1,304 matches
-
trăim ca șoarecele și pisica. Asta e realitatea și așa e și drept. În Tora scrie că dacă doi clienți trag de un șal de rugăciune și fiecare țipă că e al lui, adus de acasă, trebuie să iei o foarfecă și să-l tai. Așa a hotărât Moise Însuși și poți să mă crezi că nu era deloc prost. Mai bine să tai un șal de rugăciune decât să fie tăiați tot timpul copii. Ce stradă ai spus? Fima zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
braț îndoit, cu celălalt întins în față, corpul lui urma ușor înclinat mâna care, cu ultima atingere a vârfurilor degetelor, a renunțat să mai apuce piatra. Pe urmă corpul s-a retras, ca și când încordarea ar fi fost brusc tăiată cu foarfeca, nu se mai ținea decât în privire, iar piatra declanșă strigăte neașteptate: „down down down“, „up“, „yeah yeah“, ca să sfârșească într-un pocnet sec când lovea una deja așezată. Dintr-odată, totul se calma. W. se ridica, skip-ul striga: „Well
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să fiu neschimbată. Văzusem în toate revistele despre vedete poze cu vedetele de cinema luate pe nepregătite și în care nu arată deloc ca-n pozele pe care le folosesc să-și facă publicitate. Cu siguranță nu mă așteptasem la foarfece și pensete și suporturi pline de haine și computere și mașinării complicate. Totul arăta etern și nou-nouț. —OK, Jen. Fotograful va fi aici într-o oră, iar până atunci părul și machiajul trebuie să fie aproape gata. S-a plasat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
dădea încă din mâini și din picioare, arătându-ne o limbă vânătă și o pereche de ochi holbați, spânzurat de cravata prinsă de cârligul tavanului. Încercase să se ucidă de rușinea ce i-am făcut-o. Croitorul dădu fuga după foarfecă și tăie dintr-o îmbucătură bunătate de cravată. ...Râde toată mahalaua, numai femeia mea urlă și cobește, povestește mai departe Zaharia. Țin minte ce cuminte și supusă a fost din prima noapte a căsniciei: băusem după cununie ca la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bășica udului deșartă, și că, după ce s-a scăpat în așternut, a zis „Adio, scumpă mamă” și a murit. Printre alte mărunțișuri se mai spune că picioarele moartei s-au umflat la „ris”; că i s-au mai rotunjit cu foarfeca pantofii decoltați, ca să poată fi încălțată, și ca să nu se creadă „dincolo” că fata umbla desculță pe lumea asta, între haimanalele înghesuite la pomană... Eu, Ferdinand Sinidis, mai am și alte slăbiciuni. Bunăoară atunci când trebuie neapărat să plâng, zic „scârț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de pijama, tremurând un pic, căci focul Încă nu Încălzise aerul din Încăpere. Turnă apă În lighean, se spălă și se șterse pe față, după care, cu o bucățică de săpun de ras, cu un brici proaspăt ascuțit și o foarfecă bărbătească, Își rase obrajii și Își tunse barba. Făcu această operațiune cu grijă sporită, gândindu-se la seara ce avea să vină. Barba lui nu era niciodată foarte ordonată, ca podoaba imperială a lui Maupassant, de exemplu, sau lungă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu suport vertical. Oare unde învățasem eu această artă dubioasă? O știam din naștere? O furasem de la țiganii care treceau din Polonia granița orașului liber și, în vremea copilăriei mele, aveau căutare pe străzile din Langfuhr nu numai ca să ascută foarfeci și să repare cazane? Poate că în Oberpfalz, în lagărul cel mare pentru prizonieri de război, acolo unde, ca să-mi mai treacă timpul și ca mijloc de combatere a foamei reale, participasem la cursul abstract de gătit, va fi existat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
trosnitori dă nu pierd nici o iotă și care, cu arșini dă grijă și brașoave, te soilesc pân la urmă, da io nu pun pizma pă spinarea la nimeni pencă pescuiește vorbe coapte și șugubețe. Într-o marți, am tăiat dân foarfeci niște inimi dân hârtie, fincă-mi suflase o păsărică În urechi că Josefa Mamberto, aia dă ie nepoata lu merceria, umbla cu Fainberg decât să-i poată cere tișortu ăla cu bonu-cupon. Cu gându că până și muștele dân Imparțial tre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care au Îmbulinat-o toți ăi de le place chiolhanele. Ușor dă zis, greu dă trăit: Zarlenga și Musante s-a certatără! Mi se rupe inema dă scandalu dân Noul Imparțial. Dă când un turc scundac, dotat c-o juma dă foarfecă și grohăind ca porcu, s-a scăpat, chiar nainte dă lăturile dă la stingere, față cu Tigru Bengolea, boșii Înterzic beton orice gâlceve și sfade mai nașpa. D-aia nu-i intinde nimeni nici baremi o ghieruță meschină lu bucătaru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe care i-au Închiriat-o alde Medeiro, s-a putut dedica pe deplin scrupuloasei redactări a unei opere capitale, ale cărei manuscrise s-au pierdut și al cărei nume nu se cunoaște. Acolo, În călduroasa vară a anului 1935, foarfeca lui Atropos a scurtat truda obstinată și viața aproape monahală a poetului. Șase ani mai târziu, s-a brodit că directorul ziarului Ultima oră, un bărbat a cărui curiozitate mereu trează nu lăsa deoparte fenomenul literar, mi-a Încredințat misiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
șorț pe care îl purta exclusiv de dragul aparențelor), dând din cap cu disperare, zâmbind crispat, mult prea înfricoșată ca să plece, în timp ce Michael îi explica, cu lux de amănunte, utilizând niște mormăieli nearticulate și niște gesturi terifiant de largi, executate cu foarfeca în mână, cum, de exemplu, dacă ar tunde gardul viu, zidul s-ar prăbuși. (- Vedeți, doamnă? Zidul trebuie susținut de gard.) Sau cum, dacă ar tunde gazonul, toată iarba s-ar ofili și ar muri. (- Microbii pătrund în iarbă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
niciodată. Probabil ca să nu ajung la spațiul alb am scris la un moment dat teatru. La sugestia lui Doru Mareș, lucram Împreună la Ministerul Groazei și Culturii, a văzut un anunț Într-un ziar pe care tocmai Îl tăia cu foarfeca În asta consta În principal ocupația noastră la biroul de presă și a zis: „Uite-un concurs de dramaturgie, ce-ar fi să participi, marele premiu-i un milion (În ’94 era mult), te-nscrii cu Primăvara la bufet. Că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
James Dean, Brando, Newman și Jack Lemmon, prin ’70 Hackman, Pacino sau Hoffman: o garanție a calității filmului. Din nefericire, nici unul dintre acești monștri sacri sau copiii lor nu mai reflectă așa ceva, Depp a rămas singur ca Edward mîini de foarfece. Să ne uităm de pildă la What’s Eating Gilbert Grape, din ’93, al lui Lasse Hallstrm. Un adevărat f.a., cu o subtilă, tipic europeană manieră de tratare a unui subiect special, un scenariu ce stă armonios În echilibru, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
unde-s expuse ordonat instrumente de tortură, cam aceleași ca la noi, mă Înviorez, Încă un punct comun, securi, clești, ciocane, căști prevăzute cu țepi În interior, care se strîngeau cu șuruburi pe capul osînditului pînă ce acesta spunea ceva, foarfeci, cuțite de diferite dimensiuni, un ferăstrău, bile, mese de elongație și o ghilotină mică, toate autentice, uzate, le privesc cum stau În repaus de cîteva sute de ani, pe pereți atîrnă gravuri ce explică modul de utilizare al aparatelor, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vrei să vezi femeile pur și simplu goale. Rahatul ăla era pornografie făcută pentru bani, dar pe undeva, În procesul de creație, era implicat și un artist. O revelație. Jack merse pînă la prima prăvălie cu mărfuri ieftine, de unde cumpără foarfece, bandă adezivă și o planșetă de desen. Lucră În mașină. Lipi pe hîrtie figurile decupate din reviste - bărbații și femeile separat, iar cei care apăreau În mod repetat puși alături, pentru a ușura identificarea. Merse În centru, la Birou, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
un ziar pe podea și puse un scaun În mijloc. Apoi umplu un vas cu apă caldă și-și Îndesă un prosop după gulerul cămășii. Viv muie pieptănul În apă, Îi umezi părul și Începu să-l tundă. Folosea o foarfecă veche, de croitorie; numai Dumnezeu știa la ce-i trebuia domnului Mundy. Probabil că-și croia singur hainele, nu excludea această ipoteză În ce-l privește... Ziarul foșnea sub pantofii ei În timp ce se Învîrtea În jurul lui Duncan. — Nu prea scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fabrică. Nu am admiratoare. Nu sînt ca tine... — Vrei să taci? RÎse. - Unchiul Horace nu aude. N-ar zice nimic, chiar dac-ar auzi. Nu-l preocupă asemenea lucruri. Se opri din tuns și-l Împunse În umăr cu vîrful foarfecii. — Duncan, nu i-ai spus?! — Bineînțeles că nu. — Să nu-ndrăznești! — Pe cuvînt de onoare. Își linse degetul, Își atinse pieptul, apoi Își ridică privirea spre ea, zîmbind În continuare. Ea nu-i răspunse la zîmbet. — Nu-i o chestiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cinstea mea! E ceva mai bine decît tunsorile pe care ți le făcea domnul Sweet! Duncan se ridică În picioare și Începu să facă ordine În bucătărie. Strînse părul În ziar. — Domnul Sweet, spuse el, te pișca tot timpul cu foarfeca, așa, ca să se distreze. Își frecă gîtul. Se zice că odată i-a tăiat urechea cuiva. — Vorbe, zise domnul Mundy În largul lui. BÎrfe de-nchisoare, asta-i tot. — Ei, asta mi-a spus-o un tip. Se certară Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ca eunucele alea cretine de la etaj!“ Îl auzise proferînd Într-o zi. Nu-i spusese asta niciodată Juliei. Astăzi mai bombăni un minut-două, apoi renunță. Se auzi o ușă trîntită. Lucrurile pe care Helen și Julia le aduseseră În baie - foarfeca, penseta și aparatul de ras În cutia lui - săriră din loc. Era unsprezece și jumătate. Își propuseseră o zi de leneveală, cu cărți și un picnic În Regent’s Park; locuiau aproape, pe una dintre străzile la est de Edgware
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
va fi făcut decât să-i sporească atașamentul. Pomii aceia reprezentau de fapt filosofia lui În stare pură, iar dragostea pentru filosofia reală, pentru lumea ideilor abstracte, era În esență (la fel ca și dragostea lui pentru avocații incisivi, cu foarfece de grădină În loc de limbă) doar o altă fațetă a urii sale față de dezordinea naturii. Filosofii buni curăță haosul realității și Îi dau anumite forme, obligând-o astfel să producă fructe delicioase și valoroase - cel puțin În teorie. Unul dintre eroii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
pe moarte cu Consiliul său? își va îndulci nobila suferință de a nu fi înțeles prin fructuoase călătorii în străinătate, îngăduind să nu fie de față tocmai când e mai multă nevoie de el - și prezent la orice tăiere cu foarfeca a panglicii? Am votat, voi vota din nou și - atenție! - cunosc numele câștigătorului și vi-l voi divulga de îndată. Așa e că n-am greșit?
Așa e că n-am... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8375_a_9700]
-
pe fetiță cu o sfoară. Mâine e gata!" Iar acasă ne apucarăm să tăiem abțihilduri. Îi lipii eu primul un iepuraș pe tăblia albă a patului. "Vezi?! îi spusei. E foarte frumos!" Apoi o lăsai să văd ce face cu foarfecă. "Acuma să pui alături de el un ursuleț." Dar îl strică, îi tăie capul. Forfecuța n-o asculta. Migălirăm însă amândoi vreme îndelungată până ce în dormitor începu să se lase întunericul." Ta-taaa, zise ea deodată, văzîndu-mă absorbit cu micile figuri. Nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dau rasiști, dom’ne, în țara asta.“, îmi explica frizerul meu odată, „Da’ eu o zic pe față: mie nu-mi plac străinii!“. Era un bătrânel uscat, cu ochii apoși și-un păr alb bogat, fără implant; când clănțănea din foarfecă, te treceau apele. L-ai fi așezat undeva în al doilea război mondial, călare pe-un tanc scăpat într-o mulțime de săteni ruși sau retras într-un buncăr din câmpia Rinului, strivind la întâmplare degete în menghină. N-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aveam o slăbiciune pentru scena cu frizerul și clientul lui. Mă fascinase întotdeauna voluptatea frizerilor de-a te urechea, de a-ți pipăi ceafa sau a-ți lungi lobii urechilor, în căutarea unor fire de păr imaginare. Țăcănitul freudian al foarfecilor, prosoapele fierbinți, sertarele cu spirt și mărunțiș purtau toate un aer intim, curat, de prăvălie cu aparate de tortură. Îți închipuiai brațele prinse de niște clame de fier, corpul ridicat din pedală cu tot cu scaun, până-n tavan, bărbia strânsă de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pereche de mănuși albe din piele de antilopă, tocmai bune de folosit la meciul de pe „Antipa“, cu ceilalți copii din cartier. Cum eu jucam portar și mănușile prezentau un ușor defect (tip D’Artagnan, până la cot), le-am corectat cu foarfeca, scurtându-le pe încheieturi. Imprudența, combinată cu o naivitate cuminte, specifică vârstei, m-au făcut să depun resturile înapoi în sertar, printre cearșafuri. Acolo le-a descoperit maică-mea după vreo săptămână și, lucru explicabil, a făcut o criză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]