rînjet cvasi-ironic. INTERLUDIU Leagănul în care se dădea Thaw zbură sus și se opri, lăsîndu-l într-o poziție absurdă, cu genunchii mai sus decît capul dat pe spate. Copacul nu mai foșni. Fiecare ramură și frunză încremeni fotografic, și, la fel ca în vechile fotografii, culoarea se estompă, scena devenind monocromă, maronie. Lanark o privi prin fereastra salonului și zise dus pe gînduri: — Thaw nu se pricepea să fie fericit. Chiar deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
copacilor din parc. — Haide s-o luăm prin parc. — Duncan, porțile sînt închise. — Aici lipsește un grilaj. Haide. O s-o luăm pe scurtătură. O ajută să treacă prin spărtura îngustă și coborîră spre chei, pe partea cealaltă. Sub picioarele lor foșneau frunzele. Traversară pajiști moi și dădură ocol unei arteziene care împroșca apă printre corpurile îndesate ale păduceilor. Două lebede licărinde lipăiau aproape adormite în apa neagră a iazului decorativ și auziră gîgîitul somnolent al unei gîște de pe insula din mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai sunt câteva persoane acolo, să bem măcar un ceai împreună...“. „Ce persoane, domnule Sima, de persoane îmi arde mie acum ? Sunt mort de oboseală, abia mă țin pe picioare, m-aș culca aici, pe podea, nu mă auzi cum foșnesc ?“ „Ceaiul o să-ți facă bine, domnule Naum, e un ceai de plante, foarte sănătos.“ „Mă rog, dacă insiști dumneata“, și așa mai departe, până când am ajuns în odaia de sus, n-am s-o descriu, am să spun doar că
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]